Curs limba japoneza

Curs I

Criterii pentru identificarea partilor de vorbire

a nu se lua in considerare partea de vorbire corespondenta din limba romana.

A nu se lua in considerare neaparat sensul cuvintelor.

1. pozitia pe care o ocupa in propozitie
2. pe cine determina
3. prin ce se leaga de un alt cuvant
4. caracteristici formale

ex -- Unde = Subst.

-- unde = adverb

Substantivele care pot functiona si ca adverbe se numesc substantive adverbiale. Un mare numar de substantive adverbiale exprima timpul:

Subst. -

Adv. - 　今日は勉強します

Ori de cate ori un cuvant care poate fi adverb dar si substantiv accepta sa fie legat cu este si substantiv. Cand nu poate fi legat cu este adverb.

Marea majoritatea a adjectivelor propriu-zise ( ) au 2 utilizari: -ca atribut

(atributiva)

- predicativa

Un nr. mic de adjective nu au decat utilizare predicativa:

Asemenea adjective cu utilizare exclusiv predicativa nu pot preceda substantivele decat daca sunt modificate ca forma: sunt transformate = adverbe: si li se adauga particula

multe masini

adjectiv pr.zis cu restrictii

La pers a II-a numai interogative. Se poate fol ; la pers a III-a inlocuit cu un verb.

Curs 2

Categoriile gramaticale ale

substantivelor japoneze

Categoriile gramaticale relevante pentru substantivele japoneze sunt:

-numarul

-cazul

-rangul social: - superior

- egal

- inferior

Numarul e o categorie gramaticala specifica substantivelor.

Cazul - marcarea cazului se face prin marci de caz, nu prin modificarea formei substantivului.

substantivele japoneze, spre deosebire de cele din lb. romana nu-si schimba forma.

Marcarea cazului priveste marcile de caz (care constituie o alta parte de vorbire)

Categoria cazului nu e specifica exclusiv substantivelor.

In japoneza marcile de caz nu sunt intotdeauna direct alipite substantivelor. Unele dintre ele sunt separabile, adica se pot intercala intre un substantiv si marca de caz alte cuvinte.

Rangul social - poate fi reflectat la nivelul sunbstantivelor in mai multe moduri: 1. acelasi sens al unui substantiv poate fi exprimat cu substantive diferite ca forma in functie de rangul social

2. substantivele in functie de rangul social primesc afixe specifice (prefixe, sufixe, infixe, circumfixe)

Japoneza fiind o limba aglutinanta are un nr. extrem de mare de sufixe si un nr. infim de prefixe. Sufixele se ataseaza in ordine fixa. Fiind o limba aglutinanta, sufixele tind sa fie mereu asociate cu un singur sens.

Tabe - |na|kat-ta

"manca" neg. trecut

Tabe | sase | rare | mashita

Cauz. Pasiv. Pol trecut

Prefixele si sufixele depind de rangul social al substantivelor. O categorie gramaticala relevanta pentru substantive este si politetea (se marcheaza cu afixe).

Clase de substantive:

Substantive comune

Substantive proprii

Principalul criteriu de diferentiere intre comune si proprii il constituie tipul de afix utilizat: substantive proprii - sufixe

Substantive comune - prefixe

Diferentierea pe baza tipului de afixe se aplica la toate substantivele comune iar dintre cele proprii se aplica la subst. nume de persoana.

Pt. nume proprii:

- sufix generic, rang social egal

- rang social inferior

- rang social inferior

- rang social superior

Cele 4 sufixe nu sunt sinonime.

Desi tine de varsta, sufixul poate fi utilizat nu numai in sens absolut (persoana de varsta mica) dar si in sens relativ (persoana mai tanara decat altcineva).

Prefixe specifice pt. subst. comune:

Exceptie fac un numar foarte mic de substantive nume de persoana precum si unele substantive care desemneaza persoane sau profesii:

poreclele japoneze (hipocoristice - abreviere a numelui, pot fi precedate de prefixul

unele substantive primesc prefixe iar unele substantive primesc si prefixe si sufixe:

In principiu, prefixul se atasheaza la WAGO iar se ataseaza la KANGO. De la regula se abat mai multe situatii: substantivele KANGO extrem de frecvent folosite pot avea ca varianta prefixul sau pot fi folsite exclusiv cu (acestor substiantive nu li se mai percepe originea chineza => sunt asimilate partial sau total cu cele WAGO).

Ex.

