Rolul educativ al sahului

Rolul educativ al sahului

In vederea unui raspuns fundamentat la intrebarea daca omul are intr-adevar nevoie de sah, trebuie - pe langa investigatii psiho-pedagogice - cercetati si alti factori sociologici; in plus, trebuie analizata opinia publica si consultata istoria culturala a diferitelor popoare.

Istoria dezvoltarii culturale dovedeste un interes continuu, crescand al omenirii pentru jocul de sah. In decursul a putine secole, el s-a transformat dintr-un joc exclusivist al elitei nobilimii vremii intr-o preocupare preferata a milioane de oameni. O raspandire deosebit de larga a cunoscut sahul in fosta Uniune Sovietica si in celelalte tari apartinand defunctului lagar socialist. Aceasta nu a fost o intamplare. Socialismul - in pofida tuturor tarelor sale conceptuale - a deschis totusi posibilitati nebanuite pentru dezvoltarea capacitatilor creatoare oferite de sah, pentru imbogatirea lumii sale spirituale; nescapand nici o clipa de sub control aspectul ideologic si pur propagandistic, intuind in special efectul international al dovedirii "superioritatii ordinii socialiste in fata capitalismului decadent", liderii comunisti au acordat un anumit rol dezvoltarii sahului in viata societatii. (Nota trad.). Un important "aparatcik" si organizator al miscarii sahiste ex-sovietice, Krilenko, declara semnificativ (in spiritul vremurilor! - Nota trad.): "Sahul este o arma a educatiei culturale si a reeducarii. Este incontestabil un mijloc important al dezvoltarii estetice, artistice, intelectuale, a calitatilor volitive ale omului".

Sahul a primit inalte cuvinte de apreciere din partea unor personalitati de toate orientarile, convingerile si domeniile de activitate: Marx si Engels, Kalinin, Vorosilov, Frunze, Thlmann, Robespierre, Cernasevski; conducatorii militari Tukacevski, Suvorov, Greciko, Malinovski; scriitorii Puskin, Tolstoi, Turgheniev, Cervantes, Rousseau, Voltaire, Byron, Goethe, Heine, Dickens, Shaw, Stefan Zweig, Hemingway, Neruda; compozitorii Chopin, Beethoven, Prokoffiev, Skriabin; savantii Leibniz, Laplace, Cuvier, Mendeleev, Einstein, Franklin, Lendau, istoricul Iorga, ca si din partea altor remarcabili creatori.

Ei au vazut in sah o "gimnastica" originala a spiritului, un mijloc folositor de educare a caracterului si o anumita forma a imaginatiei estetice. Pablo Neruda a accentuat faptul ca sahul ar fi "poezie, lupta, ratiune si vointa". Cosmonautul Sevastianov spunea: "Jocul de sah - acesta nu este pur si simplu sport, nici odihna sau distractie. Preocuparea sahista dezvolta gandirea logica si creatoare, indeamna la analiza si rezolvarea de probleme - toate acestea aduc numai beneficii unui viitor specialist in orice domeniu".

Sa ne orientam acum asupra cercetarilor stiintifice ce sunt dedicate studiului influentei sahului asupra dezvoltarii intelectului si a caracterului. Rezultatele obtinute confirma fara tagada influenta pozitiva a sahului.

In prezent, in plina perioada a revolutiei tehnico-stiintifice, problemei dezvoltarii capacitatilor analitice ale omului ii revine o importanta deosebita. Aceasta este conditionata de o crestere clara a "greutatii specifice" a muncii intelectuale in toate domeniile de activitate. S-a schimbat de asemenea caracterul muncii intelectuale: volumul de informatii care trebuie prelucrate s-a marit considerabil si aceasta forteaza pe fiecare sa inlocuiasca, mai mult decat pana acum, invatarea faptelor prin studiul metodelor; prin aceasta poate sa generalizeze puternic materialul faptic si sa-l interpreteze critic.

Rolul benefic al sahului in pregatirea omului pentru rezolvarea unor astfel de probleme s-a dovedit hotarator. Profesorul Klaus a constatat: "Dupa parerea mea este mai usor sa se formeze o gandire logica, exacta prin intermediul jocului de sah, decat prin mijlocirea unei carti de logica, nefiind insa voie ca elementele jocu-lui sa fie confundate cu distractia neserioasa; dupa cum bine se stie, omul invata mai cu placere un joc, decat daca este instruit". Valorosul pedagog rus Suhomlinski a concentrat si el rezultatele cercetarilor sale, dupa cum urmeaza: "Jocul de sah este o excelenta scoala a gandirii logice exacte".

