ATAT DE FRAGEDA - MIHAI EMINESCU

ATAT DE FRAGEDA

Context literar. Poezia este o idila romantica publicata in "Convorbiri literare' la 1 septembrie 1879.

Relevand o anume trasatura a frumusetii feminine, titlul exprima incantarea maxima in fata puritatii si gingasiei fiintei iubite.

Tema creatiei este iubirea, careia ii este asociat si elogiul femeii, cea care inspira patimi arzatoare sau spre care se aspira la infinit.

Structura - compozitie. Textul se organizeaza in jurul a trei imagini sau ipostaze ale femeii. Eminescu contureaza chipul femeii-inger, a femeii vesnic mireasa, si a femeii regina.

Motivul femeii-inger il descoperim si in Renasterea italiana, la

Dante si la Petrarca. Conceptul ,,/a donna angelicata' este prezent in Divina comedie, partea a IlI-a, Paradisul, in care Dante isi prezinta iubita, pe Beatrice, cea care il conduce in rai. Acelasi chip angelic il are si Laura, elogiata de sonetistul Petrarca.

La Eminescu, conceptul de femeie-inger se nuanteaza, se amplifica pentru ca cele trei ipostaze se unesc relevand un chip de femeie ideala, care devine o permanenta aspiratie.

in viziunea poetului, femeia trebuie sa fie pura, frumoasa, gingasa, eterica, cu preocupari spirituale inalte si detasata de meschinaria existentiala.

Imaginea creata este ireala: comparata cu floarea de cires, femeia este inzestrata cu puritate si frumusete. Nobletea, regalitatea acestei fiinte ideale sunt marcate de comparatia cu marmura: "Rasai ca marmura in loc', comparatie care sugereaza si faptul ca o asemenea iubita este fie inabordabila, fie inexistenta.

Femeia este insa o permanenta mireasa: "Mireasa blanda din povesti', "Mireasa sufletului meu', atribut care defineste calitatea de a fi vesnic pura, tananfrsau mereu un ,,vis ferice de iubire', nealterat de aspectele prozaice existentiale.

Discursul liric contine spre final ideea ca femeia inger-mireasa-regina este, de fapt, un concept, ea neexistand in realitate. Cel care a creat-o ramane marcat de aceasta imagine, urmarit de acest gand, asa cum fiecare om are in minte simbolul sacralitatii si al puritatii, icoana Sfintei Maria.

Interogatiile retorice din final "Unde te duci⁹ Cand o sa vii⁹' marcheaza tragismul existential al celui care si-a conturat chipul iubitei perfecte si o cauta cu speranta si disperare infr-o realitate dezamagitoare.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. Cateva fonetisme populare sunt creatoare de atmosfera intima: te-asameni, matasa, rasai.

Nivelul morfo-sintactic. in titlu sunt prezente punctele de suspensie care deschid calea multor completari sau interpretari, realizand echivocul sau misterul. Iubita ideala poate://, deveni, ramane etc. "Atat de frageda

Elogiul frumusetii femeii se realizeaza prin adresare directa, dovada vocativele: mireasa, mireasa sau formele verbale de persoana a Ii-a: te-asameni, iesi, atingi, plutesti, rasai, nu mai zambi, poti, sa-ntuneci. Aspiratia spre o iubire perfecta, dorinta de a fi alaturi de femeia ideala si imposibilitatea implinirii acestora sunt evidente in raportarea la eul Jjric: "Te duci, s-am inteles prea bine

Sa nu ma tin de pasul tau.

Pierduta vecinie pentru mine,

Mireasa sufletului meu!'

Nivelul figurilor de stil. Comparatiile: ,, Ca floarea alba de cires ,,Plutesti ca visul de usor', ,,ca un inger', ,,ca marmura in loc', ,,ca o icoana' releva faptul ca iubita este plasata intr-o zona a sacralitatii, evidentiata de sugestia culorii albe.

Epitetele transmit insusirile femeii ideale: mireasa blanda, dulce, brate reci.

Suferinta celui care-si doreste iubirea perfecta este exprimata metaforic: ,, Deodata trece-o cugetare,/ lin val pe ochii tai fierbinti;/ E-ntunecoasa renuntare,/ E umbra dulcilor dorinti. '. Framantarea interioara este evidentiata si de antiteza intre: "intunecoasa renuntare' si "umbra dulcilor dorinti'.

Receptare critica

"Judecata dupa simpla frecventa a cazurilor se poate spune ca lirica lui Eminescu este mai ales a eului individual.'

(Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu) (L.C.N.)