FRATII JDERI - MIHAIL SADOVEANU

FRATII JDERI - MIHAIL SADOVEANU

I. Ucenicia lui Ionut

La manastirea Neamt vine vestea ca la hram soseste negresit Stefan Voda. Inca de miercuri, in manastire intra Jder cel mititel, fratele parintelui Nicodim care trebuie sa-l vada pe Voda. El este insotit de Nichifor Caliman, starostele vanatorilor. Fiul cel mic al comisului Manole Par-Negru, este rezultatul unei relatii din afara casei comisului, caci fusese adus de acesta in urma cu vreo sapte ani, dar este preferatul Ilisaftei, comisoaia. Preasfintitul Iosif il intampina pe Voda langa apa Nemtisorului unde Stefan voda vine insotit de fiul sau, Alexandrel. Peste douazeci de mii de oameni il asteapta si o femeie, de emotie, naste inainte de termen. Domnul se intereseaza cine este si, afland ca cel nascut este un baiat, hotaraste sa fie botezat Inaltare si sa fie finul sau. Caliman il prezinta lui Voda pe fiul lui Manole Par-Negru, Ionut Jder si, dupa ospatul domnesc, cei doi tineri devin frati de cruce. Fiul domnului ii vorbeste lui Ionut despre iubirea lui pentru Nasta, fiica cneaghinei Teodosia de la Ionaseni a carui dragalasenie l-a cucerit si pe care a mai incercat sa o vada de doua ori fara a reusi. Ionut ii promite ca vor merge impreuna la Ionaseni. Dorind sa plece spre casa dupa despartirea de fratele sau de cruce, Ionut isi ia ramas bun de la fratele sau, calugarul Nicodim care se bucura auzind de prietenia cu fiul lui Voda. In drum spre Timis, Ionut poposeste la o adunare de carausi unde un strain il iscodeste in legatura cu armasarul alb Catalan adus din Spania pe care-l incaleca insusi Stefan Voda pentru ca ai aduce mare noroc in razboaie. Starostele Caliman pune capat discutiei stiind ca e periculos sa vorbesti cu necunoscuti despre asemenea taine. Comisoaia il asteapta pe Ionut stiind ca a doua zi urmeaza a veni la Timis Stefan Voda. Ilsisafta vorbeste cu Manole, barbatul ei despre intamplari vechi cum ar fi aceea a copiilor Simion si Nicoara care, indragostiti amandoi de Sofia greaca, sunt gata, la un moment dat sa se omoare unul pe altul luptandu-se pe intuneric, in casa ei. De atunci, Simion refuza sa mai paraseasca grajdurile de la Timis, Nicoara calugarindu-se la manastirea Neamt unde este cunoscut sub numele de Nicodim. Sosirea lui Ionut impreuna cu Simion, pune capat povestilor Ilisaftei care aseaza masa mezinului si-l trimite la culcare. A doua zi, Manole verifica daca toate treburile sunt bine facute la grajduri iar Ionut trimite pe Gheorghe Tataru, sluga lui sa-l anunte pe Cristea, un alt fiu al lui Manole, vistiernic domnesc, impreuna cu sotia sa, frumoasa Candachia. Ionut aduce vestea ca domnul nu vine pe la curtea boiereasca ci doreste numai sa vada grajdurile si sa pranzeasca sub poala padurii. Cristea merge sa intampine alaiul domnesc . Voda inspecteaza grajdurile, apoi este poftit la masa. Dupa plecarea domnului care il cearta pe Simion ca nu se insoara, starostele Caliman il aduce legat pe strainul curios din seara precedenta si afla ca acesta e trimis de Damian, un alt fiu al lui Manole, negutator la Liov care trimite veste prin acesta ca hoti priceputi ameninta grajdurile de la Timis trimisi de logofatul Mihu, dusman al lui Stefan. Hotul este renumitul Gogolea, zis Ratoi, a carui tinta este tocmai Catalan, calul lui Voda. Cristea si Candachia il conduc pe Ionut la Suceava pentru a-l aseza in slujba domniei. Pe malul iazului Calugarului, o tiganca ii ghiceste lui Ionut ca este o jupanita in inima lui. Poposind la hanul lui Iohan Rosu, pana Mina ii anunta ca sunt asteptati de catre medelnicerul Dumitru Crivat cu porunca sa-l duca pe Ionut la curte a doua zi de dimineata. Ionut afla ca-l va insoti in curand pe Alexandrel in tinutul Hotinului unde il va intalni pe Voda. La curte, Ionut o cunoaste pe sora lui Bogdan Voda, maria sa Chiajna si pe pruncii domnesti Petru, Bogdan si Oleana, dupa care se pregateste de plecare impreuna cu Alexandrel. La Ionaseni, o cunoaste pe cneaghina Tudosia si pe domnita Nasta de care Ionut se indragosteste imediat. Alexandrel o mangaie cu vorbe dulci spre disperarea fratelui sau de cruce iar la primul cantat al