Utilizarea lui cu substantive KANGO constituie o dovada a foarte bunei asimilari:

In ciuda faptului ca substantivele GAIRAIGO nu primesc in principiu niciun prefix, se poate sa primeasca sufixul fiind si ele tratate ca WAGO. Fenomenul e specific exclusiv limbajului de turism, baruri, restaurante, hoteluri:

Sensurile prefixelor

sensul de politete

respectul

In japoneza, politetea si respectul nu sunt sinonime, ele fiind adeseori exprimate cu mijloace specifice lexicale sau gramaticale: politete -fata de interlocutor

Respect - fata de pers despre care vb.

in expresii fixe

in expresii sau cuvinte cu caracter de eufemisme (exprimare mai eleganta)

in limbajul adresat de adulti copiilor de varsta foarte mica (baby talk)

politete

respect: pentru marcarea respectului distingem

fata de persoanele despre care vorbesti

fata de actiunile unei persoane respectabile (forma onorifica)

ceva posedat de o persoana respectabila: Ex. coroana imparatului

- calmul cuiva respectabil

- boala unei persoane respectabile

- sanatatea cuiva respectabil

timp liber de care dispune cineva

- carte

- opinie

- timp

- corp

- casatoria

- cercetare

- datorie, recunostinta

- intelegere

- calatorie

- parinti

- slujba

- grija

- familie

Baby talk: - ochisor

- manute

- pipi

Cuvinte care au tot timpul prefix :

Curs 3

Expresii fixe sau eufemisme sau substantive mereu precedate de sau

tava

ceai

mancare

gratie; multumita

bani

om bogat

dulciuri

ores

client

suvenir

apa

bautura alcoolica

masa (a lua masa)

toaleta

rest (bani dati ca rest)

Imi puteti da rest de la 10.000 yeni?

Aveti rest 10.000 yeni?

[+animat] [-animat]

-selectarea verbului "a fi":

-aceeasi clasificare serveste la dezambiguizarea verbului

-ori de cate ori e folosit cu un substantiv [-animat] poate insemna fie "a fi" fie "a avea"

- exista fonduri

- am bani

- ori de cate ori subst e [+animat] sensul nu este decat unul "a avea"

- am copii

* - sunt copii

-ori de cate ori = a avea, iar substantivul e [+animat] poate marca C.D.

In limba japoneza contemporana complementul direct se marcheaza cu sau cu

- selectarea verbului si care sunt compatibile cu substantivele [-animat], exceptie facand invalizii, copii care nu pot merge. [+animat] selecteaza si (a insoti pe cineva)

- face posibila sau nu utilizarea marcilor de plural. Utilizarea optionala a marcilor de plural e specifica substantivelor [+animat]

- distinctia e relevanta si in ceea ce priveste utilizarea cauzativului. Substantivele [+animat] pot primi atat marca cat si

L-am fortat sa mearga

L-am facut sa mearga

daca substantivul e [-animat] singura particula e

Am condus masina

Substantivele auxiliare, abstracte, sau formale se numesc si auxiliare intrucat cu ajutorul lor se pot forma diverse constructii gramaticale.

Se numesc substantive abstracte intrucat aceste substantive desi nu au avut un sens lexical, ele sunt utilizate si fara acest sens (de origine, initial).

Se numesc substantive formale pentru ca indeplinesc toate criteriile pe care trebuie sa le indeplineasca substantivele in japoneza (ex. Iau particula de caz)

Vb -> ai avut experienta de a

Vb.f.dictionar + -> ai obiceiul de a/ din cand in cand

-> a fi in stare sa

Data fiind pierderea sensului initial, unele substantive formale sunt folosite si ca echivalente ale unor clase de cuvinte inexistente in japoneza. Ex: conjunctia "ca

poate fi folosit ca echivalentul conjunctiei "ca

-> n-am stiut ca Tarou a plecat.

Substantive relationale

Se numesc relationale pentru ca exprima de exemplu, amplasarea in spatiu in raport cu alt substantiv.

- sub masa

- pe

- in spatele

- in fata

- in apropiere de

- in exteriorul

- in interiorul

Toate aceste substantive relationale au avut sau au inca un sens lexical: parte superioara => (toate au sens de substantiv)

Substantivele adverbiale

sunt substantive cu dubla utilizare: pot functiona ca substantiv dar si ca adverb. Cand functioneaza ca substantiv au sens de substantiv si prezinta caracteristicile substantivului (ex. Marci de caz)

Cand functioneaza ca adverb au sens de adverb, prezinta caracteristici tipice adverbelor (ex. Pozitia in propozitie, faptul ca precede un verb sau determina un verb)

Atat ca substantive cat si ca adverbe nu-si modifica forma. Exista mai multe clase de substantive adverbiale:

-substantive adverbiale care exprima momentul in timp sau perioada de timp: prezent, in prezent)

La substantivele adverbiale, un test pentru a identifica daca functioneaza ca substantiv sau ca adverb e compatibilitatea cu particula de genitiv

Ori de cate ori particula de tema poate fi inlocuita cu particula de genitiv , functioneaza ca substantiv.

