DECEMBRE

DECEMBRE

Titlul contine o metonimie. in baza unei contiguitati temporale, iarna este sugerata prin prima sa luna, scrisa intr-o grafie regionala: decembre.

Teme - motive. in text se pot descoperi motive consacrate de imaginarul simbolist (iarna, caderea perpetua a zapezii, noaptea), dar ele nu mai determina anxietate si angoasa.

Tema iubirii se asociaza cu tema naturii, dar si contrasteaza cu aceasta. Spatiul exterior, hibernal este perfect delimitat ("spre geamuri priveste iubito') de spatiul domestic, familial. Cantarea confortului casnic ("Mai spune s-aduca jaratic'; "Si mana fotoliu/ spre foc'; ,,Citeste-mi ceva de la poluri'; "Mai spune s-aduca si lampa') traduce totusi nelinistea interioara a celui care a luat cunostinta de amenintarea atmosferica (., Te uita, zapada-i cat gardul').

Focul din camin, simbolul combustiei interioare, prezenta calda, apropiata a femeii ("Si vino si tu mai aproape'), evaziunea in lectura ("Nu rade citeste-nainte') tempereaza insa sentimentul de agitatie si panica ("Ce calde aicea la tine').

Ca si in pastelurile lui Alecsandri, iarna este descrisa in manifestarile ei stihiale ("Si ninga zapada ne-ngroapa'; "Potop e-napoi si-nainte'), dar cataclismul natural nu mai inainteaza, ca in Lacustra, in perimetrul locuintei, interiorul fiind, de data aceasta, unul securizant.

Structura - compozitie. Poezia este structurata in sase strofe, ce alcatuiesc, prin repetitia unor formule ("te uita cum '), prin laitmotivul "citeste-nainte', prin asonanta (tine/decembre), prin masura regulata a versurilor (noua silabe) si prin epifora ("Potop e-napoi si-nainte/ Nu rade citeste-nainte'), o constructie simetrica si muzicala. Compozitional, textul se dezvolta pe tehnica paralelismului om-natura, in fiecare secventa identificandu-se elemente specifice celor doua planuri.

Analiza stilistica

Nivelul fonetic. in Decembre sonoritatile grave ale vocalelor inchise (u, a) se imbina cu cele luminoase (a, o) fara ca o tema fonetica sa fie dominanta.

Nivelul morfo-sintactic. Ca si in celelalte poeme bacoviene, prezenta eului poetic este marcata la nivel morfologic prin verbe la persoana I (as vrea, (ma) duc) si pronume (mi-(s)), dar, in acelasi timp, se remarca si existenta persoanei a doua (tine, citeste-(mi), te uita) si a apelativelor (iubito, tu). Poezia nu mai este asadar un monolog, ci tinde spre o formula mai dinamica, dramatizata.

Campului semantic al iernii alcatuit dintr-o serie bogata de termeni (decembre, ninge, zapada, poluri, promoroaca) i se opune un alt camp semantic, ce desemneaza spatiul casnic (focul, fotoliul, soba, ceaiul, lampa).

Nivelul figurilor de stil. Metafora hiperbolizanta (" Potop e-napoi si-nainle'), imaginile vizuale (" e ziua si ce intuneric') si auditive (,,si focul s-aud cum trozneste') confera textului aspect de pastel. Culorile (alb, rosu) sugerate indirect de zapada si foc, nu mai au conotatii negative, ci pozitive, simbolizand triumful sentimentului erotic. Receptarea critica

,,Bacovia e, inainte de toate, sincer. Poezia lui nu tinteste niciodata un anumit efect literar, totdeauna insa ea aduce cu sine, fara sa-si dea socoteala, unul Bacovia se multumeste sa se analizeze si sa-si noteze, scurt, precis, cu nervi stransi, intr-o innascuta incordare, impresiile. []'. (Nicolae Davidescu, Aspecte si directii literare) (E.C.)