Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu

Expune subiectul unui text narativ studiat, apartinand lui Mihail Sadoveanu.

Opera aleasa: Baltagul

Vitoria Lipan, nevasta de oier din Magura Tarcaului, isi asteapta sotul plecat la Dorna sa cumpere oi. Intr-o seara de toamna, torcand pe prispa casei, ea se gandeste cu drag la Nechifor, caci era un om plin de viata, gospodar si oier priceput, vesel si sociabil, iubind petrecerile si nuntile, unde spunea mereu o poveste despre oamenii de la munte, pe care Dumnezeu i-a inzestrat cu inima usoara, sa poata rezista unei vieti pline de vicisitudini. Ingrijorarea Vitoriei sporeste cu fiecare zi, caci ea cunoaste drumul urmat de acesta an de an, si stie ca ar fi trebuit sa se intoarca demult. Nelinistea o face sa caute sfat la parintele Danila, ba chiar si la baba Maranda, vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri care se acumuleaza treptat, ii sadesc in suflet ideea ca el ar fi disparut, mort pe undeva, fara sa-l stie nimeni. Hotarata sa plece in cautarea lui dupa sarbatorile de iarna, isi recheama acasa fiul, plecat cu turmele in baltile Jijiei, instiinteaza autoritatile de la Piatra-Neamt de disparitia lui Lipan si o duce pe fiica sa, Minodora, la manastire, pentru a fi in siguranta. Cunoscand bine drumul turmelor, Vitoria alege drumul pe care presupune ca l-ar fi urmat si sotul ei. Infruntand viscolul iernii, ea poposeste in localitatile intalnite in cale, sta de vorba cu oamenii si afla ca Lipan trecuse pe acolo. La Borca a intalnit un botez, iar la Cruci - o nunta. Desi este ingrijorata, munteanca stie sa-si ascunda nelinistea si sa participe la aceste evenimente atat cat sa nu supere gazdele. In cele din urma, mama si fiu ajung in tara Dornelor.    Vitoria intreaba oamenii, chibzuieste, pune cap la cap informatiile culese si deduce ca Lipan fusese insotit de alti doi oieri, carora le vanduse o parte din turma cumparata de el. In localitatea Sabasa, Lipan nu mai ajunsese, la carciuma poposind doar ceilalti doi. Refacand drumul dintre localitati, gasind intre timp si cainele lui Lipan, Lupu, pripasit la un gospodar, Vitoria descopera intr-o rapa, osemintele sotului.

Respectand traditia, munteanca organizeaza priveghiul si, ajutata de domnul Toma, carciumarul, si de sotia acestuia, il inmormanteaza pe Lipan cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire invita si autoritatile din partea locului, dar si pe cei doi presupusi asasini. Conducand discutia cu abilitate, marind tensiunea cu fiecare clipa, ea povesteste drumul celor trei oieri si uciderea lui Lipan ca si cand ar fi fost de fata. Nemaiputand suporta, cei doi marturisesc crima si sunt arestati. Desi sufera cumplit, Victoria nu se lasa doborata si are cugetul impacat ca si-a facut datoria de sotie si de crestina. Ea planuieste sa-i arate Minodorei mormantul si sa recupereze turma pierduta, gasind in sine puterea de a duce mai departe viata cu toate responsabilitatile ce-i revin.