(cvonversiunea

-unele substantive care indica cantitatea: - mult

- cantitate mare

(subst) -

(adverb) > Preceda si determina verbul

-denumirile punctelor cardinale sunt si ele substantive adverbiale. Aceste substantive care desemneaza punctele cardinale pot lua grade de comparatie (la fel ca adverbele):

Sapporo e mai la nord

Sapporo este cel mai la nord

-substantive adverbiale care functioneaza atat ca substantive (sens, marci) cat si ca adverbe care determina o iontreaga propozitie (adverbele propozitionale): adevarul sau intr-adevar) ( realitatea/ fapt sau defapt/ in fapt) (realitate/fapt sau in realitate/infapt/defapt)

-> realitatea e ca n-am inteles aceasta problema.

O dovada ca toata aceasta clasa de substantive adverbiale, indiferent de sens, fac parte din clasa substantivelor in japoneza o constituie faptul ca toate aceste substantive adverbiale pot fi scrise in kanji.

Un numar de substantive adverbiale scrise candva cu kanji sunt mult mai frecvent scrise cu hiragana. Acelasi lucru e valabil si pentru substantivele numite locative etc)

Neutralizarea in mod curent a hieroglifelor la substantivele adverbiale depinde de frecventa acestora.

Cu cat e mai frecvent substantivul adverbial, tendinta e de a fi scris in hiragana.

Curs 4

Substantivele verbale:

In cadrul substantivelor verbale sunt incluse 2 categorii de substantive:

-substantivele provenite din verbe, forma acestor substantive coincide cu RYK a verbului. Kaeri masu

RYK

Aceste substantive, daca e necesar, pot primi si prefix de politete sau respect:

-a doua parte a substantivelor verbale constituie o categorie specifica limbii japoneze: substantivele estrem de numeroase care se pot combina cu verbul formand predicat caruia ii corespunde in alta limba de cele mai multe ori un verb: a invata

*verbul cu care se combina substantivul verbal este intotdeauna

*dupa origine, substantivele verbale sunt in marea lor majoritatea de origine kango. Un nr extrem de mic sunt de origine gairaigo a juca tenis

Aparitia acestui numar mare de substantive verbale se explica prin faptul ca japoneza nu poate imprumuta in mod normal verbele din alte limbi data fiind morfologia foarte bogata a verbelor din japoneza.

Pentru a putea fi adaptate la morfologia limbii japoneze se imprumuta substantive care nu-si modifica forma, carora li se adauga する rezultand verbul. a fi indragostit.

Spre deosebire de alte limbi, inclusiv romana, verbul care se combina cu substantivele verbale e intotdeauna , care-si pierde insa sensul initial ( a investiga). Cu alte cuvinte verbul e verb "usor"

Si alte cuvinte au predicate alcatuite dintr-un substantiv si un verb:

Do research

Play tennis

Make a copy

Take a walk

Ask a question

Substantivele verbale care se pot combina cu verbul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-substantivele trebuie sa denumeasca fie o stare, fie o activitate

-predicatele in componenta carora intra substantivele verbale si verbul pot fi de 2 tipuri: predicate verbale, predicate nominale.

Caracteristicile substantivale ale substantivelor verbale:

-se pot lega de un alt substantiv cu particula

-accepta marci de caz: studiul incepe

incep studiul

-posibilitatea de a fi determinate de un adjectiv: acest studiu interesant

acest studiu

-la fel ca oricare alt substantiv, si substantivele verbale pot functiona drept elementul calificat de o propozitie relativa atributiva:

- cartea cumparata de Tarou

- cercetarea facuta de Tarou

Utilizarea substantivelor verbale e specifica limbii scrise, cu precadere in textele stiintifice, de presa, economice. Substantivele verbale sunt specifice unor stiluri de limba. Adeseori predicatele alcatuite din substantivele verbale + au echivalenta in limba vorbita un verb.

Ex: a manca vs. a lua masa, a servi masa

Structura predicatelor continand substantive verbale.

Contin obligatoriu un substantiv care desemneaza o stare sau o activitate + verb "usor" . Cu alte cuvinte, o parte substantivala + o parte strict verbala. Dintre cele 2 componente singura care-si modifica forma e verbul care primeste componenta de timp, mod, etc.

In imensa majoritatea a cazurilor, intre substantivele verbale si verbul する nu se poate intercala niciun cuvant. In anumite situatii, la anumite substantive verbale se poate intercala intre substantiv si particula de caz

subst vb +

subst vb +

A doua situatie e mai rara si nu se aplica la toate substantivele verbale.

