Fabule explicate fizic

De-a lungul istoriei, chiar si pana azi, de fiecare data cand ceva exploda in parvenitismul unor paturi ale societatii, criticile nu incetau si nu intarziau sa apara satire si fabule.

Fabula lui Krilov despre lebada, rac si stiuca, care s-au inhamat la o caruta, este binecunoscuta. Dar nu prea au fost multi cei care au incercat sa analizeze aceasta problema din punct de vedere mecanic. Rezultatul obtinut nu concorda cu concluziile marelui fabulist.

Aici trebuie rezolvata o problema de mecanica, referitoare la compunerea      mai multor forte care actioneaza dupa directii concurente. In fabula se arata astfel directia fortelor: "lebada se inalta spre nori, racul face cale-ntoarsa iar stiuca ia drumul apei".

Prin urmare forta exercitata de lebada este indreptata in sus, forta exercitata de stiuca este laterala, cea de-a treia, exercitata de rac, trage caruta inapoi. Sa nu uitam ca mai exista si o a patra forta, greutatea carutei, care este dirijata in jos. In fabula se mai afirma ca "si astazi caruta se mai afla acolo", adica rezultanta celor patru forte este egala cu zero.

Acum vine rolul cercetarilor concrete. Lebada, care cauta sa se inalte, nu-si opune eforturile cu cele ale stiucii si racului, ci chiar ii ajuta pe acestia; forta exercitata de lebada, indreptata in sens contrar greutatii, reduce frecarea rotilor de pamant si de osii. Forta exercitata de lebada reduce greutatea aparenta a carutei si poate chiar, sa o echilibreze; obiectele sunt astfel usoare asa cum afirma fabula. Admitand spre simplificare acest din urma caz, raman numai doua forte: cea exercitata de rac si cea exercitata de stiuca. Despre aceste forte se arata ca "racul face cale-ntoarsa, iar stiuca trage spre apa". Este de la sine inteles ca apa nu se afla in fata carutei, ci undeva intr-o parte (nu-i de crezut ca personajele lui Krilov depuneau atata stradanie doar cu intentia de a scufunda caruta!).

Deci directia fortei exercitate de stiuca formeaza un unghi oarecare cu directia fortei exercitate de rac. Daca fortele aplicate nu se afla pe aceeasi dreapta atunci rezultanta difera de zero.

Procedand dupa regulile de compunere a vectorilor, construim cu ambele forte un paralelogram diagonala acestuia (CD) da directia si marimea rezultantei. Este evident ca aceasta forta rezultanta trebuie sa miste din loc caruta, cu atat mai mult cu cat greutatea ei este compensata partial de forta exercitata de lebada. Dar se naste aici o alta intrebare: oare incotro se va deplasa caruta? Raspunsul depinde de raportul fortelor si de marimea unghiului dintre directiile lor.

O situatie nu foarte dificila si poate chiar usor de solutionat pentru cei care au o practica oarecare la compunerea si descompunerea fortelor este aceea cand forta exercitata de lebada nu echilibreaza greutatea carutei. Este limpede ca si in acest caz caruta poate fi miscata daca frecarea nu este prea mare. Caruta poate sa ramana pe loc daca forta de frecare este mai mare decat rezultanta celorlalte forte aplicate. Dar acest lucru nu concorda cu afirmatia ca povara nu li se parea prea grea.

In orice caz, marele fabulist Krilov nu putea sustine cu convingere imobilitatea carutei care "nici azi nu s-a urnit din loc". Si deci aceasta regula de viata data de Krilov, care afirma: "Cand prietenii la treaba nu se inteleg, amin! Isprava li-i desarta si munca lor un chin" (I. A. Krilov, "Fabule", 1961) si care pare atat de intemeiata si logica, poate fi contrazisa sau rectificata prin ochiul stiintei care a ajuns sa fie astazi contrafortul, stalpul de sustinere al acestui edificiu in care ne ducem existenta, numit LUMEA MODERNA.

Dar toate acestea nu schimba, de altfel, esenta fabulei noastre.