cocosilor se furiseaza la fereastra ei pentru a-i sopti alte vorbe de dragoste. Nasta se furiseaza, insa, la Ionut pentru a-i spune ca el este cel iubit. In zori, tinerii pleaca fara a-si lua ramas bun de la fata, fiind chemati de Voda. Alexandrel marturiseste ca pana in vara vrea sa-si implineasca patima pentru Nasta ceea ce-l surprinde pe Ionut. La patruzeci de zile, lui Stefan ii este infatisat pruncul sortit sa-i fie fin la hramul manastirii Neamt, fiind adus conform poruncii de starostele Caliman. Revenind la Ionaseni Alexandrel si insotitorul sau, Nasta se arata bolnava dar ii cere lui Ionut sa revina singur si sa o caute. Acesta se intoarce in timpul saptamanii si fata ii spune despre un complot pentru prinderea fiului de domn. Intorcandu-se la Suceava, Ionut intalneste in drum caruta lui Iohan Rosu si-si da seama ca acesta ducea dincolo de hotar veste despre drumurile lui Alexandrel la Ionaseni. Tanarul il leaga si-l duce la Suceava dupa care se intoarce la Ionaseni unde sosire deja fiul domnului si, in plina noapte, se pregateste de plecare deoarece simte ca stapanului sau i se pregateste o capcana. Pe drum sunt urmariti, Alexandrel este somat sa se predea dar Ionut pregateste apararea stapanului sau si dovedind un curaj remarcabil il salveaza. Ajungand la Timis, hotul Grigore Gogolea si mos Ilia Alepin incearca sa ajunga la grajduri pentru a-l injunghia pe Catalan dar gasesc grajdul gol caci Simion aflase despre planul acestora si organizeaza prinderea acestora. Gogolea ii marturiseste ca se organizeze rapirea lui Alexandrel-voda la Ionaseni in aceiasi noapte. Repezindu-se spre locul atacului, Gogolea vede cu surprindere ca oamenii sai sunt morti sau pusi pe fuga de Ionut Jder. Pentru faptul ca i-a marturisit despre atac, Simion il elibereaza, conform promisiunii, pe atamanul Gogolea. Stefan Voda al cearta pe Ionut pentru faptul ca a tainuit drumurile fiului sau punandu-i astfel viata in primejdie. Ionut vorbeste fratelui sau, Simion, despre dragostea lui pentru Nasta in timp ce asteapta atacul hoardelor tatare. In ziua urmatoare, cei doi prind pe Emin Sidi Mamac, fiul hanului, dar domnul nu-l iarta pe Ionut pentru fapta pentru care-l certase. Jderul cel mititel afla ca cele doua jupanite de la Ionaseni au fost rapite. A doua zi, Ionut insotit de Simion, soseste la Timis. Soseste si Candachia care ii povesteste comisoaiei Ilisafta despre patania lui Ionut la Ionaseni si supararea domnului Stefan. Intr-o zi de sambata vine veste de la Damian ca va veni peste trei zile sa se inchine domnului, la Suceava si sa-i aduca piei de sobol pentru viitoarea sotie, doamna Maria de Mangop. O alta veste adusa de Iosip, slujitorul lui Damian, este ca probabil stapanul sau se va insura in primavara cu fata unui negutator litvan si ca la apa Bugului, au fost vandute roabe lui Suliman Beg care isi are cetatuie in Chilia, jupanitele Tudosia si Nasta. Ionut hotaraste sa plece s-o salveze pe Nasta iar Gheorghe Tataru il insoteste sa-l apere. Jderul cel mic ii spune Ilisaftei ca pleaca la parintele Nicodim dar la prima cotitura porneste spre Roman si Falciu. Manole si Simion afla a doua zi ca Ionut nu a ajuns la Neamt si, luandu-l cu el pe Cristea si pe Nicodim, pornesc in urmarirea mezinului, spre cetatea Chilia. Dupa cinci zile de calatorie, ajung la cetatea lui Suleiman Beg unde sunt primiti de parcalabul cetatii, Goian Albu. Pentru a putea patrunde in ceamurul lui Suleiman Beg, Gheorghe Tataru se da drept pribeag tatar iar Ionut este prezentat drept fratele sau mai mic, mut. Vataful Isac ii pune in slujba sa care apa pentru harem. Apropiindu-se pe furis de ceamur, Jderii il gasesc pe Ionut imbracat in turc si-i cer sa mearga acasa. Ajungand in harem, ei afla, insa, ca Nasta se aruncase in Dunare ca sa nu cada prada rusinii. Simion si Nicoara o recunosc in harem pe Sofia greaca a carei reactie este, spre stupoarea tuturor, sinuciderea sub ochii lor, lasandu-se in ascutisul unei sabii. In confruntarea cu ienicerii, Gheorghe Tataru il omoara pe Suleiman Beg. Dupa intoarcerea acasa, Jder cel mititel cere iertare domnului, apoi ajunge la Timis spre bucuria Ilisaftei.