Se poate intercala particula dupa substantivele verbale care desemneaza activitati, dar nu dupa cele care exprima stari:

intelegere, comprehensiune

a intelege

stabilitate

a fi stabil

nastere

Nici dintre substantivele care denota activitati nu toate accepta intercalarea particulei . In ceea ce priveste vorbitorii nativi, exista in plus o mare varietate cu privire la accepatrea sau nu a intercalarii particulei . In consecinta, la predicatele continand substantive verbale exista o mare divergenta de la vorbitor la vorbitor. Exista pe de o parte substantivele verbale la care toti vorbitorii admit ambele variante:

Exista numeroase substantive verbale mai ales cele care exprima stari la care majoritatea/totalitatea vorbitorilor nativi nu accepta intercalarea particulei (a fi stabil)、 (a fi in voga, a fi la moda, a fi popular).

In plus, intre aceste extreme exista un mare numar de substantive verbale la care optiunile vorbitorilor nativi se impart mai mult sau mai putin egal:

a avertiza

a sari

a deveni membru

a promova, a avansa

a se largi, a se mari

a se simplifica, a deveni simplu

a se dezvolta, a creste

Data fiind divergenta de opinii intre vorbitorii nativi e recomandabil a se evita intercalarea particulei

In cazul substantivelor verbale la care intercalarea e intotdeauna posibila trebuie luate in considerare 2 aspecte:

-la fel ca si la alte substantive, particula poate fi emisa in limba vorbita. In mod similar, si la substantivele verbale care admit intercalarea particului , aceatsa poate fi omisa in limbajul informal, limba vorbita etc.

-in cazul substantivelor verbale care admit intercalarea particulei ; prezenta in propozitie a particulei face imposibila prezenta in aceeasi propozitie a vreunui alt substantiv C.D. marcat tot cu particula . => double constraint

Se poate spune

Dar in niciun caz nu *

Curs 5

Pluralul

Categoria pluralului

-o categorie specifica substantivelor (si pronumelor)

-spre deosebire de romana, nua re neaparat sensul pluralului din romana

In japoneza asa-numitul plural are mai multe valori:

-de plural (mai multe obiecte/peroane)

-de substantiv colectiv (ex. popor)

-asociativ (x si ceilalti/ ai lui/ altii)

-sensul de toti/ tot/ toate

-sensul de fiecare/ oricare

Categoriile de cuvinte la care se aplica pluralul: singurele substantive la care pluralul se poate utiliza sunt [+animat] si in plus un numar foarte mic de substantive [ -animat].

Spre deosebire de romana, in care utilizarea pluralului e obligatorie cand situatia o impune, in japoneza chiar si la clasele de substantive care au forma de plural utilizarea pluralului este optionala. Astfel, daca figureaza un numeral sau un alt cuvant care sugereaza numarul mai mare decat 1, utilizarea pluralului este optionala (cuvintele care exprima numarul => cuantificatori)

In consecinta, este la fel de corect sa se spuna:

sau

sau

limba japoneza evitaredundanta

in toate situatiile, cuvintul cuantificator deja exprima ideea de pluralitate.

Cand contextul sugereaza ca este vorba de plural este foarte frecventa neutilizarea niciunei marci de plural. Chiar si cand contextul nu e suficient de clar se poate omite pluralul cu clarificari ulterioare.

Daca un substantiv este nume propriu de persoana, acesta poate primi marca de plural ex. ) si are sens asociativ.

Desi marca de plural e specifica substantivelor [+animat] ea este mult mai frecvent folosita cu substantive desemnand fiinte umane, exceotie facand substantivele care desemneaza animalele de casa (

Caracteristica aparte a marcii pluralului in japoneza este dovedit si de faptul ca exista mai multe procedee de formare a pluralului aplicabile la unul si acelasi substantiv.

Procedee de formare a pluralului:

1. Sufixarea
2. Reduplicarea

Existenta a 2 procedee constituie o particularitate a limbii japoneze.

Dintre procedee cel mai curent utilizat procedeu este sufixarea ( sufixarea este procedeul tipic limbilor aglutinante).

Reduplicarea este mai rara deoarece acest fenomen nu este o caracteristica neaparat specifica limbilor aglutinante.

Sufixarea - exista mai multe sufixe care marcheaza pluralul. Eventual acelasi substantiv poate accepta mai multe sufixe de plural: (extrem de rar; arhaic). Dintre sufixe, si pot fi folosite adeseori cu acelasi substantiv:

nu mai este productiv in limba moderna (nu mai poate fi utilizat)

nu poate fi atasat in limba de azi pentru a marca pluralul

e folosit cu un numar extrem de mic la substantive cu care a apucat sa fie asociat.

sunt productive ( pot fi utilizate si cu substantive noi intrate in limba)

inclusiv in limba gairaigo

Ca dovada a faptului ca pluralul e o categorie relativ neimportanta in gramatica japoneza, in anumite cazuri marca de plural a ajuns sa nu mai fie perceputa ca atare si sa fie in mod eronat considerata ca parte din cuvant: (insa acum se mai foloseste si

Fenomenul in care consoana initiala a unui cuvant surda devine sonora se numeste sonorizare secventiala. Sonorizarea se numeste secventiala intrucat se produce in cadrul unei secvente de sunete, adica consoana surda e precedata si urmata de un sunet sonor.

