ALEXANDRU MACEDONSKI - VALTUL ROZELOR

ALEXANDRU MACEDONSKI VALTUL ROZELOR

Context literar. Poezia este un pastel cu accente de idila in care Macedonski isi dezvaluie afinitatea sa spre simbolism, desi, in esenta, el ramane un poet romantic.

Titlul. Raportat la continut si la tehnicile simboliste aplicate de poet, titlul prefigureaza sinestezia. " Valtui' este sugestia miscarii armonioase, lente, dar si a muzicii serafice. "Rozele' sunt sugestii ale vizualului, dar si ale olfactivului. In titlu interfereaza astfel patru sugestii: dinamicul, auditivul, vizualul si olfactivul, intr-o armonie deosebita.

Tema este reflectarea unui aspect din natura, a macesului "singuratic' si a florilor care dau splendoare pamantului, bucurandu-se de stralucirea solara si lunara.

Structura -compozitie. Publicata in 1883 in revista "Literatorul' condusa de insusi Macedonski, poezia are o structura diferita de cea a pastelurilor sau a idilelor cunoscute. Textul cuprinde trei strofe carora li se interpune un vers, ca un refren, care reia ultimul vers al strofei, dand creatiei o anume tonalitate de incantatie, sau o muzicalitate aparte. Acest vers are o functie estetica remarcabila pentru ca, pe langa muzica interioara pe care o creeaza, realizeaza si sugestia de "leganare', de miscare ritmica a florilor personificate, intentia autorului fiind aceea de a reda "valful', unduirea naturii, frumoasa si lina, determinata de miscarea vantului care are o atitudine sagalnica.

Elementele care compun cadrul sunt macesul si vantul. Feeria naturii este surprinsa la lasarea serii si in timpul noptii. Primele doua strofe surprind armonia naturala, legatura floare-vant, miscarea florilor de maces sub unduirea prietenoasa a vantului. Strofa a treia contine " betia ' miscarii "din ce in ce mai tare' a florilor vrajite de astrul noptii.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. Textul are cateva fonetisme: primaverei, lunei, minciunei, dar si valt si dant care ajuta la realizarea rimei, a muzicalitatii, dar si la conturarea atmosferei de exuberanta, optimism, dinamism.

Nivelul morfo-sintactic. Topica obisnuita nu este respectata pentru ca autorul vrea sa evidentieze imaginea macesului ale carui flori, asemenea trandafirilor, se supun miscarii unduitoare a vantului.

Formele verbale la perfect simplu, imperfect si perfect compus realizeaza senzatia ca actul contemplarii, precum si miscarea florilor s-a produs intr-un timp trecut, nedefinit. Totul imbraca forma unei amintiri a acestei imagini, insa ea este repetabila, ca orice fenomen din natura.

Nivelul lexico-semantic. Registrul lexical cuprinde: elemente populare: dorul, lina, naluci, muiate si neologisme: carnaval, catifelate, val, care sunt intr-o simbioza perfecta.

Nivelul figurilor de stil. Sinestezia, tipica simbolismului, se realizeaza cu ajutorul unor elemente cromatice: verdea, albeata, argintul care se imbina cu auditivul si dinamicul reflectat de valt, dant. Nu lipseste nici elementul tactil: catifelate.

Motivul central al textului este vantul care este personificat. Aceasta personificare se realizeaza cu ajutorul epitetului "nebunatic', iar apoi prin intermediul verbelor: " Pofti-ntr-o zi pe flori la dant, ', " Si le vorbi cu voce lina/De dorul lui le spuse-apoi/Si suspina-cum suspina '.

Sunt personificate si florile: "Zambind prin roua diminetii',

..Gatite toate-n rochi de bal'. Sintagma "rochi de bal', creeaza impresia de fast, dar si de festivitate, conferind multa gingasie imaginii reflectate.

Nu lipseste atmosfera de mister, de irealitate creata de substantivul "naluci' si de prezenta lunii, ca si de substantivul "minciunei': "Scaldate-n razele de sus,/ Muiate in argintul luneij S-au dus in bratele minciunei,/ Si rand pe rand in vant s-au dus. '.

Miscarea lenta, la inceput, se intensifica la lasarea noptii, devenind un adevarat vartej, cuprinzand toate florile macesului: "Iar vantul dulce le soptea,/ Luandu-le pe fiecare,/ S-un valt nebun se invartea,/ Un valt - din ce in ce mai tare. '.

Epitetul "dulce' si verbul "soptea' sunt elemente care definesc idila, relevand parca gesturile tandre ale vantului "nebunatic'.

Macedonski are si inspiratia de-a evidentia frumusetea aspectului obisnuit al unui spatiu natural. El reda cu mult talent imaginea unui maces banal, surprins insa intr-un moment de gratie, intr-o sublima miscare produsa de adierea vantului de seara.

Receptare critica

"Dar cel mai frecvent printre procedeele muzicale ale lui Macedonski este refrenul. Refrenul domina intreaga tehnica poetica a lui Macedonski. in tehnica refrenului se declara caracterul magic al poeziilor lui Macedonski, virtutea lor infasuratoare si obsedanta. ~~R<petarea primului vers la sfarsitul strofei de patru este un mijloc de nenumarate ori folosit de Macedonski. Alteori sistemul refrenelor este mai complex si armonia muzicala care rezulta devine mai ampla si mai bogata.'

(Tudor Vianu, Poezia lui Alexandru Macedonski) (L.C.N.)