Din experienta, cele mai multe pozitii din sah sunt pline de probleme, adica in ele nu este posibil sa se indice o cale absoluta de conducere a jocului. De aici, jucatorul plonjeaza, adesea, in necunoscut; el trebuie sa se lase condus de intuitie si sa accepte riscurile. Jocul de sah ajuta sa se dezvolte intuitia si gandirea creatoare. Despre aceasta vorbesc si cercetarile psihologilor sovietici Ponomarev, Tihomirov si W. Puskin.

Jocul de sah cere o atentie intensa si de durata. Se poate incepe excelent o partida si sa se obtina o pozitie castigata, insa este suficient sa se piarda doar pentru cateva secunde concentrarea si, deja, roadele eforturilor precedente sunt pierdute. In jocul de sah este de asemenea necesar sa se prevada mental schimbarile intervenite in pozitionarea figurilor pe tabla. Prin aceasta se dezvolta inevitabil puterea de imaginatie. De asemenea, nu se poate concepe ca un bun jucator sa nu dispuna de capacitatea de retinere a diferitelor variante care apar in decursul jocului.

Psihologii rusi Djakov, Rudik si Petrovski au observat aceasta particu-laritate a atentiei la sahisti, puterea de imaginatie si memoria si - inca din anii 1920 - au efectuat o serie de cercetari experimentale. Dintr-o analiza comparativa a capacitatilor de care dispun sahistii cu a acelora care nu joaca sah de la varsta de 12-16 ani, a rezultat ca primii stateau mai bine in ceea ce priveste intensitatea atentiei (in special lipsa deconcentrarii), precizia puterii de imaginatie si realizarile memoriei. Grekov a scris mai tarziu: "Pe baza observatiilor facute de-a lungul anilor, indraznesc sa afirm ca multe cazuri de lipsa de concentrare, determinate cu claritate la copii si tineri, coincid cu inceputul interesului lor serios pentru jocul de sah. Aceasta este, fara indoiala, urmarea particularitatilor tocmai mentionate, a influentei pe care o exercita sahul asupra psihicului'.

Jocul de sah influenteaza nu numai functiile intelectuale, ci si caracterul omului in ansamblul sau. Psihologul rus Ananiev a relevat: "Sahul nu este doar o confruntare a fortelor spirituale, el reprezinta si o lupta intelectuala intre diferitele caractere". In sah imitarea oarba a unor exemple recunoscute este la fel de lipsita de perspective ca si pasivitatea. Sahul cere capacitatea de a pune singur probleme si de a le rezolva singur, adica el invata - in cel mai larg sens al acestei notiuni - sa se experimenteze. Asupra dezvoltarii independentei si activitatii personalitatii au atras atentia Binet, Netciaiev si alti savanti.

Sahul promoveaza pozitia realista, obiectiva fata de partener si fata de sine insusi. Partida de sah decurge in conditiile unei critici neexprimate. Fiecare parte se stra-duieste sa descopere greseli in actiunile adversarului si sa le exploateze. Pierderea este urmarea inevitabila a unei greseli proprii. A atribui cuiva vina pentru propria infrangere reprezinta un non-sens. De aceea, esecurile propun in mod obiectiv o analiza proprie critica si devin, prin urmare, un mijloc al propriei educatii. Sa-i dam din nou cuvantul profesorului Klaus: "Fiecare infrangere pe care ne-o administreaza adversarul reprezinta o critica a cunostintelor noastre sahiste, a conceptiilor noastre teoretice si a practicii proprii de joc. Sahul reprezinta o remarcabila scoala a vointei; el imprima stapanirea de sine si severitate fata de tine insuti".

Jocul de sah ajuta sa se pastreze stapinirea de sine in situatiile extreme. Astfel, spre exemplu, la examinarea studentilor care joaca sah si cei care nu practica acest sport, s-a stabilit ca la examene - primii - comparabil cu aprecierile din timpul semestrului, au obtinut rezultate considerabil mai bune. La cei care nu jucau sah, imbunatatirea notelor la examene a fost nesemnificativa, in comparatie cu cele obtinute anterior.

