IMPORTANTA JOCULUI - PARINTII-COPIII-JOCUL

IMPORTANTA JOCULUI - PARINTII-COPIII-JOCUL

A fi adult nu inseamna a-ti pierde din calitatile pe care le-ai dobandit cand ai fost mic. A fi adult inseamna a te preocupa de noile activitati cu, care te confrunti zi de zi. Insa a fi adult inseamna a gasi o modalitate prin care poti sa-ti gasesti, uneori, un refugiu si acest refugiu este copilaria.

Copilaria a inceput odata cu omul, a crescut odata cu el si s-a maturizat continuu ca in final sa ajungem aici: la varsta de aur la care ne aflam. Cand a inceput copilaria a inceput si jocul. Am "pornit la drum" prin acele jocuri de manipulare a obiectelor, cand pe tot ce puneam mana doream sa fie al nostru. Am continuat, apoi, cu jocurile de stimulare, in care, fiind ajutati de obiecte am inceput sa ne jucam jocuri precum "Cu trenul", "La piata", "Soferul" si multe altele. Pe parcurs aceste jocuri s-au transformat in jocuri de rol sau dramatizari, in care copilul este un personaj (fie din basme, fie din viata personala) pe care incearca sa-l imite.

Noi ca adulti, nu ne-am gandit niciodata de ce copiii nostri ne imita? Dar noi, de ce nu putem sa-i imitam? Sau daca putem, de ce nu o facem? De ce nu ne putem cobora la nivelul lor? Sau ne este greu ca la aceasta varsta sa ne jucam?

Acestea sunt doar cateva intrebari la care doresc sa raspund pentru a ne imbunatati relatia cu propriul copil.

Haideti sa ne gandim la un exemplu: plastelina. Cu toti stim ca acest material didactic pe care il folosedc educatoarele ii ajuta pe copii sa creeze. Ei bine, de data aceasta copiii vor fi "plastelina", iar noi, parintii acea persoana care doreste sa modeleze, sa creeze ceva. "Framantand" zile, saptamanai si chiar ani la rand vom obtine un produs inedit, un produs pe care nimeni altcineva nu-l va putea obtine vreodata: personalitatea copilului nostru. Ceea ce am vrut sa spun este ca noi adultii suntem un model pentru copil si de aceea el ne imita. Doreste sa vada daca poate sa faca si el anumite lucruri pe care le facem noi. Si ca sa va conving ca ceea ce am spus este adevarat am urmarit copiii aproape 1 an de zile. In urma acestui experiment am observat ca prescolarii ii imita nu numai pe cei pe care-i simpatizeaza, ci si pe cei care-i sunt antipatici. Astfel, urmarind activitatea mea zilnica am observat ca doresc sa ma imite. La inceput m-au studiat, au analizat miscari, gesturi, intonatia, felul in care ma comport cu unii copii etc. apoi au inceput sa ma imite, dar acest lucru nu s-a intamplat numai cu mine, ci si cu alte colege din gradinita. In timpul jocului ei ne imitau, se jucau de-a educatoarea sau de-a profesoara. La fel se intampla si acasa cu parintii si de aceea trebuie sa stim cum sa reactionam, cum sa vorbim, cum sa ne comportam.

Cu totii stim ca la gradinita, prescolarul este indrumat de educatoare pentru a face o anumita activitate (de invatare, de ascultare, de joc). Dar acasa? Cine-l indruma pe copil in astfel de activitati? Parintii sunt cei mai apropiati de copilul lor si ar trebui sa nu-i fie greu "a se juca cu el".

A te juca cu copilul acasa inseamna siguranta, bucurie, stimulare in activitatea pe care o doreste sa o faca. A te juca cu copilul inseamna a-i spori increderea in sine, dar si increderea fata de tine. Cand sunteti acasa nu il izolati pe copil in camera cu jucariile, incercati sa participati si voi la acea activitate (fie ca se joaca "De-a mama si de-a tata", fie "De-a scoala"). O sa spuneti ca nu aveti timp, ca aveti alte lucruri de facut, insa uitati un lucru important: ca oricand ne putem gasi timp pentru copilul nostru.

