Specii de poezie

Specii de poezie

Anecdota. Scurta povestire, in versuri sau proza, a unei intamlari hazlii, cu un sfarsit neasteptat.

Balada. Specie a poeziei epice, culte sau populare, naratiune a unor intamplari din trecut, cu actiune de mica intindere, personaje putine, intriga simpla. In balade se povestesc mai ales intamplari eroice, puse pe seama unor personaje cu caractere opuse, care impresioneaza puternic.

Basm. Specie a genului epic, naratiune in cuprinsul careia, cu ajutorul unor mijloace traditionale, se povestesc intamplari fantastice, puse pe seama unor personaje sau forte supranaturale, din domeniul irealului.

Bocet. Specie a genului liric popular facand parte din creatia populara, rituala, in cuprinsul careia sunt exprimate sentimente de jale pentru cel disparut.

Cantilena. Specie lirica sau epica, avand un continut grav, sentimental si socotita a fi cea mai veche forma de poezie roamantica.

Chiuitura. Scurta poezie lirica, limitata de obicei la doua sau patru versuri, cu caracter hazliu, uneori satiric, rostita la joc.

Cimilitura. Denumirea de cimilitura este derivata, dupa unii cercetatori, din formula introductiva cimel-cimel, folosita in cimilituri, formula initiala, sinonima celei obisnuite in ghicitori.

Cantec. Specie a genului liric in care sunt exprimate, intr-o forma simpla si melodioasa, sentimente felurite, usoare, spontane datorita unor imprejurari prezente din viata cotidiana.

Colinda. Specie a genului epic, popular, rostita de grupuri de copii sau tineri pe la casele oamenilor, in sarbatorile de iarna, de primavara si in alte imprejurari.

Cronica. Scriere istorica, tratand cronologic desfasurarea in timp a evenimentelor istorice. Articol de ziar cuprinzand date asupra diferitelor intamplari sau noutati ale zilei, politice, artistice, teatrale, financiare, etc.

Descantec. Creatie populara in versuri, formula magica impotriva duhurilor rele, pricina a boalelor, dezvoltata pe un fond de credinte naïve sau erezii.

Doina. Specie a liricii populare, in care sunt exprimate cele mai puternice si mai deosebite sentimente ale poporului: iubire, ura impotriva asupritorilor, dor, instrainare, etc.

Egloga. Specie a poeziei lirice, asemanatoare idilei pastorale, caracterizandu-se prin idilizarea vietii campenesti, pastorale.

Elegie. Specie a poeziei lirice, exprimand un sentiment de tristete, de regret, se usoara melancolie sau de durere.

Epigrama. Specie a poeziei lirice, caracteristica prin scurtimea ei - de obicei un catren - si prin satirizarea defectelor unei persoane sau ale unui grup de persoane.

Epigraf. Scurt fragment in proza sau in versuri, la inceputul unei opere literare sau al unui capitol, cuprinzand pe scurt ideea operei.

Epistola. Specie a vechiului gen didactic sau a genului liric, epistola este o scrisoare in versuri adresata unei persoane reale sau imaginare.

Epitaf. Scurta inscriptie funerara, gravata pe un mormant, scrisa cu prilejul mortii unei persoane si rezumand, in cateva versuri, viata si caracterul celui mort.

Epopee. Specie a genului epic, ampla naratiune in versuri, mult mai extinsa decat poemul si caracteristica prin numarul mare de personaje, complexitatea intrrigii, pe langa actiunea principala avand si actiuni secundare si in cuprinsul careia se povestesc intamplari eroice, legendare sau istorice, la care iau parte si forte supranaturale.

Fabula. Specie a genului epic, scurta naratiune alegorica, in proza sau in versuri, avand ca personaje animale, plante, lucruri si din care se desprinde o morala.

Gazel. Poezie cu forma fixa. Alcatuit din distihuri, gazelul se caracterizeaza prin folosirea aceleiasi rime din primul distih in versul aldoilea al celorlalte distihuri, dupa ce primele doua versuri rimeaza intre ele. Celelalte versuri ale distihurilor nu rimeaza.

Idila. Specie a liricii peisagistice, avand ca obiect zugravirea vietii si obieceiurilor campenesti cunoscuta si sub numele de bucolica, egloga.

Imn. Specie a genului liric, in cuprinsul careia sunt exprimate sentimente de preamarire pentru eroi, evenimente de importanta nationala, etc., versurile ei fiind puse de obicei pe note.

Legenda. Specie a genului epic, naratiune in proza sau in versuri, amestec de adevar si fictiune, cu privire la originea unei fiinte, lucru, monument istoric, tinut, etc. sau la faptele unor eroi.

Meditatie. Specie a poeziei lirice filosofice, in care lirismul se imbina cu reflectia filosofica asupra existentei umane.

Oda. Specie a genului liric in care sunt exprimate sentimente de admiratie pentru faptele unor eroi, pentru o persoana, fata de patrie, etc.

Pastorala. Termen folosit pentru acele opere literare in care este infatisata idilic viata campeneasca sau pastoreasca.

Parodie. Specie literara, dar si modalitate estetica a criticii, imitatie burlesca, in proza sau in versuri, a unei opere, adancind si ridiculizand trasaturile caracteristice sau defectele cele mai izbitoare ale acesteia.

Pastel. Specie a poeziei lirice in care este zugravit un colt de natura, un peisaj.

Poem. Specie a poeziei epice, naratiune in versuri mai dezvoltata decat balada, cuprinzand o suita de episoade, cu personaje mai multe, insufletite de sentimente nobile si cu o intriga mai complicata.

Psalm. Specie a poeziei lirice, in care se exprima un sentiment de preamarire, de admiratie, avand caracterul unei ode sacre, ode ce la greci erau cantate cu acompaniament dintr-un instrument muzical psalterion.

Satira. Specie a poeziei lirice in care sunt ridiculizate moravuri, caractere, aspecte negative, individuale sau sociale.