Jocul de sah cere hotarare, curaj, bucuria riscului si in acelasi timp simtul raspunderii, ca si o anumita precautie. Toate acestea formeaza impreuna o combinatie ciudata de genul unui "curaj precaut" si duc la un anume rationalism. Din partea sahistilor bine pregatiti se aud arareori regrete inutile despre posibi-litatile pierdute; ei sunt constienti de situatia reala: mutarea a avut loc, o intoarcere nu mai exista.

Dupa observatiile autorului, jucatorii nu sunt inclinati sa rezolve probleme extrasahiste, sa analizeze perspective indepartate, daca nu trebuie luate masuri de pregatire in perioada data. Evident, aici se reflecta o regula general recunoscuta in sah: daca o varianta este fortata, atunci ea trebuie jucata si de-abia apoi se pot face planuri mai departe si nu invers.

Tot ceea ce s-a spus vorbeste despre influenta dezvoltarii gandirii si a caracterului. Desigur, aceste probleme trebuie studiate mai departe conform planului, astfel ca forta educativa a sahului sa poata fi folosita si mai eficient.

In plus, trebuie plecat de la ideea ca sahul poate juca un rol deosebit de benefic in fiecare capitol al vietii, in care se accentueaza bazele caracterului si a stilului de gandire individuala, adica la varsta scolara. Promitator pare a fi gandul de a introduce sahul ca specialitate didactica. Este adevarat, aceasta propunere este dezbatuta de multa vreme, si anume chiar de la inceputul secolului trecut, cand Tarrasch, Marco si Schabelski au militat pentru introducerea invatarii sahului in scoala. Tarrasch s-a referit la Anderssen, Lange si Charousek, care erau de parere ca jocul de sah i-a ajutat la studiu.

Au existat, totusi, si alte voci; Mannheimer s-a exprimat in 1904 in paginile unei reviste germane de sah unde a pledat cu tarie impotriva invatarii sahului in scoli. El sustinea punctul de vedere potrivit caruia sahul ar reprezenta o impovarare inutila, ar costa timp, ar obosi si nu ar aduce nimic pentru viitor.

Importanta dezvoltarii jocului de sah in sistemul educatiei scolare a fost descris remarcabil de Suhomlinski, care, bazat pe propria experienta, declara: "In educarea culturii gandirii sahul se bucura de un loc important. Fetele si baietii stau adesea mult timp in fata tablei de sah. Jocul de sah a disciplinat gandirea si a educat concentrarea. Totusi, lucrul principal este aici dezvoltarea memoriei. Cand ii privesc pe tinerii sahisti, vad cum copiii isi reprezinta in memorie pozitia care a existat si isi imagi-neaza cum va fi aceasta.

Eu i-am invatat jocul si copiii au meditat la mutarile lor urmatoare. Tabla de sah m-a ajutat sa eliberez gandirea matematica a lui Liuba si Pavel. Inainte de a juca sah (acesti copii au inceput sa-l practice din clasa a treia) nu am observat ascutimea si perseverenta gandirii lor. In absenta sahului nu este de conceput o educatie deplina a capacitatilor spirituale si a memoriei. Sahul ar trebui sa aiba prioritate in scoala elementara ca un element al culturii spirituale si anume chiar aici (scoala elementara - N.T.), unde educatia spirituala ocupa un rol deosebit si are forme si elemente specifice de lucru'.

In ultimii ani invatarea sahului se face in scolile din Moscova, Sankt-Petersburg, Pskov, Minsk, Saratov, Melitopol, Voronej si alte orase ale Rusiei, dar si in Germania si Danemarca. In cele mai multe scoli orele de sah incep cu clasa a treia, dar exista si experiente de invatare chiar din prima clasa. Invatamantul este, de regula, facultativ - adica doar pentru cei interesati. Cele prezentate vorbesc de o influenta pozitiva a sahului asupra procesului de formare si educare.

Astfel, profesorul moscovit Ziov scria: "Am lucrat in domeniul sahului cu elevi din diferite clase (de la prima la a zecea). Practica a aratat ca este oportun sa se inceapa cu invatatul sahului inca din primele clase. La aceasta varsta se poate, deja, folosi jocul de sah pentru a influenta favorabil atitudinea elevului fata de invatatura si comportament." In plus, Ziov a declarat ca dintre elevii din prima clasa care au inceput sa invete sahul (ei reprezentau cam un sfert din toti elevii) cam un sfert si-au imbunatatit rezultatele la invatatura, in comparatie cu cei care nu jucau sah. Invatarea sahului s-a bucurat mereu de succes printre elevi si a devenit curand o parte componenta organica a activitatii scolare. S-a stabilit astfel relatia reciproca dintre invatarea sahului si celelalte forme ale procesului de formare si educare. Spre exemplu, celor care voiau sa ia parte la manifestarile sahiste nu le era permis aceasta decat daca se obligau sa-si imbunatateasca comportamentul sau performantele scolare. La aprecierea rezultatelor obtinute in concursurile sahiste se luau in considerare respectarea obligatiilor - precum si alte criterii legate de comportare si invatatura.

