GERARD GENETTE - INTRODUCERE IN ARHITEXT , PARIS , 1922

NARATIUNEA

Incepand cu secolul XX si cu formalistii rusi, s-a facut o distinctie clara intre naratiunea ca povestire ( lat. narratio ,, povestire, ,,istorisire,, ) si naratiunea ca discurs (subiect ).

a.) NARATIUNEA CA POVESTIRE are urmatoarele coordonate:

- nucleele (faptele, actiunile);

-indiciile (decrierea obiectelor si a personajelor);

- catalizele (extensii descriptive ale nucleelor );

- informatiile (situeaza actiunile in spatiu si timp);

- personajele (actantii).

NUCLEELE (care reprezinta si momentele actiunii) sunt construite din microactiuni - tip, construite din 3 moduri de existenta:

- inlantuirea (prin juxtapunere si coordonare);

- insertia (prin includere si subordonare)

- alternanta (prin dezvoltari paralele ).

PERSONAJELE

IN GENERE, literatura apeleaza la 2 modele de personaje: Ahile si Ulise (Iliada, Homer).

- tipul ahileic, care este un tip linear, previzibil, sangeros, inflexibil; isi accepta cu demnitate destinul, este vertical, solar si apolinic;

- tipul odiseic propune un model complex, labirintic, imprevizibil, dionisiac.

Aceste doua modele reprezinta extremele intre care se fixeaza diferite tipuri de personaje si ele sugereaza metaforic seninatatea ilustrata de Apolo si ispitirea intrupata de Dionis.

De la cele 2 modele s-a ajuns si la cele 2 tipuri literare fundamentale :

- personajul romantic dominat de imaginatie si sentimente, avand insusiri exceptionale si intrand frecvent in raporturi antitetice cu el insusi sau cu alte personaje (=tipul odiseic);

- personajul clasic (= caracter) construit pe o dominanta psihica - avaritia, mizantropia, hipohondria etc.

Acestora li se adauga in realism, eroul realist, un erou tipic, puternic dominat de mediu.

b.) NARATIUNEA CA DISCURS (= discursul narativ, rema) exprima viziunea naratorului asupra celor relatate. Mai exct, ea presupune:

1.) - timpul naratiunii, care este elementul cel mai important al situatiei narative, este de 2 feluri :

- timpul narativ (= al povestirii propriu-zise, timpul nararii, care apartine povestitorului);

- timpul evenimential (= al istoriei reale sau fictive, timpul naratiunii, al evenimentelor narate).

!!!!!! Din perspectiva temporala, exista 3 posibilitati de analiza a textului:

- ordinea temporala (este continua, cronologica isi urmeaza cursul istoric);

- dezordinea, alternanta temporala, marcheaza o discontinuitate, realizata prin :- asezarea efectului inaintea cauzei unui eveniment;

- insertia unui moment anterior intr-unul ulterior prin tehnica flash-back- ului ,,secventa retrospectiva ,, (acest procedeu narativ se regaseste mai ales in naratiunile bazate pe tehnica monologului interior ).

Coordonatei temporale i se adauga cea spatiala. In genere, spatiul literar (= o constuctie fictionala creata din perspectiva naratorului) cuprinde:

- peisajul exterior (strazi, cladiri, recostituite prin intermediul descrierii);

- peisajul interior ( definitoriu pentru ceea ce-si imagineaza, gandeste naratorul sau personajul).

2.) - aspectele naratiunii (punctul de vedere, viziunea naratorului)

In naratologie, prin viziune se denumeste modalitatea de construire a textului literar prin care autorul realizeaza si propune o anumita perspectiva, un punct de vedere asupra povestirii.

In functie de relatia dintre autor-personaj si narator se disting 3 tipuri narative de baza care corespund celor 3 tipuri de focalizare:

- focalizare zero = naratie cu autor omniscient ( =naratie non- focalizanta );

-focalizare externa = naratie obiectiva (consta in relatarea exclusiva a faptelor si a gesturilor personajelor, fara nici o incursiune in subiectivitatea lor);

- focalizarea interna = o naratie cu omniscienta selectiva, o naratie cu punct de vedere.

! Atunci cand autorul se identifica cu naratorul (A=N) avem de-a face cu o povestire factuala ; cand autorul nu se identifica cu naratorul ( A# N ) avem de-a face cu o povestire fictionala.

! !! Atunci cand naratorul se identifica cu personajul (N=P), vorbim de regim narativ homodiegetic (se utilizeaza persoana I); cand naratorul nu se identifica cu personajul ( N# P ) vorbim de regim narativ heterodiegetic (se utilizeaza persoana a -III-a). Se poate vorbi si de regim narativ extradiegetic, produs de un narator-autor care nu este prins intr-o povestire in care ar fi personaj (ex, personajele din O mie si una de nopti).

Modalitatea narativa se refera si la procedeele de realizare a inceputului ori a finalului narativ.

Incipitul poate fi :

- pregatitor, printr-o introducere care capteaza atentia receptorului-incipit de tip captatio benevolentiae;

- ex-abrupto, intrand direct in medias res (in miezul faptelor);

Finalul ( = deznodamantul) poate fi:

- inchis, bine definit ( ex. basmele ) ;

-deschis, predispus mai multor interpretari .

ANALIZA DE TEXT LITERAR

Potrivit Esteticii lui N.Hartmann ( inaintea lui Roland Barthes si Claude Levi-Strauss) orice opera prezinta cateva ,,straturi ,, fundamentale:

- stratul semiotic - definirea textului din perspectiva genului si speciei .

- stratul logic - referiri la compozitie si momentele subiectului . Este stratul sensului exact , direct , este,, contextul intelesului literar ,, ( cf. stratificarilor lui Dante) , al literei gandite ca prim strat in ierarhia semnificatiilor ;

- stratul analogic ( - alegoric ) - la acest nivel , intr-un plan real textul povesteste intamplari concrete , iar in plan secund ni se spune o alta poveste cu semnificatiile ei complexe