POVESTE SENTIMENTALA

POVESTE SENTIMENTALA

Context literar. Nichita Stanescu este considerat de critica literara drept cel mai important poet roman neomodernist.

Poezia Poveste sentimentala este inclusa in volumul O viziune a sentimentelor 964). Atat in volumul de debut Sensul iubirii (1960), cat si in cel de-al doilea, mai sus mentionat, poetul propune o noua abordare a temelor deja consacrate: iubire, timp, creatie etc.

Titlul trimite la ideea de naratiune {"poveste') pe tema erotica {"sentimentala'). Putem descifra in poezie un fir epic: prezentarea unei revelatii, dincolo de eros, sau, mai bine zis, prin eros: cuvintele capata corporalitate si putere de a recrea lumea (materia).

Tema poeziei este, mai mult decat una erotica, notata explicit prin titlu, una a raportului (inedit, aici) om- cuvant (prin extindere: creator-creatie).

Structura - compozitie. Versurile pot fi grupate in doua secvente. Prima debuteaza abrupt si ii prezinta pe cei doi indragostiti intuind o astfel de realitate, a doua este marcata prin adverbul deodata si prezinta obiectiv relatia propriu-zisa.

La nivel stilistic putem descifra un dublu proces al transformarilor: unul este de abstractizare a concretului - pregnant in prima secventa si redat prin metafore: indragostitii devin ..toarte' ale amforei (simbol al plenitudinii); ei stau de o parte si de alta a orei, regasindu-se astfel ca parti ale aceluiasi intreg; celalalt, in sens contrar, consta in concretizarea abstractului (in special in a doua secventa) si marcat prin personificari: cuvintele sg roteau, zburau, "caderea unui cuvant'.

Adverbul deodata surprinde momentul in care simturile inregistreaza acut schimbarea abia intuita in primele versuri: ..cotul mi-/ infigeam adanc in pamant/ ca sa privesc iarba-nchinata de caderea unui cuvant'. Raportul om-cuvant se inverseaza. Din obiect manipulat, cuvantul se materializeaza; se misca, zboara inainte si inapoi, are energii si da nastere vartejului. Prin iubire, semnul grafic capata trup. numeste si. numind, creeaza o alta realitate. El devine ,, leu alergand', metafora ce, alaturi de cea a iubirii-leoaica, simbolizeaza concretetea, dar si frumusetea primara, agresiva. Repetitia verbului ..a se roti': "se roteau/ se roteau intre noi', verb insotit mereu de determinantele inainte / inapoi sugereaza miscarea circulatorie, universul aflat in expansiune: vartej. Pulsatiile lui le reflecta pe cele ale poetului, iar acesta, cu cat iubeste mai mult, cu atat se apropie de starea primordiala, edenica a inceputurilor. Intuirea acesteia e marcata in text prin adverbul aproape.

Poezia are o constructie moderna, caracterizata de metrica variabila (6-l2 silabe) si versurile albe. Rarele perechi de rime: ..intre noi/ inainte - inapoi'. ,,cuvant - alergand', confera ritmicitate si muzicalitate relatarii.

La nivel morfo-sintactic se face remarcata abundenta verbelor la imperfect: ne vedeam, stateam. Ele asigura continuitatea, la fel si ingambamentul, asa incat versurile curg firesc.

De asemenea, pot fi observate atemporalitatea - specifica revelatiei -si incercarea de obiectivare a sentimentelor. Eul liric inregistreaza, din afara, experienta si doreste sa ofere o viziune neutra asupra acesteia.

Receptare critica

"O viziune a sentimentelor () este un titlu excelent ales. pentru ca defineste cu exactitate sugestiva insasi realitatea artistica a versurilor lui Nichita Stanescu. Viziunea () nu e in mod direct a poetului, adica a unui eu artistic coordonator, ci a sentimentelor sale, care, printr-un fel de subtila ecuatie metaforica, izbutesc sa capete pentru o clipa posibilitate de a contempla si chiar modifica lumea dintr-o perspectiva proprie () Avem de-a face deci cu un lirism de cunoastere a sentimentelor si a modului cum ele modifica realitatea, lasandu-se la randul lor, modificate si modelate de aceasta.' (Matei Calinescu, Aspecte literare) (M.F.)