Caracterizeaza un personaj dintr-un text dramatic studiat (la alegere: comedie, drama, forme ale dramaturgiei in teatrul modern)

Caracterizeaza un personaj dintr-un text dramatic studiat (la alegere: comedie, drama, forme ale dramaturgiei in teatrul modern).

Prin definitia speciei, drama prezinta un personaj care este antrenat intr-un conflict puternic, fie ca este vorba de unul exterior (intre personaje sau grupuri de personaje), fie ca este vorba de un conflict interior (contradictiile din sufletul aceluiasi personaj sau tendintele opuse).

Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei lui Camil Petrescu Jocul ielelor se inscrie intr-o serie de eroi cu trasaturi comune atat in proza, cat si in dramaturgia autorului. Insetati de absolut, incapabili de compromisuri, neadaptati la realitatile unei vieti in care minciuna si meschinaria sunt dominante, cel mai adeesea acesti eroi exemplari prin aspiratiile lor devin niste infranti, destinul lor fiind tragic, adesea sfarsind in moarte. Este cazul lui Geoge Ladima, al lui Gelu Ruscanu sau al lui Pietro Gralla din Act venetian.

Cu Gelu Ruscanu autorul impune un nou tip de personaj in literatura romana: intelectualul lucid, hipersensibil, orgolios dar inadaptat, care nu accepta compromisul.

Insetat de absolut, personaj dramatic cu o constiinta tensionata, Gelu Ruscanu crede in utopia unei lumi perfecte, in dreptatea care este "una pentru toata lumea si pentru toate timpurile" si intr-o iubire "care este eterna". Pentru ca nu reuseste sa impace in sufletul sau o serie de contradictii etice, afective si familiale, se sinucide. El trebuie sa decida daca publica sau nu o scrisoare, daca salveaza sau nu astfel ideea de justitie. In aceasta decizie implica si raspunsul la alte dileme morale: sa o expuna pe Maria unui scandal public cu efecte dezastruoase asupra ei; sa renunte la datoria morala pe care o are fata de Sinesti fiindca acesta contribuise la salvarea reputatiei tatalui sau pe care il idolatriza; sa asiste neputincios la actul de nedreptate ce i se facea lui Petre Boruga, insemnat luptator al muncitorimii, aflat la inchisoare?

Credinta in absolut il lasa pe erou descoperit in fata imperfectiunii vietii si realitatii pe care le masoara dupa un tipar ideal. Hibrys-ul nemasurat il conduce spre moarte, vorbele prietenului sau Praida, in finalul piesei sunand ca o sentinta care justifica destinul tragic al personajului: "A avut trufia sa judece totul".

Personajul principal este caracterizat in mod direct in didascalii, inca de la intrarea in scena. Precizarea varstei (27-28 de ani), a detaliilor de portret fizic, vestimentatie, mimica, poarta de la inceput semnele fatalitatii, ale unui destin care il constrange la a repeta "scenariul" jucat de tatal sau. Infatisarea personajului sugereaza, indirect, si cateva trasaturi morale: nobletea genetica a tatalui sau, inclinatia spre meditatie, de unde venea si acea "melancolie in privire", onestitatea si franchetea cu care privea in ochi pe interlocutor, ceea ce ii dadea o autoritate de lider de opinie asupra celorlalti. Tehnica moderna a relativizarii perspectivelor, a oglinzilor paralele este utilizata in caracterizarea directa. Ruscanu se reflecta in mod diferit in constiinta fiecaruia dintre personajele piesei. Pentru Praida si Penciulescu el este "Saint-Just", "omul care vede idei", "arhangehelul dreptatii". Pentru Maria Sinesti, Gelu reprezinta omul superior, deosebit de inteligent, pe care-l admira si-l iubeste. Pentru Sinesti, Gelu este un insetat de absolut, dar si un iluzionat. Autocaracterizarea reda un personaj transparent:"Am putut gresi, dar masca nu am purtat niciodata", lucid si constient:"Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama". Prin monolog interior, Gelu rememoreaza toate erorile savarsite in viata, constientizand faptul ca a fost inconsecvent in respectarea principiilor absolute: ignorarea credintei religioase, indiferenta fata de parinti.

Pusa in legatura cu personajul, semnificatia titlului vorbeste despre lumea ideilor abstracte, nazuinta catre absolut ca mod al indepartarii de lumea reala, cea care este o scena a compromisurilor. Puritatea ideii de justitie absoluta, este un "joc al ielelor", o nazuinta care il pierde pe Gelu Ruscanu, pentru ca personajele lui Camil Petrescu trebuie sa realizeze in final ca lumea este un loc al imperfectiunii.