Exista cazuri in care parintii isi lasa copilul in grija altcuiva atunci cand sunt plecati. Cand se intorc ii intreaba daca au mancat, ce au mancat, ce s-au jucat, ce au mai facut si atat. Dar oare este destul? Cred ca stiti si voi ca nu, nu este destul. Un copil se asteapta la multe din partea voastra. El vrea ca parintii lui sa vada ce au realizat in acea zi, sa stea cu el, sa discute, sa-l asculte, sa simta caldura pe care si-o doreste. Ai cumpara copilului tot ce are nevoie nu este acelasi lucru cu a sta cu el cand are nevoie. Cu cat petrecem mai mult timp alaturi de el cu atat mai mult ii vom spori increderea, ii vom insufla dragostea si se va simti ocrotit. Jocul cu copilul nu este pierdere de timp. Decat sa-l lasi sa se uite la televizor singur, facand o activitate care nu-l stimuleaza, mai bine sa va jucati cu el. A te juca nu inseamna numai acea actiune specifica jocului. A te juca mai inseamna a sta langa copil cand deseneaza, cand construieste pentru a-i spori dorinta de a face ceva vizibi, pentru a-i forma anumite deprinderi si pentru a-i dezvolta calitatile si capacitatile. Pentru ca in final el doreste sa vada de ce a fost capabil, iar noi dorim sa vedem cat de bine l-am educat. Chiar si cititul dintr-o carte se poate transforma in joc, cand la sfarsitul basmului copilul poate imita personajul preferat. Majoritatea povestilor au un caracter educativ, spre exemplu "Ionica mincinosul", "Un ban muncit", "Mos<Nu vreau>" si altele.

In zilele noastre, datorita tehnologiei avansate au aparut mai multe moduri de a te juca creativ si educativ. Unele jocuri pe calculator il ajuta pe copil sa-si dezvolte anumite capacitati, sa-si formeze deprinderi. Fie ca sunt jocuri de constructii, de gasire a unui obiect dintr-o multime, fie de desenare etc., toate se pot folosi in avantajul lui. Stand alaturi de el in aceste momente, explicandu-i, aratandu-i, incurajandu-l, vei vedea ca-l va face increzator in propriile forte, dornic de noi descoperiri alaturi de tine si va simti caldura pe care o emani. Nu este nimic mai minunat decat sa-ti vezi copilul cum se dezvolta si se transforma intr-o persoana minunata datorita efortului tau de acasa. Un efort care, din punct de vedere al multor specialisti ne este deloc mare si fara de rezultat. Cunosc cazuri in care parintii, datorita faptului ca au petrecut un anumit timp din zi alaturi de copil au ajuns ca la finalul ciclului preprimar si primar sa aiba o legatura stransa cu acestia, copilul sa obtina rezultate foarte bune la invatatura si sa aiba incredere in el.

S-au facut multe experimente legate de relatia parinte-copil si de importanta jocului in aceasta relatie. Unul dintre ele este foarte sugestiv: s-au amenajat doua camere cu o singura usa si un singur geam, iar in interior s-a pus o masa, un scaun si jucarii. In fiecare camera a fost dus un copil care se juca, desena, se plimba . Fiecaruia i se aducea mancare de catre parinti, dar ce se intampla mai departe era un lucru separat. Parintii copilului din camera I stateau alaturi de el pana tremina de mancat, povesteau, se jucau,radeau.dupa care plecau. In camera II, insa, parintii nu petreceau nici 1minut alaturi de copil; lasau mancarea si plecau. La finalul experimentului s-a constatat ca primul copil s-a dezvoltat mult mai bine din punct de vedere fizic, psihic si afectiv decat cel de-al doilea. Ideea cred ca este destul de clara: si 15 minute alocate copilului nostru pe zi fac minuni in dezvoltarea sa.

Probabil o sa spuneti "Bine, dar cum sa ma joc cu copilul meu?", "De unde sa stiu ce jocuri ii plac?", "Sau ce jocuri i se potrivesc?".

