JUNIMEA SI JUNIMISMUL

JUNIMEA SI JUNIMISMUL

Contextul

Junimea, grupare culturala si literara ia nastere la Iasi, in toamna lui 1863. Cei cinci intemeietori, intelectuali formati la studii in strainatate,

Societatea desfasoara in timp un adevarat management cultural: are o editura, o tipografie, un sistem de librarii. Junimistii inventeaza "dizertatia de idef initiaza "prelectiuni populare'¹, editeaza lucrari stiintifice si antologii de poezie, impunand treptat in cultura o scara de valori. Colaboratorii Junimii sunt scriitori (Vasile Alecsandri, Duiliu Zamfirescu, Alexandru Vlahuta, Panait Cerna), dar si istorici (Al. D. Xenopol), filosofi (Vasile Conta) si filologi (Alexandru Lambrior, Alexandru Philippide), alcatuind o adevarata scoala de idei sau -intr-o formula a lui Tudor Vianu - "o comunitate'.

La 1 martie 1867 apare si revista ,,Convorbiri literare'. Din 1884 publicatia este lunara, iar din 1885 - lunara cu mai multe pagini. In aceeasi perioada, ea se muta la Bucuresti unde se vor tine si sedintele gruparii.

intre 1874 si 1885, la Junimea, se afirma o noua directie literara, prin activitatea critica a lui Titu Maiorescu si prin creatia unor scriitori de marca (Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici).

Urmeaza o etapa in care se ridica prima generatie postmaioresciana, formata din Mihail Dragomirescu, Simion Mehedinti si Constantin Radulescu-Motru, care dau revistei ,, Convorbiri literare' un pronuntat caracter filozofic si istoric, iar dupa 1895, o etapa decadenta, eclectica si samanatorista. Cu mici intreruperi revista apare pana in zilele noastre.

Doctrina

Reprezentantii Junimii refuza retorismul, romantismul minor, patriotismul ostentativ, manifesta un gust clasic si academic si propun un tip de critica literara ironica, sceptica, vizionara si interesata de descoperirea valorii. Spiritul critic junimist recunoaste si apreciaza adevarata natura a creatiei literare: natura estetica. (E.C.)