Caracterizarea lui Allan din romanul ,,Maitreyi"

Caracterizarea lui Allan

Publicat in 1933,dupa o redactare extrem de febrile, care il caracteriza pe scriitorul interbelic Mircea Eliade, romanul ,,Maitreyi" este creatia cu cel mai mare succes de public din cariera prozatorului.

Inspirat din perioada petrecuta de autor in India, ,,Maitreyi'' este romanul in care se intalnesc doua lumi, doua civilizatii, doua tipuri de mentalitate. Povestit la persoana intai, de personajul-narator si martor, Allan, acesta marturiseste ca a amanat scrierea cartii deoarece nu-si amintea in care zi a cunoscut-o pe Maitreyi.

Protagonistul romanului este tanarul Allan, exponent al civilizatiei si mentalitatii occidentale, observator lucid al lumii din jur, care porneste spre India animat de dorinta de cunoastere, dar si de autocunoastere. Primul grup caruia i se integreaza o data cu sosirea in India este acela al unor accidentali plini de exuberanta, pusi pe petreceri, care traiesc izolati de adevarata lume indiana.

Inginer de profesie, Allan pleaca sa munceasca la Tamluk, apoi la Assam, in jungla. Aici se imbolnaveste de malarie. Boala va marca o profunda schimbare existentiala pentru tanarul sosit in India. Inginerul Narendra Sen, coleg si superior al lui Allan, ii propune acestuia sa-si petreaca perioada de convalescenta in casa sa, pentru a evita o reimbolnavire, si il trateaza pe Allan ca pe un fiu adoptiv. In casa inginerului Sen, Allan ajunge sa cunoasca, intr-adevar, viata unei familii indiene, relatiile acesteia cu traditia si cu lumea exterioara.

Familia inginerului Sen este alcatuita, in afara de Tatal - Sot, din sotia acestuia, Srimate Devi Indira, si din cele doua fiice : Maitreyi, in varsta de 16 ani, si sora sa mai mica, Chabu. Allan este atras, aproape pe nesimtite, de frumoasa adolescenta Maitreyi. Dupa ce initial o priveste ca o curiozitate, este intrigat apoi de multiplele fatete pe care le prezinta personalitatea ei. Incet, incet Maitreyi devine o adevarata obsesie, o forta misterioasa care il atrage pe erou intr-o poveste de iubire absoluta.

Allan este intr-o permanenta deruta interioara, cand este observator rece, cand exaltat, cand coplesit de fericire deplina, dar principala dominanta a eroului ramane luciditatea, perceptia rationala a propriiilor trairi si a celor din jur. Mircea Eliade, in ipostaza personajului european, Allan, readuce adesea in subiectul romanului jurnalul, care devine un pretext literar si o modalitate de confesiune si rememorare : ,,Totu-si n-am scris nimic in jurnalul meu, si astazi, cand caut in acele caiete orice urma care sa mi-o poata evoca pe Maitreyi, nu gasesc nimic. E ciudat cat de incapabil sunt sa prind evenimentele esentiale, sa ghicesc oamenii care schimba mai tarziu firul vietii mele''.

,,Niciodata nu m-am gandit la dragoste in primele cinci luni'', marturiseste Allan cercetand jurnalul si cautand cu infrigurare momentul exact in care s-a aprins flacara iubirii. Sentimentul se instaleaza lent, se infiltreaza in sufletul tanarului pe nesimtite, intamplarile consemnate urmand a fi reconstituite cu alti ochi atunci cand scrie romanul.

Allan este un personaj analitic, taie firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, apoi tot el le respinge, pentru a le inlocui cu altele care i se par mai potrivite, analizeaza fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant si mereu este surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitalitatea sa familie.

Tulburarile si framantarile permanente ilustreaza firea dilematica a eroului, care analizeaza in mod obiesctiv evenimentele realitatii traite, desi acestea il nedumeresc, il descumpanesc, neputand intelege atitudinea inginerului Sen, care il trateaza ca facand parte din familie. Mentalitatea de european a lui Allan il face sa interpreteze atitudinea lor acrotitoare ca pe un imbold spre mariaj, cand in fond ei il adoptasera altfel, spiritual, dar fara sa treaca totusi granitele impuse de religia lor, dovada fiind respingerea totala a dorintei lui Allan de a trece la hinduism.

Maitreyi insasi are un comportament ambiguu, pe care el il percepe ca fiind alceva decat o strategie feminina de a flirta, fapt ce-l contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatile subtile ale atitudinii sale, nu o poate cunoaste ca pe o europeana. Lucid si analitic, Allan o vede uneori ,,rece si dispretuitoare'' (,,Adesea la masa, ii surprindeam un zambet distant si putin rautacios.Ma intrebam, mai ales, daca e stupida ca toate celelalte fete sau daca e, intr-adevar, simpla ca o primitiva'').

Allan parcurge un drum al suferintei, meandrele trairilor sale ilustrand un adevarat proces launtric dominat de o constiinta mereu in alerta, atenta, analitica. De la primele perceptii, cand ,,nu o iubesc'', la emotia provocatade intimitatea cu o indianca ce ,,ma tulbura, ma fascineaza dar nu sunt indragostit'', apoi recunoasterea efectului bulversant caruia nu i se poate impotrivii (,,Nici o femeie nu m-a tulburat atata. Suferinta mea senzuala e un blestem.''), considerandu-se vrajit, nu indragostit.

Despartirea brutala si naucitoare de Maitreyi ii provoaca lui Allan o nesfarsita suferinta, o puternica si profunda durere, devine patetic, plange, are ganduri negre de sinucidere. Reactia lui este impetuoasa, cu gesturi nestapanite, impresionante, chinuitoare :,,am avut o noapte salbateca'' ; ,,zadarnic ma muscam sa nu tip'' ; ,, Sa ma inec in Gange si sa afle Sen cat de curat o iubeam pe Maitreyi''.

Finalul romanului descrie incercarile eroului de a se consola, ,,gandul sinuciderii mi-a aparut deoadata in toata lasitatea si ridicolul lui''. Retras in muntii Himalaya, o cunoaste pe Jenia Isaac, o ,,tanara fara expresie'', dintr-o familie de evrei finlandezi si venita aici in cautarea absolultului prin manastirile acestor locuri. Allan are cu ea o scurta relatie, continuind sa-si analizeze starile, gandurile, relatiile in raport cu alte femei.

O alta relatia, de data aceasta din interese materiale, o stabileste cu Geurtie, ,,o fata buna, admirabila'', dar continua sa se gandeasca la Maitreyi cu aceeasi iubire tulburatoare, incercand sa desluseasca motivele pentru care tanara se daruise unui vanzator de fructe. Rasfoind niste hartii vechi, Allan gaseste o scrisoare a unui barbat necunoscut catre Maitreyi, din care reiese ca fata mai avusese o iubire, pe care n-o marturisise nimanui, nicilui, macar aluziv. Contrarietatea lui Allan sporeste, el inmarmureste surprins de aceasta noua enigma, adaugata misterioasei Maitreyi.

Ultimul gand al lui Allan, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura eroului dominat de incertitudini : ,,Si daca n-ar fi decat o pacaleala a dragostei mele ? De ce sa cred ? De unde stiu ? As vrea sa privesc ochii Maitreyi''.