Nu este deloc greu. Puteti chiar voi sa va raspundeti la aceste intrebari. Tot ce trebuie sa faceti este sa-l urmariti si veti vedea care sunt jocurile preferate. Cu siguranta daca aveti fetita se va juca mai mult cu papusa: o piaptana, o imbraca, ii face haine, mancare, intr-un cuvant o va imita pe mama ei. Insa, tatii o sa vina si o sa ma intrebe "Cum sa ma joc cu papusile?". Ceea ce face fiica d-voastra nu este un lucru nou nici pentru voi, nici pentru sotie; urmariti cu atentie si veti vedea ca puteti juca rolul sotului si al tatalui in acelasi timp. Dar ce se-ntampla daca aveti un baietel, iar mamelor le este greu sa se joace cu masinile, sa construiasca etc? Ce-ar fi sa va imaginati ca mergeti cu masina la reparat iar copulul este mecanicul si-l rugati sa va schimbe, o roata, uleiul, sa umfle roata etc. O sa vedeti ca o sa fie foarte incantat sa faca acest lucru pentru ca, in final, o face pentru mama lui. Fiecare dintre noi, parintii, trebuie sa vada dincolo de realitatea in care traim pentru a ne juca cu copilul, fiindca obiectele din jurul prind viata, au anumite insusiri si sunt in stare sa faca lucruri nebanuite. Sa nu ramanem doar la ce este la suprafata, sa mergem in profunzime si vom vedea ca in sufletul nostru adult mai exista si dorinta de a ne juca, de a ne reaminti cum a fost copilaria noastra. Puteti crea, impreuna cu copilul vostru, jucaria voastra din copilaie (papusa din carpe, din stiulete de porumb, hopa-mitica, arici din cartofi etc). Tot ce va trebuie este imaginatie, rabdare si obiecte din casa.

Aceste cateva jocuri amintite, specifice unui copil prescolar ("De-a bucataresele", "De-a mama si de-a tata", "La reparat" etc) le incepe la gradinita si le continua acasa. Pe langa aceste jocuri de rol mai exista si altele care necesita timp si efort fizic. Inainte sa trec mai departe la a exemplifica cateva jocuri care pot sa se desfasoare acasa sa mai reflectam asupra unui aspect: "De ce copiii se joaca <De-a scoala> sau <De-a gradinita>?" Nu v-ati gandit la acest aspect? Haideti sa vedem si sa analizam: 8 ore pe zi copilul le petrece la gradinita, alaturi de educatoare si de colegi. Acesta urmareste observa, intelege, selecteaza si inmagazineaza anumite activitati facute de educatoare si acasa, unde e numai el fara ea, o imita. Daca observati, chiar asta face: scrie in caiete, coloreaza, poate isi formeaza propria "grupa de copii". Cand vedeti ca recurg la astfel de activitati de ce nu intrati si voi in rol, in rolul educatoarei sau mai bine in rolul copilului, sa vedeti ce bine o sa se simta.

Un prescolar are nevoie de stimulare pentru a face ceva. Daca-i acordam noi aceasta stimulare si intr-un mod cald, afectuos nu o sa refuze. Sa-l stimulam pe copil sa se joace nu e un efort mare, insa a stimula un adult sa participe la jocurile copiilor necesita timp si rabdare. Pentru a incerca sa va stimulez in a va juca cu propriul copil am ales cateva jocuri care nu sunt grele si nici nu necesita nu efort mare sau mult timp.

Exista asa-numitele "jocuri-exercitiu" in care le dezvoltam capacitatea de a efectua analize, sinteze, comparatii, abstractizari si generalizari sau de a le dezvolta si modela conditia fizica.

"TAIE" este un joc in care copilul are mai multe sarcini de facut: sa deseneze, sa taie, sa grupeze un sir de imagini care se repeta. Inainte de a trece la rezolvarea acestor sarcini se discute cu el despre ce are de facut si se observa imaginile, dupa care il vom ajuta de cate ori are nevoie. Se pot lua imagini din carti cu personaje din poveste, ziare, reviste etc.

"GHICI CINE LIPSESTE?" este un joc care are mai multe variante insa am sa discut doar despre doua dintre acestea:

Pe masa sau pe pat se pun mai multe obiecte. Copilul se uita la ele cu mare atentie, dupa care fie inchide ochii, se intoarce sau iese din camera, iar intre timp luati un obiect din acea multime. La intoarcere va spune ce obiect lipseste; daca ghiceste parintele ia locul copilului.

In acest fel el va observa ca si parintele se poate juca si ca mai poate sa nu ghiceasca de fiecare data, fiind un stimul pozitiv.

