FANTANA DINTRE PLOPI (HANU ANCUTEI)

FANTANA DINTRE PLOPI (HANU ANCUTEI)

Context literar. Fantana dintre plopi este a patra povestire din volumul Hanu Ancutei (1928), capodopera a lui Mihail Sadoveanu. Cele noua povestiri ale "romanului' reprezinta, in literatura noastra, exemplul clasic al povestirii cu rama, procedeu folosit de scriitor si in cartea Divanul persian (1940).

In literatura universala, modele ale povestirii cu rama sunt: O mie si una de nopti, Decameronul lui Boccaccio, Povestiri din Canterbury de Chaucer.

Specificul speciei. Fantana dintre plopi este o povestire realista. Printre caracteristicile povestirii realiste se numara crearea impresiei de autentic, de real prin oralitate, detalii, motivarea imprejurarilor etc. Pe de alta parte, timpul povestirii este unul simbolic.

intamplarile narate au fost traite de povestitor, motiv pentru care povestirea are caracter autobiografic.

Titlul. Fantana dintre plopi este un titlu simbolic: reprezentand apa, fantana are proprietati magice si, potrivit traditiei, este loc de intalnire intre indragostiti; plopul este simbolul singuratatii. Corelate, cele doua simboluri indica locul unei intamplari dramatice.

Tema este dragostea si constiinta demnitatii umane.

Rezumat

Naratiunea incepe cu intalnirea, dupa un sfert de veac, la hanul Ancutei, dintre comisul lonita din Draganesti si capitanul de mazali Neculai Isac. Observand ca prietenul sau si-a pierdut un ochi, comisul il indeamna pe Isac sa povesteasca ce s-a intamplat.

Capitanul istoriseste o intamplare din tineretea sa aventuroasa. Pe atunci era "buiac si ticalos' (nechibzuit si vrednic de mila). Plecat intr-o toamna cu vinuri in tinutul Sucevei, ajunse la apa Moldovei unde intalni o multime de tigani. O observa pe Marga "o fetiscana de optsprezece ani', si ochii ei "iuti' il tulbura. intors din calatorie,

capitanul o astepta pe Marga la fantana dintre plopi, asa cum vorbisera. ii adusese fetei "o scurteica de vulpe', sa-i tina de cald in noptile racoroase. indragostita si ea de Neculai Isac, Marga vine la intalnire si isi arata devotamentul pentru el avertizandu-l ca tiganii vor sa-l jefuiasca. in lupta care are loc, un tigan este omorat, un altul ranit, eroul ramane fara un ochi, iar Marga este pedepsita de ceilalti tigani fiind ucisa si aruncata in fantana.

Ranit grav, capitanul intelege ca Marga se sacrificase pentru a-l salva pe el. La sfarsit, mos Leonte Zodierul spune ca fantana nu mai este: "S-a daramat ca toate ale lumii'.

Structura - compozitie. Povestirea capitanului Isac este incadrata in interiorul unei relatari care nu-i apartine. Fragmentele de la inceputul si de la sfarsitul Fantanii dintre plopi sunt relatate la persoana a IlI-a, iar povestirea lui Neculai Isac la persoana I. Partea de la inceput si cea de la sfarsit reprezinta rama povestirii propriu-zise.

O data sosit la han, Neculai Isac nu povesteste imediat. Pentru a crea atmosfera necesara istorisirii se respecta mai intai un ceremonial, specific naratiunii sadoveniene.

Interventia scriitorului in final {"Noi gospodarii si carausii din Tara-de-Sus am ramas tacuti si mahniti'), observatia lui mos Leonte si descrierea capitanului de mazali readuc totul in prezent.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Autorul nu face distinctie intre acum, cand se povesteste, si atunci, cand a avut loc intamplarea. Pentru ca intamplarile se petrec la han, in acelasi loc, impresia e de durata. Alaturi de naratorul care asculta toate istorisirile, se gasesc doi povestitori: unul aflat deja la han (comisul Ionita), celalalt venit si urmand sa istoriseasca (capitanul Neculai Isac).

Neculai Isac este un narator-personaj, iar povestirea contine marci ale subiectivitatii.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Neculai Isac, capitanul de mazali, era din Balabanesti, Tutova. Portretul sau e prezentat de narator astfel: "Era un om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal. Purta ciubote de iuft cu turetci nalte s-un ii ic de postav civit cu nasturi rotunzi de argint. [] Obrazu-i smad cu mustacioara tunsa si barba rotunjita, desi ochiul drept strans si inchis ii dadea ceva trist si straniu'

indragostit de tigancusa Marga, capitanul e obsedat de imaginea ei. Se intoarce la han s-o intalneasca, nerabdator, inaintea celorlalti. ii vorbeste frumos si o respecta {"ii vorbi mangaind-o'). intamplarea tragica prin care trece eroul si in care el isi arata curajul il marcheaza definitiv: "Sta impovarat in locul lui, neclintit si cu capul plecat. Obrazul drept, botit spre ochiul stors, parca era inclestat si pecetluit pe totdeauna intr-o durere. I-ar ochiul cel viu, mare si neguros, privea

tinta in jos in neagra fantana a trecutului'. .

Erou romantic, Neculai Isac pastreaza nestearsa amintirea femeii care l-a iubit si-s-a sacrificat pentru el.

Marga se remarca prin puterea sacrificiului. Ea e constienta ca va fi pedepsita, dar isi infrunta destinul.

Particularitati stilistice. Textul se remarca prin oralitatea realizata prin marci cum ar fi:

cuvinte populare, regionale si arhaisme: buiac. antal, bezmetic,
liota, rastoaca, polca, hurmuz, carboava, oranda

fonetisme populare: und', catra, de-acu, incalicat.
Receptare critica

"Mihail Sadoveanu consacra definitiv povestirea, asigurandu-i o participare esentiala si prestigioasa la viata formelor epicului'.

(Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice)

"Hanu Ancutei incepe, asadar, cu insasi imaginea aurului, pentru ca printr-insul, sa se scoata din adancul timpului o atmosfera transfigurata'.

(Edgar Papu, Din clasicii nostri)

Fragment semnificativ comentat

,. Eram nemultamit. Calul mergea domol prin tarana moale si eu ma gandeam la fel de fel de lucruri, in care amestecam pe tigancusa cu fusta rosie. Cotii dupa colnic si dintr-o data mi sa infatisa, intr-o vaiuga verde, o fantana cu colac de piatra intre patru plopi. Era un loc tainic si singuratic. Apa neclintita, aproape de ghildele, avea in ea ceva viu: miscarea marunta si necontenita a frunzisurilor. '

Cel care povesteste este Neculai Isac, personajul-narator. Naratiunea e subiectiva, istorisirea e la persoana I. Capitanul de mazali rememoreaza momentele care au urmat dupa prima intalnire cu Marga. Obsedat de chipul fetei, isi aminteste de fusta ei rosie.

Apare motivul fantanii. Isac o vede pentru prima data: "un loc tainic si singuratic'. Natura, ca si la Eminescu, sugereaza o stare de spirit: ,,Apa neclintita avea in ea ceva viu: miscarea marunta si necontenita a frunzisurilor. '

Elementele de oralitate ale acestui text sunt fonetismele populare (multamit) si termenii regionali si populari (colnic, vaiuga, ghizdele). (G.A.)