INFLUENTA SLAVONA ASUPRA SINTAXEI PRONUMELUI PERSONAL IN TEXTE ROMANESTI VECHI

Rsum : L'influence slavonne sur la syntaxe des pronoms personnels dans les anciens textes roumains analyse une particularit des textes religieux du XVI^e siècle traduits du slavon qui consiste en l'emploi des formes toniques du pronom personnel dans les contextes neutres où l'on s'attendrait à une forme atone. Pendant que la distinction entre les pronoms toniques et atones est assez consquente à la 1^ère et 2^e personne du singulier, pour les autres personnes, on n'emploie que les formes toniques dans les deux fonctions: emphatique et neutre. Cette irrgularit devient explicable par le slavon qui possède des pronoms atones seulement pour la 1^ère et 2^e personne du singulier.

Mots-clefs: syntaxe, pronoms personnels, textes religieux, slavon

Formele pronumelor personale in latina si limbile romanice. Limba latina avea o singura serie a pronumelor personale, indiferent de pozitia acestora (accentuata sau neaccentuata) in cadrul grupului sintactic. Pronumele era neaccentuat, daca avea o valoare neutra si aparea in prezenta unui verb, devenind clitica lui. Era accentuat in absenta verbului determinat sau cand se afla langa un verb, dar avea o valoare emfatica. Pronumele purta accentul si in cazul in care aparea dupa o prepozitie (numai pronumele la acuzativ si ablativ, prepozitiile cerand doar cele doua cazuri). Paradigma este incompleta - nu exista forme de pronume personal de la persoana 3., pentru care se folosesc pronumele demonstrative (aici se dau, in paranteze, cele din seria is)[1].

In evolutia de la latina spre limbile romanice, o singura serie de pronume personale a dat nastere la doua serii cu forme si functii distincte. Cele care fac parte din seria neaccentuata sunt nemarcate, nu poarta cu ele nici un fel de insistenta sau emfaza. Sunt plasate in apropierea verbului (de obicei in fata lui), nu au un accent separat, constituind clitice ale verbului. Pronumele din seria accentuata pot fi folosite si in afara propozitiei, ca elemente de sine statatoare, ele insele constituind un enunt intreg (unul eliptic sau un raspuns la o intrebare). Diferentierea formala a unei singure serii in doua serii se datoreaza faptului ca, in latina tarzie, vocalele din silabele neaccentuate si cele accentuate au avut o evolutie diferita. Seria pronumelor neaccentuate rezulta din reducerea fonetica a pronumelor latinesti in pozitii neaccentuate. Cele accentuate s-au dezvoltat in mod diferit fata de cele neaccentuate, dat fiind ca provin din pronumele personale in pozitii accentuate[2]. In unele cazuri, formele accentuate pot proveni din formele largite ale pronumelui sau din formele noi care au aparut in latina tarzie, ca rezultat al unor analogii. Punctul de plecare a evolutiei pronumelui personal spre diferentierea lui in doua serii il constituie urmatoarele forme ale latinei tarzii:

De observat este pierderea formelor de genitiv si ablativ, precum completarea paradigmei cu pronumele din seria ille (initial cu sensul de 'acela') in cadrul carora au aparut niste forme noi, ca illui si illei, care concureaza cu vechea forma illi, comuna pentru ambele genuri. Forma de dativ plural illis este concurata, la randul ei, de forma illoru, initial genitiv masculin (considerat in latina vorbita si forma feminina). La inceput, formele acestea (illi-illui, illi-illei, illis-illoru) erau in variatie libera, dar, cu timpul, tindeau sa-si precizeze functia. Ca rezultat, in limbile romanice formele de pronume personale accentuate si neaccentuate se prezinta dupa cum urmeaza:

fr.

sp.

it.

rom.

Rezultatele la care s-a ajuns sunt, in principiu, aceleasi in toate limbile romanice. Fiecare dintre ele poseda o serie de pronume accentuate si una de pronume neaccentuate.

Pronumele personal in vechile traduceri romanesti si in slavona Un fenomen care cere o explicatie este faptul ca in romana veche observam o intrebuintare abuziva a formelor din seria accentuata fata de uzul actual si cel atestat pentru limbile romanice occidentale.

Analiza textelor romanesti vechi arata ca in limba romana veche exista deja acelasi sistem al pronumelor personale ca astazi, compus din doua serii, una accentuata si alta neaccentuata. Formele pronumelor sunt aproape identice cu cele folosite in limba romana de astazi (in romana veche se mai folosesc formele mi, ti si i care, intre timp, au ajuns nesilabice si, prin urmare, s-au largit cu un element vocalic d'appui, devenind imi, iti, ii). Aceleasi sunt si regulile de intrebuintare a celor doua serii pronominale (inclusiv dublarea pronumelui accentuat de cel neaccentuat).