Se citeste o poveste (sau se rosteste), dar i se spune ca daca nu este atent nu va putea raspunde la cateva intrebari cu referire la ceea ce se citeste. Dupa terminarea povestii se amintesc personajele, apoi, aratandu-se o plansa cu personajele va gasi care lipseste. Daca ghiceste i se vor da acele planse de colorat.

"POZELE TAIATE" este un joc care se obtine usor: din imagini sau poze cu personaje din desene, animale, obiecte, flori etc. Aceste imagini se taie in 4 sau 8 bucati, se amesteca, iar copilul reconstituie poza. Sa nu uitam ca inainte de a amesteca bucatile se arata in intregime poza. Este un puzzle creat de copil impreuna cu parintele.

"SA CONSTRUIM DIN BETISOARE" este, la fel, un joc simplu si interesant pentru copil. Ceea ce trebuie sa faca este sa creeze din betisoare un lucru sugerat de noi sau un lucru la alegere. Iata cateva exemple:

"CUM SUNT." este un joc putin mai dificil pentru ca necesita timp si mult exercitiu, deci sa nu ne miram ca nu va avea rabadre pana la sfarsit. Este vorba despre lungime, greutate, forma, cantitate ceea ce pentru un copil sunt mai greu de perceput la aceasta varsta, dar este necesar sa se insiste asupra lor, putin cate putin si nu in cantitati mari. Daca ne gandim ca azi sa invatam despre cantitate vom lua un exemplu cu ajutorul plastelinei. Se modeleaza plastelina pana se obtine o bila, bupa care din acea bila se face o "macaroana". Daca ii vei intreba cand am folosit mai multa plastelina, ei vor raspunde ca fie la obinerea bilei, fie a "macaroanei". In aceste conditii i se explica de ce cantitatea este aceeasi si se mai iau cateva exemple. Copilul are o gandire abstracta si de aceea ii va fi greu sa inteleaga; insa, dupa cum spuneam, avem nevoie de rabdare. Pentru a-si forma aceste notiuni se realizeaza mai multe exemple din viata copilului.

"CUM ESTE.?" se refera la a face comparatii intre obiecte, a observa care este mai greu/usor, mai moale/tare, mai lung/scurt etc. Se folosesc jucarii, trusa geometrica, greutati si alte materiale care ar putea sa fie comparate.

Astfel de jocuri se gasesc si in revistele pentru copii, care au acelasi caracter: de a ajuta la formarea copilului.

Daca am vorbit pana acuma despre acele jocuri care nu este implicat efortul fizic, voi da cateva exemple si de astfel de jocuri (jocuri de miscare):

"ZBOARA, ZBOARA" este atat un joc de miscare, cat si unul de atentie. Va asezati in fata copilului, cu mainile pe masa, pe picioare sau pe podea (depinde unde stati) si spuneti "Zboara, zboara, zboaarrraaaaa....barza!" In momentul in care copilul aude fiinte sau obiecte care zboara ridica mainile, daca nu le tine jos. Pentru a-l deruta si pentru a-l stimula vom face si noi aceste miscari fie ca spunem bine, fie ca gresim.

"PRINDE!' se refera la jocul cu mingea in care copilului i se dezvolta capacitatea de a prinde (si nu numai mingea, ci si alte obiecte-jucarii-) si de a arunca. In acest joc mai pot sa intervina si alte elemente: taras (ca sarpele), saritura (ca iepurasul), mers ghemuit (ca piticul) si atele.

Aceste jocuri de miscare sunt de recomandat in spatiile largi (in parc, la iarba verde), dar se pot adapta si in casa. Parintii si educatoarele folosesc aceste jocuri-exercitiu si ca test pentru a-si da seama fie de calitatea cunostintelor pe care le poseda copilul la un moment dat, fie de gadul de insusire a unei deprinderi sau de nivel de dezvoltare a unor procese psihice. Este necesar ca atunci cand se deafasoara aceste jocuri sa fiti de fata, pentru a interveni atunci cand este nevoie. Exemplele de mai sus se pot adapta in functie de varsta si nivelul de dezvoltarea al copilului.

