SCRIEREA CORECTA A FORMELOR VERB - PRONUME

Transpunerea limbajului oral in limbaj scris este un proces complex si de durata. Formarea deprinderilor ortografice si de punctuatie constituie una dintre principalele sarcini ale studiului limbii, sarcina a carei indeplinire trebuie urmarita cu perseverenta si fermitate de-a lungul anilor de scoala.

Bazele deprinderilor ortografice si de punctuatie se pun concomitent cu invatarea citit-scrisului si cu formarea primelor cunostinte teoretice elementare , se amplifica si se consolideaza cu treapta insusirii notiunilor si sistemului notiunilor de limba. Aceste cunostinte si notiuni constituie punctul initial si fundamental teoretic al deprinderilor respective, cele mai multe dintre regulile ortografice derivand si sprijinindu-se pe cunostintele de fonetica, morfologie si chiar de lexic, iar cele de punctuatie fiind legate mai ales de cunostintele de sintaxa.

Legatura dintre morfologie si ortografie decurge din actiunea principiului morfologic care are, fundamental, rolul de regularizare a scrierii. Pe baza acestui principiu regulile ortografice reliefeaza anumite trasaturi ale structurii morfematice a cuvintelor (radical, sufix, desinente) si ale modificarii lor in cursul flexiunii.

Pe baza principiului sintactic deosebim in scris situatiile de omofonie (omofonele fiind segmentate de expresii paralele identice din punct de vedere al constitutiei fonetice ,dar fara sa fie si omonime , deci prin acesta fara sa fie si omografe).

Conceptul de ortografie

Termenul ,,ortografie"e format din cuvantul grecesc ,,orthos" =,,drept", ,,corect" si un substantiv derivat din grecescul ,, graphein"=,,a scrie".

Ortografia este rezultatul unei operatii de normare a scrierii si cuprinde ansamblul regulilor de scriere corecta.

Forma de exprimare reprodusa prin ortografie este limba literara (,,varianta cultivata, ingrijita ,a unei limbi nationale").

Ortografia limbii romane este fonetica sau fonologica, adica cele mai multe dintre regulile ortografice transpun, in planul reprezentarilor grafice ,normele ortoepice ale limbii romane actuale. Caracteristica pentru scrierea si pronuntarea limbii romane este concordanta dintre normele ortografice si cele ortoepice.

Scrierea limbii romane este alfabetica ( reproduce sunete sau foneme izolate, folosind pentru aceasta semnele numite litere sau grafeme ).Discordanta dintre ortografie si ortoepie provine ,in general , din lipsa de corespondenta dintre litere si sunete, care se produc in sfera principiului silabic.

Etapele invatarii ortografiei in ciclul primar

Intrucat predarea limbii romane se realizeaza potrivit principiului concentric , in invatarea ortografiei elevul parcurge mai multe etape.

Etapa pregramaticala (clasele I- II)-in care ,,ortografia se invata nu numai rational, ci si mecanic si intuitiv".(G. Beldescu - ,,Ortografia in scoala", E.D.P., Bucuresti,1973 )

Unele reguli ortografice si deprinderi se insusesc concomitent cu invatarea scris-cititului neavand nevoie de un suport lingvistic. In mod treptat, scolarii mici se familiarizeaza,pe cale empirica, intuitiva, cu unele norme ortografice.

Etapa gramaticala (clasele III-IV) corespunde predarii-invatarii primelor notiuni si concepte gramaticale. In aceasta etapa se largeste baza cunostintelor teoretice, prin precizarea si definirea lor, pornind de la observarea deliberata a faptelor de limba.

Etapa cunoasterii rationale a normelor de ortografie

Aceasta etapa corespunde claselor V-VIII , unde sfera cunostintelor teoretice se largeste si se acorda o importanta deosebita procesului de abstractizare ,asigurandu-se intelegerea constienta a ortogramelor. In ciclul gimnazial ,cunostintele lingvistice au,, cu prioritate functia de a comunica reguli generale noi ,care n-au putut fi insusite pe cale intuitiva in etapele anterioare".

Cunoasterea rationala a normelor de ortografie este ultima faza a invatarii ortografiei. Cunostintele de limba au functia de a confirma, de a valida invatarea anterioara realizata pe cale intuitiva a normelor de ortografie, precum si pe aceea de a comunica reguli generale noi, care n-au putut fi insusite pe cale intuitiva in etapele precedente.

Dupa intelegerea pe cale intuitiva sau pe baza termenilor lingvistici a normelor de ortografie si punctuatie, calea cea mai sigura pentru formarea deprinderilor de aplicare in practica a acestor norme o constituie exersarea lor sistematica. Ca orice deprindere, scrierea corecta se formeaza pe baza de exercitii. ,,O regula se fixeaza si intra in deprindere pe doua cai : exercitiul si practica spontana a scrierii'¹. Pentru ca exercitiul sa fie eficient, trebuie organizat in forme atractive, astfel incat sa mentina interesul si atentia elevilor la activitatea respectiva.

Ceea ce contin deosebit este materialul de limba specific folosit. Astfel, de exemplu, exercitiile de recunoastere, cele de grupare, de modificare sau de completare a diferitelor forme ortografice si semne de punctuatie pun in fata elevilor un material de limba adecvat, care cuprinde cazurile respective de ortografie, pe care elevii trebuie sa le recunoasca, sa le grupeze, sa le modifice sau sa le completeze.

In cadrul orelor de limba romana se va explica si motiva scrierea cu cratima.

