Scrie un eseu in care sa evidentiezi particularitatile de realizare a personajului principal dintr-o nuvela studiata

Scrie un eseu in care sa evidentiezi particularitatile de realizare a personajului principal dintr-o nuvela studiata. in elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

prezentarea caracteristicilor operei selectate, prin referire la:
perspectiva narativa, naratiune, planuri narative;

statutul social si psihologic al personajului principal in relatie cu tema operei;

relevarea trasaturilor personajului ales prin raportare la conflict (conflicte);

exemplificarea, prin secvente narative sau prin citate comentate, a trei modalitati/ procedee de caracterizare a personajului respectiv;

prezentarea evolutiei raporturilor dintre personajul principal si alte personaje, prin referire la textul selectat.

Personajul este eroul, cel care actioneaza intr-o opera literara. Personajul este o categorie literara principala a unei opere epice, alaturi de actiune, narator, timp si spatiu.

Modalitatile de caracterizare a unui personaj sunt atat directe:

racterizarea facuta de autor, de catre alte personaje si autocaracterizarea, ** si indirecte: comportamentul, felul de a gandi si de a simti al -rsonajului, vestimentatia, mediul in care el traieste si limbajul.

Nuvela psihologica Moara cu noroc a fost publicata in volumul

ovele din popor (1881). Subiectul nuvelei prezinta evenimentele

amatice care influenteaza viata individului din comunitatea rurala.

Perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea facandu-se la persoana

Ill-a. Desi obiectiv, clasic, nepartinitor cu personajele, autorul imprumuta

eori vocea eroilor. La sfarsitul si la inceputul nuvelei, cuvintele batranei t cuvintele autorului. La Slavici se observa o modalitate avansata de

licare a metodei realiste in crearea personajului. Acesta este pus sa actioneze ub ochii cititorului, transformandu-se sub presiunea intamplarilor vietii.

Actiunea nuvelei se desfasoara pe doua planuri: unul - exterior, ealist descriind incercarea lui Ghita de a se imbogati, iar celalalt

intern, psihologic prezinta framantarile din mintea personajului, eterminate de setea de inavutire.

Tema nuvelei este sociala, privita sub aspectul dezumanizarii omului rin obsesia banului, reliefata de motive ca puterea sau destinul tragic 1 personajelor.

Ghita este cizmar intr-un targ transilvanean. Satul "sa carpeasca si

ai departe cizmele oamenilor ', dornic sa munceasca, el ia in arenda arciuma de la Moara cu noroc.

Ghita se hotaraste sa-si schimbe statutul social, fiind cinstit si harnic.

1 vrea o imbogatire rapida.

La inceput, Ghita se arata hotarat si priceput, iar familia prospera si oti sunt multumiti.

Conflictul nuvelei se contureaza odata cu aparitia lui Lica la Moara u noroc. Cand il vede, Ghita se inspaimanta ("e racit in tot trupuF il cuprind ,ganduri negre'), dar e fascinat de puterea lui.

in nuvela sunt folosite mai multe modalitati de caracterizare. Intervenind direct, naratorul schiteaza portretul fizic al eroilor, dar ei se definesc mai bine prin portretul moral, realizat indirect, prin comportamentul sau modul lor de a actiona. Tot o metoda de prezentare este antiteza initiala, contrastul moral dintre Ghita si Lica, prefigurand doua caractere puternice, care, in timp, devin complementare.

Tragismul intamplarilor din Moara cu noroc se poate explica atat prin caracterul slab al lui Ghita, cat si prin incalcarea unor legi morale. El ajunge repede victima lui Lica, intelegand ca la carciuma nu putea sa stea nimeni fara voia acestuia. ii pare rau ca are nevasta si copii, intuieste primejdia si ar vrea sa plece. il cuprinde insa un fel de inertie: " Ar trebui sa ma sileasa cineva, sa ma impinga '.

Caracterul lui Ghita se schimba treptat, deoarece Lica ii exploateaza cu abilitate slabiciunea pentru bani. Coplesit de sentimentul vinovatiei, el se instraineaza de familie.