Invatatoarea Markulova din Voronej relata: "De trei ani se preda sahul in clasa mea. Acum nici nu-mi pot inchipui intregul proces de invatamant fara aceste ore. Invatarea sahului a ridicat nivelul de activitate al copiilor."

Cu toate acestea, invatarea sahului in scoala are in acest moment de luptat cu anumite dificultati metodice. Lipsesc in primul rand recomandarile precise in ceea ce priveste numarul de ore (la aceasta intrebare nu exista o unitate de vedere - in clasele de incepatori se predau numai una pana la trei ore saptamanal). Nu exista manuale obligatorii, de asemenea nici programe de invatamant. Acestea sunt insa proble-me deosebit de importante in fata carora se vad puse organizatiile de sah si institutiile sistemului de invatamant. Trebuie avut in vedere ca un invatamant nereusit poate avea o influenta nefavorabila asupra dezvoltarii psihice si intelectuale a elevului.

Din pacate, sahul nu este recunoscut de toti colaboratorii sistemului de educatie. Multi pedagogi nu-l privesc decat ca o impovarare suplimentara pentru deja mult prea incarcatul plan de invatamant. Klaus scria despre aceasta: "Daca ii solicitati astazi unui pedagog ca elevii sai sa joace cel putin o ora de sah pe saptamana, acesta va consulta imediat orarul si va declara ca acest lucru este imposibil. Greseala consta in urmatoarele: in era exploziei informationale nu mai este oricum posibil sa se arunce o privire globala asupra stiintelor. Trebuie sa trecem de la inlocuirea memorarii faptelor si evenimentelor la invatarea de metode pentru obtinerea si explicarea acestora. Sahul. va ajuta pe fiecare elev sa-si elaboreze metode exacte de gandire."

Cu toate acestea, esenta relatiei intre sah si procesul de educare si formare din scoala este - o repetam - neinteleasa inca de toti. Dupa cate se pare, aceasta neintelegere poate fi inlaturata de toata lumea printr-o propaganda mai eficienta printre pedagogii insisi, dar mai ales prin acceptarea unui curs de sah in programa Institutului Pedagogic.

Daca se vorbeste despre importanta educativa a jocului de sah si de influenta sa favorabila asupra caracterului si gandirii, nu trebuie sa se uite ca sahul este doar un mijloc, ca efectul sau benefic nu rezida in sine insusi - ci este strans conditionat de factorii sociali: de relatiile sociale, de climatul socio-psihologic din cadrul colectivului, de maturitatea ideologica si morala a personalitatii etc.

In cazul greselilor de educatie, sahul poate conduce la formarea de trasaturi negative de caracter. Jocul de sah este o lupta inversunata intre individualitati, in care adversarul trebuie invins neaparat. Pe parcursul confruntarii la tabla, ceilalti (echipa, antrenorul, suporterii) nu au legatura nemijlocita cu rezultatul direct al jocului. De aceea, la un om insuficient de matur poate aparea impresia ca un succes obtinut reprezinta doar realizarea sa personala. Daca un astfel de jucator este laudat peste masura, iar legatura sa cu colectivul este inca slaba, atunci poate cu usurinta sa ia atitudine de vedeta. El devine egocentric si se considera un 'As", despre care a scris deja Stanislavski. Importanta propriei sale persoane este supraapreciata peste masura, se instaleaza deja superioritatea si comportarea dispretuitoare, insidioasa fata de ceilalti. Desi asa ceva nu apare adesea, este foarte important sa se duca o munca sistematica, tocmai pentru a se evita astfel de lucruri. Pe langa realizarile sportive si creatoare ale jucatorului, trebuie apreciate masurat si activitatea lor sociala si calitatile personale (spre exemplu, capacitatea de a subordona interesele personale celor sociale sau straduinta de a transmite tineretului propriile experiente). De asemenea, nu este potrivit sa fie apreciate peste masura primele sucese ale tanarului jucator.