Dimensiuni si precizie de dimensionala.

Dimensiuni si precizie de dimensionala.

Dimensiuni si precizia dimensionala

Dimensiunea este marimea geometrica liniara sau unghiulara, care singura sau impreuna cu altele determina marimea sau pozitia unor elemente geometrice. In cazul in care se determina marimea elementelor geometrice ele sunt numite dimensiuni de gabarit. Pentru cazul determinarii pozitiei altor elemente geometrice ele poarta denumirea de dimensiuni de coordonare.

Corespunzator elementelor geometrice pe care le determina, dimensiunile pot fi clasificate in:

dimensiuni nominale, care determina elementele geometrice nominale

dimensiuni prescrise, care determina elementele geometrice prescrise.

Precizia dimensionala reprezinta gradul de concordanta al dimensiunilor reale ale elementelor geometrice reale cu elementele geometrice prescrise. Diferentele care apar intre acestea poarta denumirea de abateri geometrice, in cazul cand se face referirea la un singur obiect, respectiv erori geometrice, cand se refera la mai multe obiecte similare. Aceste abateri sau erori geometrice pot sa fie dimensionale, de pozitie, de forma sau de netezime.

Fig. Erori dimensionale

In figura 6.3 este prezentata pozitia elementului geometric nominal EGN, caracterizat de dimensiunea nominala N. Pentru realizarea diferitelor jocuri sau strangeri necesare, trebuie prevazut campul de toleranta a carui mijloc este deplasat cu ecartul E fata de elementul geometric nominal. Pentru simplificarea rationamentelor si calculelor tehnologice, elementul geometric prescris (EGP) este definit la mijlocul campului de toleranta T. Astfel, indiferent de tipul de ajustaj necesar, mereu se va lucra cu campuri de toleranta dispuse simetric fata de elementul geometric prescris. Pozitia elementului geometric prescris este determinata de dimensiunea prescrisa, care se va nota in continuare cu C.

In urma realizarii elementului geometric prescris, in cazul unei productii de serie (numarul pieselor realizate n > 2), acesta va fi multivoc pozitionat, incadrandu-se intr-un camp de dispersie delimitat de o cota minima C_m si respectiv, o cota maxima C_M. Marimea acestui camp de dispersie poarta in statistica denumirea de amplitudinea imprastierii, ea fiind definita de relatia:

(6.1)

Se defineste in continuare aceasta marime a campului de dispersie, drept componenta aleatoare a erorii, si se noteaza cu e = R. Aceasta marime e este un scalar, care defineste gabaritul campului de dispersie. Ea are doar valori pozitive.

Componenta sistematica a erorii, notata in continuare cu s, este definita ca vectorul care defineste mijlocul campului de dispersie e fata de pozitia elementului geometric prescris (EGP), determinat de cota prescrisa C. Componenta sistematica a erorii, fiind vector, are valori pozitive sau negative, dupa cum genereaza cresterea cotei C, respectiv la micsorarea acesteia. Componenta sistematica a erorii poate fi calculata cu relatia:

(6.2) ,

in care       este media cotelor C obtinute la realizarea elementului geometric definit de cota prescrisa C.

In cadrul campului de dispersie obtinut la      executarea elementului geometric studiat, pozitiile multivoce ale acestuia pot definii diferite distributii. Printre cele mai intalnite in tehnica fiind distributia normala (Gauss), cea mai frecventa, distributia triunghiulara si distributia uniforma (echidistributia).