Ceea ce am spus pana acuma in legatura cu ce jocuri sa folositi pentru a fi alaturi de copilul d-voastra sunt doar cateva exemple. Puteti gasi si voi alte jocuri, fiindca pana la urma adultul este cel care-l educa. Cercetatorii au demonstrat ca mai mult de 50% din dezvoltarea inteligentei se produce pana la varsta de 4 ani. La aceasta varsta copilul "gandeste" mai ales cu ochii, cu urechile si cu mainile; este perioada gandirii intuitive, a stadiului preoperatoriu.

La varsta prescolara copilul doreste sa se exprime, iar acest lucrul il face prin sentimentele si gandurile regasite in jocul pe care-l desfasoara.

Haideti sa reflectam pentru cateva momente asupre unui aspect: copilaria noastra. "Cine s-a jucat cu noi ?", "Parintii nostri s-au jucat?", "Daca nu. De ce?", "Si daca s-au jucat, cum ne-am dezvoltat? Cum a fost relatia noastra cu ei?" La aceste intrebari sa reflectam si sa vedem ce ne dorim pentru copilul nostru. Poate o sa ajungeti la concluzia ca-i dorit ceea ce nu ati avut sau din contra sa-i oferiti acea caldura pe care v-au oferit-o si parintii vostri. Indiferent de raspunsul pe care-l alegeti sa-i daruim copilului nostu tot ce este necesar (afectivitate, intelegere, dragoste, clipe de neuitat in activitatea de joc) pentru ca atunci cand o sa ajunga la varsta adulta sa ne multumeasca, sa ne iubeasca, sa ne ajute cand avem probleme, sa gaseasca in noi un prieten, un om cu care pot comunica; fiindca in zilele de azi acest aspect lipseste la multi copii- nu stiu sa pretuiasca ce au, nu stiu cum sa-si petreaca timpul liber in favoarea lor-. Cu totii sa pornim de la joc pentru a ajuge al acest nivel de dezvoltare. La gradinita educatoarea ii invata sa compare, sa selecteze, sa asimileze, sa-si dezvolte creativitatea si imaginatia, iar aceste aspecte sa le continuam si acasa. De la acele selectari, (spre exemplu animalele domestice de cele salbatice), comparari (o minge cu un balon), la varsta adulta se va ajunge la selectarea binelul fata de rau, a frumosului fata de urat, comparara informatiile primite cu cele proprii sau cu a altora etc; deci vom invata ca in tot ce facem avem nevoie de astfel de lucruri pe care le-am invatat la gradinita si le-am continuat acasa si apoi la scoala.

Varsta simbolica, varsta de aur a copilariei, varsta micului faur asa se mai numeste varsta prescolarului; deoarece este varsta unor achizitii psiho-comportamentale fundamentale a caror calitate e influenta in mare masura nivelul de adaptare si integrare a copilului in fazele urmatoare ale evolutiei si dezvoltarii lui. Este o perioada a descoperirii, a conturarii primelor elemente ale constiintei de sine si socializarii si a aparitiei competentelor.

Jocul este acela care ii da posibilitataea de a se dezvolta corespunzator. Jocul constituie o forma de divertisment, o modalitate de investigare si cunoastere a lumii reale , un spatiu de satisfacere a dorintelor firesti de manifestare si independenta. In acelasi timp, jocul este o sursa de pacere, el incepe si se incheie, este limitat in spatiu si timp, ceea ce confera celui implicat un sentiment de securitate. Jocul creeaza o ordine in realitatea dezordonata, are inclinatia sa fie frumos si presupune placerea data de succes. La varasta prescolara devine o conditie importanta pentru evolutia sa ulterioara, iar lipsirea de joc sau de sursele necesare desfasurarii lui determina apatitia unor carente in dezvoltarea personalitatii, chiar daca lipsa jocului a fost compensata de abordarea altor forme de educatie.

In final, nu-mi ramane altceva de facut decat sa va sugerez sa va jucati cu propriu copil pentru a-i putea oferit ceea ce are nevoie. El are nevoie de:

P regatire pentru viata

R epaus dupa activitate

E xersare distractiva (prin joc)

S ansa pentru a se putea afirma

C reatie cu ajutorul jocului

O crotire din partea noastra (a parintilor si nu numai)

L ibertate de exprimare

A mbient favorabil pentru a se dezvolta corespunzator

R ealitatea in care traieste pentru a evolua