Eevolutia unui personaj, într-un roman psihologic din perioada interbelica; Camil Petrescu – Patul lui Procust

Eevolutia unui personaj, într-un roman psihologic din perioada interbelica; Camil Petrescu – Patul lui Procust

În conceptia lui Mihai Ralea, în roman personajele sunt complexe, originale si unice si nu reprezinta ideea de tip. Viata complexa a acestor personaje duce la aparitia unui conflict în constiinta lor, din cauza îndepartarii de modul în care ceilalti concep viata. Pentru ca îsi pun probleme, aceste personaje constientizeaza rând pe rând o serie de discrepante ce apar de-a lungul existentei. Constientizarea le face sa fie „torturate” de imposibilitatea întelegerii ideilor despre viata ale celorlalti. Personajele de roman psihologic au o gândire profunda si complexa, pentru a putea fi capabili sa analizeze conceptiilor celor din jur. De aici, aparitia costiintei.
Fred Vasilescu este un personaj care are o viata sufleteasca complexa si care îsi pune problema conceptiei despre viata a amicului sau - Ladima. Descoperind în mod întâmplator relatia acestuia cu Emilia, el încearca sa o înteleaga, tratând-o în paralel cu propria lui relatie cu doamna T. Conflictul din constiinta personajului consta în imposibilitatea de a întelege cum o persoana ca Ladima s-a putut îndragosti si a putut face tot ce a facut pentru o femeie ca Emilia.
Fred Vasilescu este unul dintre eroii principali ai romanului „Patul lui Procust”, scris de Camil Ptrescu, personaj învestit si cu rolul de narator. Fiind un personaj-narator are o viziunea subiectiva si prin urmare este necreditabil. Este un personaj original, unic în gândire si comportament, e complex si nu este previzibil (personaj „rotund” – E.M.Forster). Autorul notelor de subsol îl prezinta ca fiind fiul unui miliardar - Tanase Vasilescu Lumânararul. Apare ca un ideal masculin: este distins si are sarm, având o frumusete „sportiva”, e inteligent, are multi amici, se îmbraca la moda, e sensibil, echilibrat, are o viata sociala intensa, nu e superficial, desi ceilalti cred despre el contrariul. Din perspectiva criticului literar Nicolae Manolescu, Fred este un personaj superior, iar cei care sunt superiori au succes atât în iubire, cât si în viata sociala.
Autorul îl convinge pe Fred sa scrie despre acea experienta care îl framânta. Dupa ce primeste caietele, Autorul îsi da seama de legatura acestuia cu doamna T., si reuseste sa-l descopere pe Fred într-o alta postura.
Viata personajului Fred Vasilescu este schimbata la 28 ani de aparitia d-nei T în viata lui. Înainte sa o cunoasca, acesta avea o viata mai linistita, nu-si facea prea multe probleme pentru ceea ce se întâmpla în jurul lui si nu acorda foarte mare atentie detaliilor. Relatia de iubire pe care o are cu d-na T. îl face sa-si schimbe perspectiva asupra vietii. Îsi da seama ca era obisnuit „sa puna etichete”, sa nu cunoasca oamenii în profunzime. Înca de când o cunoaste, desi îl frapeaza, Fred o trateaza pe doamna T. (Maria Manescu) ca pe o femeie oarecare. Când descopera cât de mult s-a înselat si începe sa o cunoasca cu adevarat, îsi da seama cât de mult a gresit la început. Fred pune capat acestei relatii, desi nu se fereste sa faca un secret din iubirea pe care i-o poarta doamnei T. În încercarea de a explica acest refuz al lui Fred, criticii literari au formulat mai multe ipoteze . De exemplu, G. Calinescu afirma ca Fred fuge de doamna T. „pentru a nu descoperi în ea o fiinta reala, comuna, asemeni oricarei Emilii”. Deoarece ea l-a învatat sa acorde atentie detaliilor, sa se concentreze asupra celorlalti, lui Fred i se face frica sa nu descopere prin acest proces de constientizare si cunoastere ca s-a înselat în a o considera pe doamna T. o persoana superioara. Pentru ca o iubeste, prefera sa se îndeparteze de ea si sa pastreze aceasta imagine a ei: femeia inteligenta, complexa, stilata, frapanta. Ovidiu S. Crohmalniceanu este de parere ca Fred traieste un complex de inferioritate pentru ca descopera ca „are de-a face cu o persoana superioara, dar abia dupa ce a tratat-o ca pe o oarecare.”
Într-un pasaj de introspectie, Fred afirma ca dupa ce a cunoscut-o pe ea, nimic nu mai e clar si asezat ca înainte. Nici macar timpul nu mai e la fel. Schimbarea produsa la nivelul mentalitatii lui îl face sa constientizeze pâna si cele mai mici detalii: la o expozitie de arta o analizeaza pe Maria Manescu într-atât încât îi observa pâna si trasaturile mâinilor.
Dupa ce afla de moartea amicului sau, Ladima, Fred îsi pune problema relatiei dintre Ladima si Emilia, o actrita ratata, o persoana superficiala. Pentru ca îsi pune probleme, personajul constientizeaza. Fred se concentreaza foarte mult asupra întelegerii acestei relatii, afirmând ca „Patru generatii dintr-ai mei n-au gândit cât ma framânt eu de o luna.” Fred Vasilescu nu întelege cum o persoana atât de inteligenta, cu principii solide, o persoana în care a simtit ca poate avea încredere înca de la început, a putut sa se înjoseasca atât de mult încât sa faca o obsesie pentru Emilia, sa-i adreseze nenumarate scrisori de dragoste, sa fie în stare sa-i faca orice serviciu, chiar cu pretul propriei umiliri; cum a putut sa o admire atât de mult când îi era clara diferenta dintre ei, cum a putut sa treaca peste toate situatiile penibile în care a surprins-o. De asemenea, este framântat de motivul care l-a împins pe Ladima la sinucidere si ajunge sa faca cercetari printre prietenii lui Ladima ca sa-si lamureasca neclaritatile.
Dupa ce îi da caietele Autorului, Fred Vasilescu moare într-un accident de avion. Moartea lui ramâne sub semnul întrebarii - accident sau sinucidere. Fred îi lasa toata averea sa Mariei Manescu. Romanul se încheie cu afirmatia Autorului din Epilog II ca viata lui Fred Vasilescu ramâne o taina, iar ultimele cuvinte fiind: „asa cum singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea fluviului”.
Personajul Fred Vasilescu din romanul psihologic „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu evolueaza de la tânarul superficial, care nu acorda importanta detaliilor, la barbatul matur, care se concentreaza atât asupra problemelor sale personale, cât si ale prietenului sau, Ladima. Un rol determinant în evolutia sa îl are doamna T., care prin iubire a reusit sa-l faca sa priveasca viata „printr-o lupa”. Aceasta evolutie este posibila mai ales prin procesul de constientizare: „sa apara în constiinta lor probleme care îi tortureaza si îi îndeparteaza de felul cum concep viata semenii lor.”