Aceasta se refera, totusi, numai la textele netraduse. Sistemul pronominal din textele traduse difera, in unele privinte, de cel atestat in romana textelor netraduse si in romana de azi. Este adevarat ca in textele traduse sunt atestate aceleasi forme pronominale ca in celelalte texte si in romana actuala, dar unele dintre aceste forme au o frecventa atat de scazuta, incat se poate spune ca nu se folosesc aproape deloc.

Paradigma pronumelui personal din romana veche s-ar prezenta, atunci, in modul urmator (in paranteze se dau formele care in textele traduse nu apar decat sporadic).

Foarte interesant se prezinta comparatia sistemului pronominal al textelor traduse cu cel al limbii slavone din care s-au tradus aceste texte:

Se vede ca, in ceea ce priveste formele cazuale existente in ambele limbi (genitiv, dativ si acuzativ), cele doua sisteme coincid in mai multe puncte. Trebuie observat, in primul rand, ca dintre cele doua serii de pronume folosite la dativ si acuzativ, accentuata si neaccentuata, cea neaccentuata este incompleta. Forme neaccentuate au numai persoanele intai si a doua singular, iar pentru celelalte nu se disting decat formele accentuate, care se folosesc in texte si cu functia de cele neaccentuate[3]:

Un alt fenomen legat de folosirea pronumelui personal este intrebuintarea pronumelui accentuat in cazurile in care si slavona are un pronume neaccentuat corespunzator care, in mod normal, ar fi trebuit folosit atunci. Este vorba de situatiile in care, cum reiese din context, nu avem de-a face cu nici un fel de emfaza, insistenta, opozitie sau punerea in relief a pronumelui respectiv. Asadar, pronumele ar fi trebuit sa apara la forma neaccentuata, dar, de foarte multe ori, forma folosita este cea accentuata[4]:

O a treia particularitate a sintaxei pronumelui personal, care trebuie pusa in legatura cu influenta slavona, este lipsa reluarii complementului personal printr-un pronume accentuat. Bineinteles, aceasta se datoreaza evitarii generale a formelor neaccentuate.

Concluzii

Convergentele dintre sistemul romanesc din textele traduse si cel slavon fata de divergentele dintre sistemul romanesc din textele traduse si cel din textele originale trebuie puse in legatura cu servilitatea traducerii romanesti fata de originalul slavon[5]. Traducatorul a identificat formele accentuate slavone cu cele accentuate romanesti, iar formele neaccentuate cu cele neaccentuate, ce era si logic si corect. Nu tinea numai cont de faptul ca, pentru unele pronume, slavona nu are decat forme accentuate si, in consecinta, le foloseste pe acestea si cu valoare neaccentuata. Romana, in schimb, poseda seria completa si pentru pronumele neaccentuate. Asadar, pentru cazurile in care slavona are un pronume accentuat cu valoare neaccentuata, traducatorul nu a folosit in limba romana forma neaccentuata potrivita, ci s-a luat dupa modelul slavonei si a tradus pronumele accentuat cu valoare neaccentuata prin pronumele accentuat corespunzator.

Este posibila, totusi, si o alta explicatie, care nu pune toata responsabilitatea pe neindemanarea traducatorului. Una dintre posibilele influente romanice asupra bulgaro-macedonenei este formarea in aceasta a unei serii duble de pronume personale la dativ si acuzativ. Fenomenul este normal in limbile romanice, cum reiese din expunerea de mai sus, dar, in schimb, este mai putin obisnuit in limbile slave. Slava veche si slavona nu disting intre pronume accentuate si neaccentuate decat la primele doua persoane ale singularului (v. tabelul de mai sus). In slava nord-estica s-a pierdut si aceasta diferentiere, ajungandu-se astfel la o singura serie de pronume personale. Limbile slave nord- si sud-vestice au pastrat si chiar au dezvoltat cele doua serii, dar tot timpul diferentierea dintre accentuat si neaccentuat este in ele numai partiala. In schimb, o simetrie perfecta s-a creat in aceasta privinta in bulgaro-macedoneana. Acolo toate pronumele personale au la dativ si acuzativ doua forme: una accentuata si alta neaccentuata, exact ca in romana si limbile romanice in general. Elementele noului sistem, modificat fata de cel protoslav, sunt atestate deja in slavona romaneasca si bulgaro-macedoneana (in textele administrative, cele bisericesti fiind mai conservatoare),    ceea ce arata ca seria dubla de pronume, proprie bulgarei si macedonenei moderne, a fost deja formata in bulgaro-macedoneana din timpurile influentei slavone asupra romanei. Asadar, atat in limba romana din secolul al XVI-lea, cat si in bulgaro-macedoneana de atunci, existau doua serii de pronume personale. In varianta literara a bulgaro-macedonenei - limba slavona, mai ales in forma ei folosita de Biserica - folosirea unor pronume personale neaccentuate (la alte persoane decat 1. si 2. sg) era considerata o trasatura a limbii vorbite, inadmisibila in limbajul solemn, in locul lor folosindu-se in continuare vechile forme, de fapt, cele accentuate. Este foarte posibil ca aceasta convingere sa se fi aplicat si limbii romane. Se poate ca cei care au creat limba romana literara sa fi gandit in modul urmator: daca in slava vorbita se folosesc formele ca ni, vi, dar acestea nu se accepta in slava literara (=slavona), atunci nici formele ne, va din romana vorbita nu trebuie acceptate in romana literara. Asadar, ar fi vorba nu numai de o reproducere automata si mecanica in romana a intrebuintarii formelor pronominale din slavona in timpul traducerii si raspandirea ulterioara a fenomenului, dar si de aplicarea pentru romana literara si cea vorbita a unor reguli care defineau relatiile dintre slavona si limbile slave vorbite. In orice caz, ambele explicatii atribuie fenomenul in cauza influentei slavone.

