CUGETARILE SARMANULUI DIONIS

CUGETARILE SARMANULUI DIONIS

Context literar. Creatie de factura romantica, Cugetarile sarmanului Dionis este un poem cu pronuntate accente de satira la adresa conditiei umile, mizere a creatorului de bunuri spirituale.

Titlul nuvelei Sarmanul Dionis, dar si''al acestui text poetic, contine o expresie paradoxala: epitetul "sarmanul' este in dezacord cu numele care il reprezinta pe zeul vinului, al petrecerilor, al veseliei.

Teme - motive. Dupa cum avertizeaza si titlul, Dionis mediteaza amar asupra conditiei triste a poetului care traieste singur, izolat de lume intr-o mizerie cumplita.

Expunerea lui Dionis defineste, de fapt, existenta boema a poetului neinteresat de avere, trai imbelsugat si onoruri.

Structura - compozitie. Expunerea este un lung monolog, o expresie a eului poetic care observa duritatea existentei, incercand sa traverseze acest lucru prin ironie sau facand haz.

Monologul lui Dionis se construieste pe antinomia: saracie materiala - bogatie spirituala.

Mediul inconjurator este ostil: fereastra scartaie, frigul este omniprezent si isi fac aparitia plosnitele si puricii, simboluri ale saraciei imense.

Singurul care da culoare atmosferei solitare este motanul caruia Dionis i se adreseaza incercand sa-i patrunda gandurile.

Imaginatia incepe sa brodeze pe tema comunicarii cu motanul pe care il vede in diverse ipostaze, de fiinta importanta, conditia fiind aceea de a exista " in lume-un sat de mate'. Referirea la motan imbraca accente alegorice, Dionis imagineaza o lume de pisici - de fapt este forma voalata a omenirii -, in care apar cateva tipuri: poetul, filosoful, preotul, ateul.

Analiza stilistica

Nivelul morfo-sintactic. Apar interjectiile cu valoare onomatopeica redand starea mizera a poetului, respectiv, senzatia de frig: ,.Uh!', "Bruh!', "Ii¹'.

Nivelul lexico-semantic. Adresarea prietenoasa, intima catre motan sau purul monolog al lui Dionis sunt punctate de numeroase

regionalisme: sau/, zdravan, colb, stanjen, codeste, mate, hatrul, sura. Sunt prezente si arhaisme: garafa, vornic, cucoana, clondir.

Preocuparile intelectuale sunt relevate de prezenta a numeroase neologisme: inspira, melancolici, meditand, promenada, gentila: blazat, unice, amic, fantazie, filosof, destinul.

Nivelul figurilor de stil. Caracterul de confesiune si de monolog este subliniat de numeroasele exclamatii si interogatii retorice: "Casa stii si tu odata boieria ce-i, sarmane!', "De-ar fi-n lume numai mate -totpoet as fi?'.

Sunt prezente versuri cu valoare de sentinta sau de aforism: "Un regat pentr-o tigara', "Vino somn - ori vino moarte', "Poezie -saracie!'.

Ironia, sarcasmul si revolta impotriva diferentierii sociale nedrepte sunt evidente in strofa contemplarii plosnitelor comparate cu o doamna batrana, un cavaler si ,,o romantica copila'.

Epitetele sunt sugestive, fixand trasaturile definitorii ale obiectelor: "garafa pantecoasa', "mucoasa lumanare', "pasuri melancolici', " plosnitele rosii', " negru purec ', " junimei generoase '.

Gandurile se organizeaza dupa impulsul de moment, dupa cum observa ceva in aceasta incapere mizera. Astfel, trece usor de la contemplarea garafei, a lumanarii, la parazitii in fata carora a devenit imun, iar, in final, se adreseaza motanului, din pura dorinta de a avea un interlocutor.

Meditatia, adresarea catre motan sunt intrerupte de stingerea lumanarii. Pentru a rezista realitatii crude, Dionis doreste somnul, pentru ca somnul inseamna intrare in vis, iar visul devine compensatie pentru traiul mizer pe care il duce.

Receptare critica

"Poezie cu accente de farsa, de limbaj si de caractere, scrisa in dubla tonalitate, de renuntare si de badinerie, Cugetarile sarmanului Dionis e si o poezie de atmosfera, in care ambianta, decorul, spatiul liric joaca un rol extrem de important, in masura in care potenteaza, nuanteaza si particularizeaza trairile eroului liric.'

(Iulian Boldea, Poezia clasica si romantica) (L.C.N.)