Sonorizarea secventiala se produce de regula in urmatoarele situatii:

In cuvintele compuse

In cuvintele precedate de unele prefixe

La clasificatori

La reduplicare

Reduplicarea:

fenomenul prin care un cuvant sau o radacina este repetat.

-poate fi de 2 tipuri : -partiala: doar o parte din cuvant sau radacina se repeta

-totala: intregul cuvant sau radacina se repeta

In japoneza (cu rare exceptii) reduplicarea este de regula totala. Reduplicarea totala (al doilea proces de formare): intrucat substantivele japoneze nu isi modifica forma => intregul cuvant, nu doar radacina, va fi reduplicat

Procedeul reduplicarii totale ca marca a pluralului este limitat la un numar extrem de mic de substantive:

Este singurul procedeu de forma a pluralului care se aplica si la cateva substantive [-animat].

Este posibil ca procedeul reduplicarii sa fi fost in faze mai vechi ale limbii japoneze productiv, in limba contemporana insa, nu mai e productiv. In afara de cele cateva substantive care pot fi reduplicate nu se mai poate crea plural la alte substantive sau substantivelor intrate in limba.

Exista un numar mic de substantive in limba contemporana care sunt eventual foste forme reduplicate, adica foste forme de plural care acum nu mai sunt percepute ca atare: substantive care in mod normal exista numai la plural si nu si la singular:

Mimi (ureche)

Mi(sg) pl=> mi+mi => mimi

Acest substantiv poate avea plural si prin sufix si prin reduplicare:

Pluralul prin reduplicare s-a pastrat la un numar mic de cuvinte din vocabularul de baza extrem de frecvent folosite. Marea frecventa de utilizare a "salvat" procedeul.

Curs 6

Marcarea cazului

Substantivele japoneze (toate) sunt parti de vorbire care nu-si modifica forma. In consecinta, spre deosebire de limba romana in care substantivele isi modifica forma in cursul declinarii printr-o desinenta sau terminatie de caz, in limba japoneza marcarea cazului se face prin cuvinte separate, independente de substantive. Aceste cuvinte se numesc marci de caz.

Marcile de caz sunt cuvinte separate sau independente pentru ca:

1. nu sunt parte componenta a substantivului;
2. unele dintre ele se regasesc in dictionare;
3. unele dintre marcile de caz au sens si pot fi traduse;
4. intre unele marci de caz si substantiv sau pronume poate fi intercalat un alt cuvant.

Tipuri de marci de caz:

1. particule (de caz)
2. post pozitii (de caz)

Cele 2 tipuri de marci de caz au caracteristici diferite, au comportament diferit, pot face obiectul unor restrictii diferite. Cazul, in limba japoneza, este o categorie gramaticala specifica urmatoarelor parti de vorbire: substantivelor, pronumelor personale, pronumelor demonstrative, pronumelor "reflexive", pronumelor de intarire (lipsesc adjectivele care nu se declina spre deosebire de limba romana).

Primesc in schimba marci de caz adjectivele in な, intrucat aceasta clasa de adjective prezinta numeroase asemanari cu substantivele.

Numarul cazurilor:

-in limba romana avem in principiu un numar de 5 cazuri (nominativ, acuzativ, dativ, genitiv, vocativ), desi in realitate vocativul este extrem de rar, fiind limtat exclusiv la substantive [+animat] iar cele 4 cazuri sunt defapt reductibile la 2 ( nominativ - acuzativ, ganitiv - dativ);

-spre deosebire de lb romana, in japoneza numarul de cazuri este mai mare. Toate marcile de caz sunt utilizate si nu se confunda intre ele (cu o singura exceptie). Spre deosebire de limba romana, unele dintre ele pot fi omise in limba vorbita, in limba informala, cologviala, si de asemenea in vorbirea neglijenta.

Postpozitii de caz:

Locativ

allativ, illativ

instrumental - spre deosebire de limba romana, unde atat sensul instrumental cat si sensul asociativ se exprima cu prepozitia "cu", in limba japoneza sensul instrumental si sensul asociativ nu se exprima cu aceeasi postpozitie.

comitativ (asociativ)

dinspre/ din/ de la) ablativ

Allativ -> 'al' = inspre

Illativ -> 'il' = in

Ablativ -> 'ab' = dinspre

Exista 11 marci de caz, dintre care 4 sunt particule iar 7 sunt postpozitii de caz; 11 marci de caz dar doar 10 cazuri deoarece cazul locativ are 2 marci.

Diferente intre particule si postpozitii:

- fara exceptie particulele sunt monosilabice si monomoraice

- post pozitiile pot fi fie monosilabice/ moraice, fie bisilabice/moraice

=> diferente fonologice

- particulele de caz nu au sens lexical, ci doar gramatical

- postpozitiile au toate sens lexical (fara exceptii) toate figureaza sau pot figura in dictionare si toate pot fi traduse.