Urmele acestei intrebuintari specifice a pronumelor accentuate s-au pastrat in cel mai arhaic registru al limbii romane contemporane - in limbajul religios. Si acolo, in general, s-a revenit la intrebuintarea "normala" a pronumelor personale - in majoritatea cazurilor folosirea pronumelor personale nu difera de uzul lor din alte registre ale limbii, predominand, ca neutra, folosirea pronumelor neaccentuate: Iar ei i-au zis: In Betleemul Iudeii, ca asa este scris de proorocul. (BS 1098); Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau. (BS 1099); Si venind ucenicii la El, L-au desteptat. (BS 1105). In acelasi timp, este prezenta in limbajul religios folosirea abuziva a pronumelor personale accentuate dupa modelul vechilor texte. De obicei ele sunt deja reluate sau anticipate de pronume neaccentuate: Eu insa va spun voua: Ca oricine se uita la femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui. (BS 1101); Ce este omul ca-Ti amintesti de el? Sau fiul omului ca-l cercetezi pe el Micsoratu-l-ai pe dansul cu putin fata de ingeri, cu slava si cu cinste l-ai incununat pe el. Pusu-l-ai pe dansul peste lucrul mainilor Tale. (BS 567); Ca nu este intru moarte cel ce Te pomeneste pe Tine. Si in iad cine Te va lauda pe Tine (BS 566), dar se intalnesc, de asemenea, constructii cu pronumele accentuat nedublat: Adevarat graiesc tie: Nu vei iesi de acolo, pana ce nu vei fi dat cel din urma ban. (BS 1101).; Caci zic voua ca de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra in imparatia cerurilor. (BS 1101); Iisus i-a intrebat: "Credeti ca pot sa fac Eu aceasta?" Zis-au Lui: "Da, Doamne!" (BS 1107)

Analogiile sunt asa de clare, incat folosirea atipica a formelor accentuate de pronume personal in limba romana veche si in limbajul religios al limbii romane contemporane poate fi pusa numai pe seama influentei slavone.

BIBLIOGRAFIE

Manoliu Manea, Maria, Gramatica comparata a limbilor romanice, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1971.

Munteanu, Stefan; Tara, Vasile D., Istoria limbii romane literare. Privire generala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978.

Reinheimer Ripeanu, Sanda, Lingvistica romanica. Lexic - morfologie - fonetica, Editura BIC ALL, Bucuresti, 2001.

Rosetti, Alexandru; Cazacu, Boris; Onu, Liviu, Istoria limbii romane literare, vol. I., Editura Minerva, Bucuresti, 1971.

TEXTE-SUPORT

BS = Biblia sau Sfanta Scriptura, tiparita sub indrumarea si cu purtarea de grija a Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane cu aprobarea Sfantului Sinod (Biblia Sinodala), Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1997.

ESR = Evangheliarul slavo-roman (1551-1553), text stabilit de Emil Petrovici si Lajos Demny, Editura Academiei, Bucuresti, 1971.

PC = Coresi, Psaltirea slavo-romana (1577), text stabilit de Stela Toma, Editura Academiei RSR, Bucuresti, 1976.

TC = Coresi, Tetraevanghelul (1561), text stabilit de Florica Dimitrescu, Editura Academiei, Bucuresti, 1963.