HORTENSIA PAPADAT-BENCESCU - CONCERT DIN MUZICA DE BACII

HORTENSIA PAPADAT-BENCESCU CONCERT DIN MUZICA DE BACII

Context literar. Concert din muzica de Bacii este un roman obiectiv. Din punctul de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind astfel una liniara. Ca element de tehnica literara, trebuie mentionat ca naratorul unuj roman obiectiv este omniscient si omniprezent.

Romanul Concert din muzica de Bach a aparut in 1927 si face parte din Ciclul Halippa, alaturi de alte trei scrieri: Fecioarele despletite (1926), Drumul ascuns (1932) si Radacini (1938).

Specificul speciei. Concert din muzica de Bacii este un roman citadin, psihologic, in care actiunea este redusa la minimul necesar.

Titlul romanului se refera la un eveniment monden, concertul din muzica de Bach, care unifica destinele a trei family.

Tema romanului o constituie viata burgheziei bucurestene din perioada interbelica.

Rezumat

Actiunea romanului se petrece cand in casa Elenei Draganescu, cand in casa doctoritei Lina Rim sau a Adei Razu.

Elena, fiica Leonorei (din romanul precedent, Fecioarele despletite), se casatorise, din interes, cu Draganescu, un fabricant bogat. Doctorita, Lina Rim, ruda indepartata a Leonorei, se casatorise cu profesorul Rim tot din interes. in casa familiei Rim traia Sia, o fata retardata, rodul relatiei dintre Lina si Lica Trubadurul, fost plutonier-major.

La un pranz, Lina il anunta pe Rim ca, in toamna, Elena Draganescu va da o mare serbare muzicala. Rim era un bun violonist.

Pentru Lica Trubadurul face o pasiune printesa Ada Razu, careia el ii prinsese de zabala caii speriati, gata sa rastoarne trasura. Ada Razu. fiica a unui fabricant bogat, numita si "fainareasa', se casatorise cu printul Maxentiu doar pentru titlu. Acum, bolnav si umilit, printul nu mai reprezenta nimic pentru femeia calculata care era Ada. Descoperindu-l pe Lica, ea il aduce in casa ca profesor de echitatie. Interesata apoi sa-l introduca pe Lica in lumea buna, pentru a-l lua de sot, Ada vrea sa obtina si ea o invitatie la concert.

Cand in tara soseste muzicianul Victor Marcian, var cu Maxentiu, Ada initiaza o intalnire a lui cu Elena Draganescu. Cei doi se intalnesc de mai multe ori, repetitiile pentru concert se inmultesc, dar reprezentatia se amana de mai multe ori din diferite motive. In cele din urma, marele concert din Bach se desfasoara in biserica unde este adus pentru inmormantare trupul Siei, victima a poftelor gemenilor Halippa. Printul Maxentiu moare, Lica intra in politica si va fi propus deputat, iar Elena Draganescu pleaca cu Marcian.

Structura - compozitie. Actiunea romanului alterneaza pe doua planuri: planul evenimentelor exterioare si planul vietii interioare a personajelor, Daca in planul exterior actiunea se realizeaza prin naratiune, descriere sau dialog, in planul interior ea evolueaza prin monolog.

in mod simbolic, cele trei cupluri, ilustrand niveluri ale burgheziei romanesti, se dizolva la sfarsitul actiunii. Elena - Draganescu, Lina -Rim, Ada - Maxentiu. Fiecare dintre cele trei cupluri se formase din interes.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Ca in orice roman obiectiv, naratorul este si aici omniscient. El prezinta personajele si face legatura intre capitole sau scene. Prezenta auctoriala poate fi dedusa din atitudinea ironica fata de diferite personaje: Ada este fainareasa, Lica - trubadurul, Lina - buna, Nory - feminista.

Interventia autoarei, prin calificativele aplicate personajelor, de

altfel foarte diverse, contribuie la familiarizarea cititorului cu subiectul operei.

Personaj ul-reflector

In roman, doua personaje feminine. Mini si Nory, indeplinesc functia de reflectori. Ele fac legatura intre cele trei familii, dand o imagine partiala si subiectiva asupra unor evenimente. Ele nu sunt decat personaje episodice, care limiteaza prezenta naratorului omniscient.

Personajul-reflector are calitatea de a asista la intamplari, de a le comenta, de a indica puncte de vedere diferite asupra personajelor.

intr-o astfel de scena, Mini si Nory o compatimesc pe buna Lina: "intr-o zi, discutia dintre Rim si Lina pe subiectul unui trandafir rosu de carpa la palarie avusese loc in fata lui Mini si Nory. Lina astfel infruntata, se suparase de tachinariile doctorului, se invinetise innabusit, cum ii era felul, ba chiar se inraia, se vedea bine [] Biata Lina'

Particularitati stilistice. Lipsa (aproape totala) a actiunii duce la un stil adesea liric, la o structura muzicala a frazei: ,. De vreo trei-patru ori, aripile vocilor impreunate batura in surdina unui sunet unic. combinat in delicatetea Iui istovita din atatea sunete suprapuse si acoperite inca de acompaniamentul ca de un zabranic moale '

Receptare critica

"Defectiunea biologica ia in opera Hortensiei Papadat-Bengescu si aspectul degradarii filiatiei prin legaturi ilicite.'

(Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale)

"Prin Concert din muzica de Bach (1927) o noua literatura romana incepe printr-o afirmatie definitiva: sub ochii nostri se infaptuieste o mare fresca a vietii orasenesti, unde toate straturile sociale sunt respectate.'

(Eugen Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane)

Fragment semnificativ comentat

" Asadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus in coltul gurii, era Lica; Lica fara de mustata mica, cu desenul gurii liber de umbra, cu gropita pe care o dezmierda varful castaniu al mustatii schimbate in dunga. Lica fara bucla pe frunte, tuns scurt: Lica prelucrat treptat de progres, de frizer, si de atata suferinta cat putea incape in el. In biserica, dupa stalp, Lica, desi niciodata nu-si aducea aminte. isi amintise: copilul luat in birja ca un pachet, doicile la mahala, fata tarata apoi pretutindeni de mana, legata de traiul lui vagabond. [] Atata cat viata si moartea puteau prelucra la fizic si la moral pe Lica, il prelucrase. Iesise acel domn bine ca la cinematograf

Lica Trubadurul (Lica Petrescu) este fratele Lenorei Hallipa si tatal Siei. Considerat "oaia neagra a familiei', el este singurul care nu-si ascunde trecutul si nu se dedubleaza.

Acest portret, din capitolul 18, ultimul al romanului, ne descrie personajul in timpul inmormantarii Siei.

Lica evolueaza in roman de la baiatul "umil si obraznic', care era initial, la domnul bine "de la cinematograf', care devenise intre timp.

Portretul sau fizic sugereaza transformarile interioare ale personajului. La inceputul romanului, Lica era: "subtirel, sprinten cu ochii vioi c/e veverita', cu "parul negrii din care'se lasa 0 bucla mare pe frunte, cu mainile si picioarele mici si subtiri '. Acum, Lica este vag enigmatic ("profil interesant'), usor nervos ("rictus in coltul gurii'), maturizat, echilibrat, dar inca atragator ("fara de mustata mica cu gropita fara bucla pe frunte, tuns scurt'). Este un portret conclusiv. Lica fusese prelucrat treptat "de progres, de frizer, si de atata suferinta cat putea 'incape in e/'. (G.A.)