- particulele de caz pot fi separate de substantive sau pronume, adica intre substantive/ pronume si particula de caz poate aparea un alt cuvant.

- postpozitiile de caz sunt situate imediat dupa substantiv sau pronume, intre ele neputand fi intercalat un alt cuvant.

* conform celor 2 definitii

- corect

* - gresit

- cuvantul care poate fi intercalat intre substantiv/ pronume si particula de caz este o postpozitie.

- intre substantiv/ pronume si particula de caz se poate, in mod normal, intercala un singur cuvant/ postpozitie.

In limba familiara, vorbita, neglijenta, apar fenomene de omisiune. Sunt mai frecvent omise particulele de caz intrucat acestea au rol exclusiv gramatical, postpozitiile avand sens lexical sunt mai necesare si mai greu de omis. Cele mai frecvent omise particule sunt をsi .

Curs 7

Adjectivul

Adjectivele in (nominale)

In limba japoneza exista 2 tipuri de adjective. Acetse 2 clase sunt cunoscute sub mai multe denumiri: 1. adjective in si adjective in

2. adjective propriu-zise ai adjective nominale

Adjectivele propriu-zise se numesc asa deoarece au/ prezinta principala caracteristica a adjectivelor din japoneza, si anume conjugarea (se comporta ca verbul).

Adjectivele nominale se numesc nominale deoarece prezinta in comportamentul lor asemanari cu substantivele. La fel ca substantivele, adjectivele nominale nu-si schimba forma. La fel ca la substantiv, nu adjectivul nominal isi modifica forma, ci verbul

Adjectivele nominale se numesc nominale pentru ca imbina caracteristicile adjectivale (sensul de adjectiv) cu caracteristici substantivale (nu-si modifica forma).

La fel ca la substantive, prezenta verbului cand adjectivul nominal are functie de nume predicativ este obligatorie. De exemplu:

La adjectivele propriu-zise: 1. prezenta lui este facultativa;

nu are functie de verb copulativ ( nu inseamna a fi);

3. la adjectivele propriu-zise verbul are marca de politete si constituie echivalentul lui la verbe.

reprezinta o particula de legatura intre adjectivul nominal si substantivul pe care il determina.

aceasta particula de legatura reprezinta o ramasita din conjugarea verbului copulativ

desi este student (

O alta deosebire intre adjectivele nominale si cele propriu-zise: spre deosebire de adjectivele propriu-zise de la care s epot deriva substantive care exprima o calitate de la adjectivele nominale de regula nu se pot deriva asemenea substantive.

Clase de adjective nominale

1. adjective nominale intotdeauna adjective nominale
2. adjective nominale care functioneaza si ca substantive
3. adjective nominale care se leaga cu dar si cu
4. adjective nominale care-si schimba sensul in functie de utilizarea adjectivala sau substantivala.

curat; nu inseamna niciodata starea; calitatea de a fi curat

2. a) - fie amabil fie amabilitate (adjectiv si substantiv)

Expresii: - a fi foarte amabil ( amabilitatea dusa la epuizare)

- lucru facut din amabilitate

- putina amabilitate

poate lua forma de substantiv

b)          - viguros, sanatos fie, energie, putere, vigoare ( adjectiv si substantiv)

- om care are energie

- om care nu are energie

- a-si aduna puterile / a-si strange energia

c) - nepoliticos sau impolitete (adjectiv si substantiv)

d) - liber, neocupat, timp liber

- ai timp liber?

e) - sanatos sau sanatate

f) - liber sau libertate

g) - egal sau egalitate

3. un numar mare de adjective nominale se pot lega de substantivul urmator fie cu fie cu particula de genitiv

a) - putin

b) - din tot sufletul

c) - la scara mica

d) - pe scara larga

e) - identic (sinonim cu

f) - in cantitate mare

g) - urgent

h) - neclar

i) - diferit

j) - enorm, extrem de mare

In tpate aceste cazuri se pot aplica particulele なsi .

k) altul

l) special

m) inutil, nefolositor, fara folos

n) formal, ceremonios

o) firesc, natural

p) bolnav

Toate aceste adjective care accepta fie pe な fie pe au si sens sau utilizare de substantiv.

O serie de adjective nominale care functioneaza si ca substantive apar in expresii fixe in cadrul carora au rol de substantiv. De exemplu, adjectivul nominal ocupat) apare in expresia: a fi extrem de ocupat

- ca adjectiv nominal - greu, dificil, complex, complicat

- a avea grija

- ca adjectiv - absurd, fara rost, fara sens, nechibzuit, prostesc etc.

- a face prosti, a face ceva fara sa te gandesti, pe negandite etc.

