TEXTE PENTRU DICTARE - DIALOGUL. LINIA DE DIALOG

TEXTE PENTRU DICTARE

DIALOGUL. LINIA DE DIALOG

" Acul:

- Mosule, de ce esti zurbagiu? Te sfadesti necontenit cu sora-ta nicovala, tipati si faceti larma, de-mi tiuie urechile. Eu lucrez toata ziua, si nime nu-mi aude gura.

- Iaca, ma! da de unde-ai iesit, Pacala?

- De unde-am iesit, de unde n-am iesit, eu iti spun ca nu faci bine ceea ce faci.

- Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decat gaina. Mai baiete, trebuie sa stii ca din sfadalia noastra ai iesit; s-apoi tu ne cauti pricina?

- Ma rog, iertati-ma! ca daca n-ar fi fost focul, foile, pleafura si omul care sa va faca, sa va deie nume, ati fi ramas mult si bine in fundul pamantului, ruginite ca vai de voi.

- Masoara-ti vorbele, baiete! Auzi, sora nicovala, cum ne rade acusorul?

- Aud, dar n-am gura sa-i raspund; si vad, dar trebuie sa rabd.

- Vorba ceea, soro: 'Sede harbu-n cale si rade de oale'. Mai pustiule! Ia sa vedem, ce ai facut tu mai mult decat noi?

- Ce am facut si ce fac, indata t-oi spune. Ca sa nu lungesc vorba, haine-le barbatesti si femeiesti, din crestet pana in talpi, si alte nenumarate lucruri fru-moase si scumpe, fara de mine nu se pot face. Mergi la croitor, intra in bordei, suie-te in palat, ai sa ma gasesti. Fetele ma pun in cutiute aurite, ma infing in pe-rinute de matasa si ingrijesc de mine ca de un mare lucru."

("Acul si barosul", de Ion Creanga)

" A fost odata, demult, un elefantel foarte curios. Intr-o zi s-a trezit cu o noua intrebare: 'ce mananca crocodilul seara?'

Asa ca a plecat prin padure sa intrebe animalele si s-a intalnit cu ursuletul si-l intreaba:

- Ursuletule, ce mananca crocodilul seara?

- Nu stiu, a raspuns ursuletul, dar du-te la lac si vei afla.

Si a plecat mai departe elefantelul sa caute lacul. Pe drum s-a intalnit cu o broscuta:

- Broscuto, ce mananca crocodilul seara?

- Nu stiu, a raspuns broscuta, dar du-te la lac si vei afla.

In apropiere de lac, elefantelul s-a intalnit cu sarpele boa:

- Sarpe, ce mananca crocodilul seara?

- Nu stiu, a raspuns si sarpele, dar uite lacul aici, sunt sigur ca vei afla ras-punsul.

Tocmai atunci iesea din apa crocodilul. Elefantelul s-a apropiat de el, dar nu stia ca vorbeste chiar cu crocodilul:

- Scuza-ma te rog, stii cumva ce mananca crocodilul seara? Crocodilul si-ret ii spune:

- Vino mai aproape sa-ti spun la ureche sa nu ne auda nimeni."

( "Elefantelul curios", De Rudyard Kipling )

" Pe cand isi ara campul, un taran se pomeni pe neasteptate cu un urs mor-maind in spatele lui:

- Pregateste-te, ca te mananc!

- Lasa-ma, ursule, doar pana sadesc un camp cu sfecla. Tu iti vei lua din ea cata o sa vrei, caci mie imi vor ajunge doar radacinile, il ruga Antonio.

- Bine, se invoi ursul.

La timpul potrivit, ursul veni sa-si ridice recolta. Imediat isi dadu seama ca a fost pacalit de taran.

- Omule viclean, m-ai dus de nas! Te mananc!

- Ai dreptate, ursule! Mai da-mi ragaz sa ar si sa seman pamantul cu grau si de data asta ale tale vor fi radacinile, ii promise Antonio. Si de data aceasta taranul il pacali pe urs, el luand din nou partea buna a recoltei. Ursul nu mai asculta promisiunile taranului si spuse ca va veni dupa-masa ca sa il manance."

("Taranul, ursul si vulpea", poveste populara)

" Cum merge regele asa, vede pe Mateias cu gasca. Si Mateias nu-i da onorul. Se supara nespus de tare regele si-I striga:

- Mai, Mateias, tu stii cine sunt eu?

Mateias face pe nepasatorul:

- Oi fi caprarul?

- Mai mare sunt, se-ngamfa regele.

- Oi fi atunci sergentul! face flacaul mai pe prostul.

- Nu ai ghicit nici de-asta data.

- Oi fi vreun ofiter?

- Mai mare sunt.

- Poate-i fi general.

- Sunt si mai mare! se umfla regele in pene mai mult decat o gasca.

- Ca n-oi fi insasi regele? face atunci gascarul pe miratul.

- Ba el sunt! zice regele, crezand ca Mateias va cadea jos de frica.

- Daca-i asa, rade cu toata gura Mateias, na, tine batul asta, mana pe Roji mai incolo sa-ti dau onorul."

("Mateias Gascanul la oaste", de Alexandru Mitru

" Timpul curse, usa se umplu; deveni zid de cuie. N-aveai unde pune un deget si fiul omului se infurie, vorbind catre tatal sau:

- Nicaieri ca la noi. De ce ai batut cuie in usa?

- Tu le-ai batut! zise tatal.

- Eu?

- Da. N-ai facut tu rele, duium, cutare si cutare, nu mai tin minte cate, multe, fara numar?

- Facut, recunoscu fiul.

- De fiecare fapta am infipt cate un cui. Priveste, asta esti tu, vorbi tatal, posomorandu-se rau..

- Nu-i suparare, cuiele se pot scoate; eu voi fi acela, promise fiul.

- Poate facand tot atatea fapte bune, spuse tatal si isi vazu de propriile griji."

("Cuiele", de Simion Pop)