Becul lui Edison

Becul lui Edison

In al VII-lea deceniu al secolului trecut, domeniul de baza al utilizarii electricitatii era telegraful.

Al VIII-lea deceniu constituie epoca iluminatului electric. Dezvoltarea oraselor, aparitia blocurilor si cladirilor massive, a corpurilor de fabrici si uzine cera imperios un nou izvor de lumina, mai puternica, mai vie, care sa poata fi distribuita in numeroase puncte.Iluminatul devine astfel domeniul de baza al aplicarii electricitatii. Cu acest prilej au fost create generatoarele industriale si centralele electricecare au deschis la randul lor drum electricitatii ca forta in puternicul fort al industriei.

Aceste victorii ale elctricitatii chiar de la inceputul dezvoltarii ei se datoresc in buna parte lucrarilor Edison.

Multumita unor combinatii speciale a pompelorde aer, in octombrie 1879, Edison a obtinut un vid(o rarefiere in balon) aproape de o milionime de atmosfera (cu mult mai putin decat vidul pe care tehnica il poate obtine azi; pe atunci o foarte mare realizare).

Intr-una din noptile sale de munca din acea perioada, Edison in laboratorul sau cugetand la una din problemele obisnuite, ce nu-I dadeau pace, framanta distrat intre degete un cocolos de funingine, amestecat cu smoala, pe care il folosea la telefon. In timp ce gandurile inventatorului zburau departe, degetele lui turteau si rasuceau cocolasul int-un firicel tot mai subtire. Cand Edison a privit intamplator firul, i-a trecut prin minte sa incerce acest fir la lampa electrica. Spre marea satisfactie a lui Edison experienta facuta imediat a dat rezultate bune. A continuat sa experimenteze filamentele de funingine, in diferite compozitii si diferite forme. Dupa numeroase experiente Edison a confectionat o lampa cu fir de bambus carbonizat in forma de potcoava introdus intr-un balon de sticla din care a evacuat cu grija tot aerul.

La 21 octombrie 1879, Edison a conectat lampa la circuitul electric, in lampa s-a aprins lumina. Edison a marit intensitatea curentului , asteptand ca firicelul subtire san u mai suporte caldura pana la incandescenta. Lumina s-a facut insa mai stralucitoare. Edison a continuat sa maresca intensitatea curentului electric, pana a ajuns la temperature de topire a diamantului. Abia atunci filamentul nu a mai putut rezista si lampa s-a stins.

Asa s-a nascut becul electric cu filament de carbune una din cele mai mari inventii ale secolului al XIX-lea.

Cu toate acestea au mai fost necesare inca aproape 13 luni de munca si cheltuieli de peste 40.000 de dolari pan ace lampa a fost

intr-atata perfectionata incat sa poata fi pusa in practica pe scara larga.

In acest timp de febrile cautari Edison si ajutoarele sale au muncit intr-o permanenta incordare. Munca clocotea zi si noapte. Pana la urma Edison s-a imbolnavit de ochi. In agenda sa de buzunar gasin notat la data de 27 ianuarie 1879:

"Din cauza luminii puternice mi s-au imbolnavit ochii si dupa sapte ore de munca nu mai sunt bun de nimic"

A doua zi a notat:

"Noaptea trecuta am avut dureri groaznice de la orele 10 seara pana la 4 dimineata cand cu ajutorul unei doze mari de morfeina am adormit. Pe la 4 m-am trezit. Ochii nu ma mai dor si ma simt mult mai bine, in schimb insa mi-am pirdut ziua."