- ca adjectiv - fara sens, fara ratiune, eventual, nerezonabil

- a pretinde ceva nerezonabil de la cineva

- adjectiv - egoist, incapatanat

= eu, = particula de genitiv, = mod sau fel => in modul meu, felul meu

- a face cum te taie capul

- a face dupa mintea ta

4. adjectivele nominale care isi modifica sensul in functie de utilizarea lor adjectivala sau substantivala.

- mare calma, linistita, fara valuri

- Marea Linistii ( zona pe Luna - unde au aselenizat prima oara americanii)

- om onest, sincer, cinstit

- sinceritatea intruchipata, cinstea intruchipata

- comertul mafiei

- ilegal, necinstit (comert) (al oricui, nu neaparat al mafiei)

- chestiune de gust

- picant ( lucru, aliment sau fapt picant)

- clasa inferioara, clasa de jos

- gandire, gandurile clasei de jos

- gandire vulgara, mentalitate vulgara

Concluzie: - avand in vedere caracteristicile generale ale adjectivelor in , avand in vedere similitudinile sau identitatea de comportament cu substantivele:

se justifica impartirea adjectivelor in 2 clase, adjective propriu-zise si adjective nominale, care au caracteristici diferite;

se justifica ideea ca in limba japoneza exista o parte de vorbire aparte - adjectivul nominal, care nu exista in alte limbi;

adjectivelor nominale din japoneza le corespund in alte limbi ( de exemplu in romana) cel mai adesea adjective, iar in cazul utilizarii substantivale le corespund substantive care exprima o calitate, o proprietate sau o insusire.

Curs 9

ARHAICE

Pluralul pronumelor:

-> mijloace de formare - sufixe: (rar)

- reduplicarea: fie reduplicarea intregului pronume de la singular, fie reduplicarea numai a unui component din componenta pronumelui singular.

Pers I:

(reduplicare totala)

Pers. II:

repetarea unui element:

Pers. III:

Toate conditiile referitoare la utilizarea pronumelor personale la singular (privitoare la rang social, interlocutor, varsta, sex, stilul de limba si nuantele) se aplica/ sunt valabile si la echivalentele la plural ale acestor pronume.

Utilizarea pronumelor personale din japoneza prin comparatie cu alte limbi: spre deosebire de alte limbi (inclusiv limba romana) utilizarea pronumelor personale este mai rara in japoneza comparativ cu limbi precum engleza. Utilizarea lor nu este obligatorie. Japoneza face parte din categoria limbilor in care pronumele personale sunt facultative => interpretarea depinde de context.

Spre deosebire de alte limbi (inclusiv romana) japoneza evita adeseori utilizarea pronumelor personale. In locul pronumelor personale se prefera adeseori daca sunt cunoscuti, urmatorii inlocuitori:

numele propriu de familie;

substantive acre indica profesia (daca aceasta beneficeaza de apreciere, rang superios):

substantive care indica pozitia sau rangul intr-o firma, companie, institutie, inclusiv cand te adresezi unui interlocutor:

in situtatia in care exista relatii familiare (membrii familiei, prieteni) se poate utiliza prenumele;

ocazional, mai cu seama la copii, se utilizeaza prenumele pe post de pronume personale la persoana I.

Din toate aceste motive, frecventa pronumelor personale este cu mult mai mica decat in engleza si chiar si decat in romana.

Probabil unul din motivele pentru care se omit sau se evita este pericolul de a utiliza pronumele gresit.

Pronumele personale pun 2 mari probleme strainilor:

1. invatarea formelor si a conditiilor de utilizare
2. dificultati de traducere. Data fiind absenta variantelor de pronume, in cele mai multe cazuri trebuie recurs la reformulari, la utilizarea de substantive, utilizarea demonstrativelor (ala, asta)

Curs 10

Demonstrative

Sistemul de demonstrative din limba japoneza cuprinde pronume demonstrative, adjective pronominale demonstrative si un numar mare de structuri sau constructii care includ in componenta lor elemente demonstrative.

Sistemul numit "demonstrative" e numit in japoneza 「こ、そ、あ、ど」-> cuprinde toate cele mai sus mentionate.

Sistemul de demonstrative are cateva caracteristici care il disting de sistemele de pronume personale:

sistem extrem de regulat

sistem simetric

sistem caracterizat de proprietati fonologice regulate/ constante

sistem cu caracteristici morfologice - de structura morfologica- regulate sau constante

Tipul elementelor incluse in sistemul demonstrativ:

In sistemul demonstrativelor intra mai multe parti de vorbire: pronume demonstrative, adjective pronominale demonstrative, substantive locative demonstrative, substantive care exprima directia ( ), echivalente ale adverbelor ( - asa, astfel).

La acestea se adauga un numar mare de constructii si structuri in componenta carora intra una din aceste parti de vorbire din sistemul demonstrativ: ex.