Unul dintre comentatorii operei lui Slavici, apreciaza ca, pe de o parte, Ghita e legat de familia sa, a carei raspundere o poarta, iar, pe de alta parte, el e dependent de opinia publica, in fata careia trebuie sa apara ca om onest: " la Slavici, relatia individ - colectivitate reprezinta cel mai important factor pentru mentinerea coerentei interioare a individului. [] Distanta sau ruperea de aceasta ambianta data, supraveghetoare, apare mai intotdeauna la Slavici ca premisa necesara a destramarii sufletesti.' (Magdalena Popescu)

Depunand marturie falsa in procesul Samadaului, Ghita devine complice la crima si degradarea sa morala este completa.

Desi stapanit de frica, el se decide in cele din urma sa-l predea pe Lica jandarmului Pintea. Cand vede ca planul i-a fost zadarnicit, pentru ca Ana nu vrea sa plece la Ineu cu batrana si copiii, nefiind deci singur pentru a actiona, Ghita intelege ca nimic nu se poate schimba, ca o fatalitate: "se vede ca aceasta e norocul meu, si dac-ar fi nenorocirea mea. Cine poate sa scape de soarta ce-i scrisa?! Poate ca e mai bine asa!'.

Omorat de unul dintre oamenii lui Lica, dupa ce el insusi, din gelozie, ii luase viata Anei, Ghita incheie un destin tragic, dar edificator pentru substanta epica a textului.

Arta cu care scriitorul surprinde evolutia lui Ghita, framantarile determinate de propriile-i slabiciuni, amestecul de duritate si de afectiune sunt pentru acea vreme noutati in prezentarea personajului literar.

Conform metodei realiste, loan Slavici ilustreaza conditionarea eroului de catre un mediu favorabil sau ostil. Caracterul omului se schimba, insa, nu numai sub influenta societatii, a intamplarilor vietii, ci si a unor predispozitii psihice pana atunci latente. De aceea, Ghita nu poate fi incadrat intr-o structura sufleteasca sau comportamentala. El se transforma odata cu desfasurarea cronologica a faptelor.

Un citat ilustrativ pentru caracterul eroului il gasim in capitolul V: " - Lica, grai circiumarul, nu crede ca poti sa ma tii de frica. Daca esti om cuminte, cauta sa te pui la buna intelegere cu mine. '.

Procedeul de caracterizare este aici dialogul si arata hotararea lui Ghita de a face un pact cu Lica.

Un alt procedeu in prezentarea carciumarului este monologul interior, prin care personajul isi analizeaza propriile stari sufletesti. Monologul interior nu are un interlocutor precizat. Iata un exemplu: " Ei! ce sa-mi fac?! isi zise Ghita in cele din urma. Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea?!'.

Stilul indirect liber este o modalitate prin care scriitorul reproduce o presupusa replica a unui personaj. Indecizia lui Ghita se vede din acest citat in care, prin stilul indirect liber se produce o interferenta a planurilor narative: " iifusese [lui Ghita ..] in mai multe randuri vorba pe buze, insa totdeauna isi zicea: Adeca de ce folos ar fi, dac-ar mai afla-o [Pintea n.n.]si asta?! '.

Lica Samadaul este un personaj malefic la care este raportat in permanenta eroul nuvelei. Cu tenacitate, Lica ii distruge lui Ghita

personalitatea, asa incat acesta isi pierde increderea in sine. Lica ii propune lui Ghita un "contract' de dependenta, iar carciumarul lacom si apoi indiferent ajunge " mai netrebnic ' decat Lica.

Ana, sotia sa, este atrasa si ea in drama de la Moara cu noroc. Ea trece de la inocenta la maturizare, in timp ce Ghita se dezumanizeaza. Ea observa cum Ghita ii ascunde ceva si banuindu-l necinsitit se indeparteaza de el.

Scriitor moralist, loan Slavici ilustreaza, prin personajul principal, un caracter. Orgolios din fire, obisnuit sa hotarasca el pentru familia sa, Ghita nu ia in seama nici avertismentele din vorbele batranei, nici alte amenintari, discrete, la inceput, si evidente mai tarziu.

Ca personaj, Ghita este prezentat cu o fina intuitie psihologica.