Evidentiaza rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, motive poetice, relatii de opozitie/ de simetrie)

Evidentiaza rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, motive poetice, relatii de opozitie/ de simetrie).

Opera literara aleasa: Lacustra, de George Bacovia

Poezia comunica un sentiment al insingurarii totale, intr-o lume de care eul liric se simte despartit printr-un "gol istoric".Ea cuprinde o succesiune de motive cum ar fi cel al noptii, al ploii, al golului, al mortii, al plansului, al nevrozei. Sentimentul este de dezagregare, sub imperiul apei, al luminii si deci a individului atat de aproape de moarte. Apa si focul reprezinta in poezia lui Bacovia moarte lenta.

Secvente

In strofa I, ploaia este perceputa senzorial, ca la Baudelaire, "aud plouand", "aud plangand". Aceasta imagine este monotona, agasanta si indelungata. Timpul poetic este dat de adjectivul "de-atatea nopti". Conditia insingurarii este data prin versul al III-lea "sunt singur", in care schimbarea categoriei gramaticale a adjectivului precizeaza ca este vorba, nu de o insusire a omului, ci de o conditie a lui, aceea care trimite eul liric (si-l implica) catre un timp stravechi. Strofa I contine cheia ideii poetice care se structureaza pe doua serii obiective si paralele: "ploaia" (natura) si singuratatea (fiinta omeneasca).

In strofa a II-a, eul liric construieste ipoteza unui cosmar: "Si parca dorm pe scanduri ude", plaseaza imaginea in spatiul oniric (al visului). In context, cuvintele au relatii semantice, altele decat cele date de sensul lor de baza: "Scandurile ude", valul care "loveste-n spate", "podul retras" de la mal sunt termeni care au inteles secund, reflectand simboluri ce se subordoneaza unui proces de incifrare propriu poeziei moderne.

Strofa a III-a cuprinde acea alunecare spre obsesiile pustiului, si ale golului istoric: "Un gol istoric se intinde". Mecanismul asociativ lucreaza in continuare: "si simt cum de atata ploaie/ Pilotii grei se prabusesc". Are loc un al II-lea proces de simbolizare. Pentru locuintele lacustre pilotii erau de sustinere a acelor solitare adaposturi. De la termenul concret se ajunge la gandul ca stalpii acestia, care sustin lumea, sunt stalpii existentei poetului.

Strofa a IV-a este o reluare a celei dintai. Versul "Tot tresarind, tot asteptand" contureaza opozitia dintre cele doua momente ale contemplatiei, asa cum analogia cu locuintele lacustre conturase identitatea dintre cele doua momente ale conditiei umane. Eul liric contempla ploaia de la inceput ca pe un fenomen care preseaza asupra senzatiilor sale, aducandu-l intr-o stare de tensiune.

Versificatia contribuie la inghetarea sentimentelor: ritm iambic, rima onomatopeica. Reluarea in varianta a strofei I in strofa a IV-a reface fluxul, continuitatea acelei trairi limita.