Spre deosebire de alte limbi, sistemul este foarte bogat, foarte omogen si foarte simetric, in consecinta estrem de regulat.

Fara exceptie din punct de vedere al structurii fonologice toate demonstrativele sunt minimal bi-moraice:

2 more, 2 silabe

2 more, 2 silabe

2 more, 2 silabe

1 silaba, 2 more

3 more

3 more

Structura morfologica a intregului sistem de demonstrative arecateva caracteristici constante:

toate demonstrativele, fara exceptii, au structura morfologica complexa si pot fi segmentate in componente minimum 2 morfeme ( morfem = are pronuntie si sen);

minimal bi-morfematica

Caracteristici :

in aceasta consta una din diferentele fata de pronumele personale acre au structura morfologica fie simpla fie complexa (

fara exceptie, toate demonstrativele sunt grupate in 4 serii, o serie incepand cu , o serie cu , o alta cu , iar interogativele cu ultra simetric

fara exceptie pe prima pozitie din demonstrative apare un element sau elementul interogativ . Primele 3 indica apropierea de vorbitor, interlocutor sau departarea de ambii. Cele 3 indica teritoriul vorbitorului, interlocutorului si pentru un alt teritoriu.

Fara exceptie, elementele de pe pozitia a 2-a indica partea de vorbire careia ii apartine demonstrativul, indica sensul demonstrativului, indica pe cine determina demonstrativul:

o      - pronume demonstrativ

o      - adjective pronominale demonstrative (determina un substantiv)

o      - substantive de loc demonstrative

o      - directia

o      - indica faptul ca este adverb de mod si ca determina un verb.

intreg sistemul de demonstrative este organizat pe serii, acelasi numar de serii, indiferent de tipul de demonstrativ (4 serii

in sistemul japonez de demonstrative ignorand demonstratibele, spre deosebire de limbi precum romana, engleza etc, in japoneza nu exista o organizare bipartita ci o organizare tripartita. Cu alte cuvinte, sistemul de demonstrative distinge la toate seriile de demonstrative 3 niveluri/ teritorii - teritoriul vorbitorului, al interlocutorului si alt teritoriu. => sistemul japonez este mai complex.

Din acest motiv traducerea in limba romana a demonstrativelor poate pune probleme in special in cazul seriilor cu si cu , carora limba romana nu le poate corespunde decat un element demonstrativ. In asemenea situatii adeseori este necesara utilizarea suplimentara a altor cuvinte sau expresii pentru a reda cat mai fidel demonstrativul din japoneza.

sistemul de demonstrative din japoneza include parti de vorbire care nu intra ca demonstrative in alte limbi. Ceea ce explica de ce sistemul demonstrativelor in japoneza este mult mai bogat decat cel din alte limbi.

La fel ca in alte limbi, demonstrativele din japoneza au mai multe intrebuintari. Astfel, demonstrativele pot indica amplasarea in spatiu, directia, pot exprima persoana sua obiectul, modul saufelul, meniera in care se efectueaza actiunea. Demonstrativele pot avea si utilizari secundare (derivate din cele de baza). De exemplu:

Demonstrativele care indica amplasarea in spatiu pot avea si utilizari temporale -> pot aparea in expresii care nu mai indica amplasarea in spatiu si mai degraba situarea in timp.

Demonstrativele daca sunt utilizate in expresii temporale nu se mai raporteaza la sensul locativ de baza (teritoriul vorbitorului) ci au valori temporale care se raporteaza la timpul prezent. Ex:

(perioada de tipinceputa recent si durand pana in przent - in ultima vreme)

in ultima vreme, de la o vreme incoace, recent, in ultima perioada.

aceste 2-3 zile

Tot cu seria se poate exprima trecutul apropiat

o      ( cu putin timp in urma)

o     

demonstrative din aceeasi serie pot exprima viitorul apropiat: sensul secumdar de timp derivat din sensul secundar de loc

Seria demonstrativelor

de la sensul de substantive de directie au si utilizarea secundara de "pronume personale" (chiar de politete). Ca dovada ca in aceste cazuri nu mai exprima directia este posibilitatea adaugarii la acestecuvinte a sufixului de politete

in mod similar si substantivele din seria pot avea utilizarea secundara mai putin politicoasa, mai mult formala si de regula numai in limba vorbita de pronume personal.

Fara exceptie, cand se utilizeaza ca pronume personale demonstrative echivalenta este urmatoarea: pentru persoana I persoana a II-a, iar alt teritoriu.

Si in alte limbi exista posibiliattea ocazionala de a utiliza demonstrative pe post de pronume personale: Look here -> uita-te aici (la pers I)

Hello there -> there = you

De la demonstrative la interjectii: exista o serie de interjectii derivate d ela demonstrative. Seria cu こ→これ、こらrespectiv respectiv , in functie de persoana afectata se schimba interjectia.