Prepozitia

Prepozitia

Este partea de vorbire neflexibila care leaga un complement sau un atribut de partile de vorbire

pe care le determina.

sta in fata unei parti de vorbire ( preceda )

nu are inteles de sine stasator

nu se analizeaza singura

dupa alcatuirea lor prepozitiile pot fi :

- simple : langa, cu, de, in, la;

- compuse : dinspre, despre, de la, pana la;

In cazul acuzativ stau substantivele care indeplinesc functii sintactice de complement sau

atribut.

Observatie:

pentru a indeplini functia sintactica de atribut in acuzativ, un substantiv trebuie sa fie precedat de prepozitie.

substantivul cu functie de complement in acuzativ poate fi sau nu precedat de prepozitie.

Cazul dativ ( D )

In cazul dativ substantivele au functia de complement

complementul in caz dativ raspunde la intrebarea " cui ".

Cazul genitiv ( G )

Articolelul posesiv - genitival

Forme :

masculin - al, ai

feminin - a, ale

REGULA:

Articolul posesiv- genitival se acorda in gen si numar cu substantivul pe care il determina substantivul in genitiv.

articolul posesiv genitival este considerat o marca a cazului genitiv

este un cuvant independent care sta in fata substantivului pe care il determina

in cazul genitiv substantivele pot avea functie sintactica de atribut sau nume predicativ.

Cazul vocativ ( V )

prin substantivele in vocativ se exprima o strigare

intotdeauna substantivele in vocativ se izoleaza de restul textului prin virgula

substantivele in vocativ nu au functie sintactica