FATA DIN GRADINA DE AUR *

FATA DIN GRADINA DE AUR *

Avand o fata de o frumusete nemaivazuta, un imparat hotaraste sa o inchida intr-un palat de marmura acoperit de argint , cu o gradina cu pomi de aur si flori de pietre scumpe. Inainte de a pleca, imparatul incuie usile cu sapte chei si pune un balaur de straja. Un fecior de imparat aude despre frumusetea fetei si spune tatalui sau ca fara ea nu mai poate trai. In ciuda stradaniei tatalui, fiul pleaca. In drumul sau o intreaba pe Sfanta Miercuri despre drumul spre Valea Galbena unde se afla palatul Aceasta ii spune ca va trebui sa treaca prin Valea Amintirii unde nu se va opri caci se va cai. Feciorul pleaca fericit dar, ajungand in acel loc se opreste, isi aminteste de parintele sau si se intoarce acasa. Cand amintirea fetei il rapune, tanarul pleaca din nou. Se opreste la Sfanta Vineri care il cearta ca s-a oprit in Valea Amintirii dar ii daruieste o floare pe care ii cere sa o arunce pe fereastra ce o va gasi deschisa la palat. Ii interzice, insa, sa strabata Valea Deznadejdii. Descaleca in valea interzisa si se intoarce din nou la imparatia tatalui sau. Pleaca pentru a treia oara si trece pe la Sfanta Duminica. Si aceasta il cearta pentru greselile facute si ii daruieste o pasare cerandu-i sa o lase sa zboare daca va vedea ca fata din palat va lacrima. Ajuns in Valea Galbena, unde strajuia balaurul, feciorul de imparat ii infige sabia in coada si-l tintuieste de o stanca, apoi cara bolovani cu care inabusa dihania. Fata, dupa ce se bucura in primul an de bogatiile oferite de tatal ei, in al doilea an se intristeaza iar slujitoarele, de teama ca fata sa nu se imbolnaveasca de dor, ai deschid fereastra palatului pentru a o bucura la auzul pasarilor si la vederea cerului albastru. Stand la fereastra, trece un zmeu traitor in pesterile muntilor. Acesta se preface in vant si adie peste fata si umerii fetei de care se indragosteste jurand ca va fi a lui. Noaptea el se preface in stea -------- ----- ------ --------

* desi basmul "Fata din gradina de aur" nu apartine lui Mihai Eminescu fiind o creatie populara culeasa de germanul Kunish, il prezentam in rezumat deoarece a insemnat punctul de plecare al poemului "Luceafarul" fiind, chiar, versificat de poet.

Si patrunde in camera fecioarei. Apoi intrand in visul ei ii cere sa-l urmeze. Fata il respinge caci crede ca daca l-ar urma ar orbi iar vecinatatea soarelui ar arde-o. Zmeul se intristeaza si se intoarce pe cer sub forma de stea. In noaptea urmatoare e preface in ploaie revenind in odaia fetei sub infatisarea unui tanar cu ochii ca marea si cu parul lucios ca solzii pestilor. O cheama in fundul marii pentru a-i darui castele de corali. Fata il respinge de teama frigului din adancuri. Ea ii cere, pentru a-l urma, sa renunte la nemurire si sa devina om pentru a-l imbratisa fara teama. Zmeul hotaraste sa se supuna vointei fetei si sa plece la Scaunul Domnului pentru a cere sa-l transforme intr-un om slab si muritor.

Cand apare feciorul de imparat, vede o fereastra inalta si arunca floarea data de Sfanta Vineri. Floarea cade in poala fetei care scoate un strigat de bucurie si arunca florile din pietre scumpe care i se par urate. Venind la fereastra, il vede pe tanar care ii spune ca a trecut prin Valea Amintirii si a Deznadejdii ca sa ajunga la ea sa o duca acasa drept sotie. Fata incepe sa planga si feciorul da drumul pasarii daruita de Sfanta Duminica. Pasarea o ia in spinare si o lasa jos, langa tanar care o urca pe cal si porneste spre imparatia tatalui sau. Tocmai atunci, imparatul soseste sa-si vada fata si afla ca aceasta a fugit cu un tanar. Urmarindu-i, calaretii imparatului nu reusesc sa-i ajunga.

Pe cand feciorul si fata de imparat fugeau de urmaritori, zmeul ajunge la Scaunul lui Dumnezeu si-i marturiseste dragostea pentru o muritoare cerandu-i sa-l faca slab si muritor ca ea. Ziditorul ii spune ca oamenii sunt ca spuma marii si iubirea lor este ca o stea cazatoare si-i cere zmeului sa priveasca in jos. Acesta vede fata care fugea in bratele unui muritor, din ochi ii cade o lacrima care cade in fundul marii prefacandu-se in margaritar. Apoi ia o bratara de pret si o arunca in ramurile unui copac. Fata vede bratara si cere tanarului sa i-o dea. Cand fata ramane singura, zmeul arunca o stanca asupra fetei. Flacaul vede sfarsitul fetei si, dupa trei zile si trei nopti de inconstienta, pleaca in Valea Amintirii, se aseaza sub un copac si asculta cantecele pasarilor pana moare.