Scrierea grupurilor verb-pronume

Elevii vor afla cand si de ce se scrie cu liniuta de unire (cratima).

. Rostirea impreuna a unui verb si a unui pronume este marcata in scris prin liniuta de unire (cratima), care uneste cele doua parti de vorbire.

. Liniuta de unire marcheaza in scris rostirea impreuna a doua parti de vorbire diferite:

- verb + pronume;   

- pronume + pronume;

- alta parte + pronume.

. Ca sa scrie corect este necesar:

- sa distinga prin intrebari logice care cuvinte se pronunta impreuna;

- sa delimiteze prin cratima (liniuta de unire) partile de vorbire.

Pentru ca elevii sa inteleaga mai bine scrierea grupurilor verb - pronume am facut mai multe exercitii de tipul "Cine stie scrie!" Acesta se joaca trecand raspunsul in casute.

1. Pe cine a laudat doamna invatatoare?   

pe mine [m]-a laudat

2.Cui a dat invatatoarea o carte?

mie [mi]- a dat o carte

Pe cine ar evidentia doamna invatatoare?

pe mine [m]-ar evidentia

Cui ar vrea sa povesteasca o poveste ?

mie sa - [mi] povesteasca

Cui i-ar fi povestit povestea

Mie sa- ] fi povestit

6. Il vad pe domnul invatator ascultand . pe cine ?

ascultandu - [ma] pe mine

. Pe cine ai lauda tu?

lauda - [ m ]- ai pe mine

8.Vazut-ai pe cineva?

pe mine vazutu-[m] -ai ?

9. Ti-ai dori un iepuras ?

eu [mi ] -as dori

10.Priveste. dar pe cine ?

Priveste-[ ma] pe mine !

Chiar daca in clasele a III a si a IV a ale ciclului de dezvoltare nu se studiaza diatezele, formele neaccentuate ale pronumelor personale si reflexive, elevii intalnesc aceste forme, in ortografierea carora se foloseste cratima.Astfel, se vor face exercitii pentru scrierea corecta a:

- modului perfect compus, diateza reflexiva (m-am gandit, te-ai mirat, s-a trezit)

modului conditional-optativ, diateza reflexiva (m-as duce, te-ai duce)

verbelor pronuntate impreuna cu pronumele personal la cazurile acuzativ si dativ, forme neaccentuate (mi-a spus, ti-ar aminti, ne-ar auzi, te-ar vedea etc.);

formelor verbale pronuntate impreuna cu alte parti de vorbire (c-ai plecat, de-ai sti, c-am vazut);

formelor verbale inverse, cu si fara alte parti de vorbire (plecat-am, vazut-am, datu-i-ai, facutu-i-ti, da-ti-l-as, duce-m-as);

- scrierea formelor de gerunziu,diateza reflexiva(gandindu-ma,ducandu-te,mirandu-se) sau a gerunziilor insotite de pronume personale, forme neaccentuate de acuzativ si dativ (vazandu-ma, ducandu-l, asteptand-o etc.).

In afara copierii si transcrierii, utilizate mai frecvent in ciclul achizitiilor fundamentale, se utilizeaza acum exercitii de transformare, in scopul asimilarii mecanismelor de analiza morfologica pe care copiii trebuie sa le faca inainte de scriere. Astfel, li se cere copiilor sa treaca la timpul trecut urmatoarele forme verbale:

sau forma inversa a urmatoarelor constructii: am plecat, m-as duce, au vazut, ati auzit,ti le-as da.

Pentru a realiza discriminarea intre unele ortograme se utilizeaza labirintul ortografic, prin care li se cere copiilor sa aleaga formele scrise corect si sa justifice optiunea. Pe tabla sau pe fise individual apar situatii de tipul:
mia mia mia

Bunicul mi-a spus cd de ziua mea mea imi dd o mea .
mea mi-a mi-a

Un grad mai mare de dificultate il au compunerile cu ortograme date de invatator. Li se cere copiilor sa povesteasca o intamplare ,in care sa foloseasca corect formele : al, a-l, ai, a-i, cel, ce-l, cea, ce-a, sa, s-a, la,l-a, ia, i-a. La verificarea temei se cer explicatii privind folosirea unei forme sau alta. Deprinderile ortografice sunt consolidate atunci cand elevii se pot controla singuri , cand pot sa-si motiveze just scrierea oricarei ortograme, deci cand stapanesc perfect , cand si-au insusit constient notiunile si regulile gramaticale, au capatat priceperea transferarii lor in practica si cand au ajuns la o anumita automatizare a actiunii motorii.

Ortografia si punctuatia se invata nu doar in ore special consacrate acestui scop, ci in toate imprejurarile in care elevii sunt pusi in situatia de a se exprima in scris. Mai mult chiar, ,,momentele ortografice' trebuie sa fie introduse si la lectiile de citire, precum si in alte imprejurari in care, cu prilejul efectuarii citirii, se intalnesc cazuri deosebite de ortografie si punctuatie.

BIBLIOGRAFIE:

1. SERDEAN, IOAN - Metodica predarii limbii romane la clasele I - IV, E.D.P., Bucuresti, 1993.

2.GHERGHINA , DUMITRU - Indrumator pentru predarea -invatarea gramaticii si ortografiei in ciclul primar, Editura AVRAMEANCA, Craiova , 1993.

3. NUTA, SILVIA -Metodica predarii limbii romane in clasele primare, Editura ARAMIS, Bucuresti, 2000.