2. Izvorul Alb

La mijlocul lunii septembrie urmeaza sa vina imparatita Maria de Mangop pentru a se casatori cu Stefan-Voda. Doua valuri de cutremur zguduie cetatea Sucevii chiar in momentul cand ies feciorii starostelui Caliman cu vanatul pentru ospatul din spataria cea mica. Voda crede ca aceasta clatinare a adancurilor este semn pentru ca oamenii si imparatii crestini sa se ridice impotriva lui Antihrist. Voda cheama la el pe feciorii lui Caliman si ii instiinteaza ca are de gand sa iasa la vanatoare de bouri. Retragandu-se, cei doi stau de vorba cu arhimandritul Amfilohie Sendrea care le da un ravas pentru parcalabul Luca Arbore de la Cetatea Neamtului. Calugarul Stratonic, de la cetatea neamtului cunoaste limbajul dobitoacelor. El vine tot la doua saptamani la Amfilohie Sendrea sa-i povesteasca faptele pe care le afla pe unde umbla. Astfel ii povesteste despre feciorul lui Niculai Albu, Niculaies care o iubeste pe fata lui Iatco Hudici, refuzat ca ginere fiindca fata e prea tanara. Intalnindu-l pe jitnicerul Niculaies, Statonic afla ca acesta o cauta peste tot pe fata sa o vada macar de la distanta. Seara, arhimandritul il asteapta pe Stefan-Voda in paraclis sa se spovedeasca. Domnul ii vorbeste preotului de datoria pe care tatal sau, Bogdan, de a apara crestinatatea. Stefan afla povestea unui pustnic, al carui ucenic poate mai traieste intr-o pestera din Ceahlau, stire cunoscuta de la Nichifor Caliman. Stefan discuta despre apropiata sa casatorie cu Maria de Mangop dar vrea sa afle amanunte privind salasul pustnicului pentru a fi sfatuit de acesta in legatura cu intemeierea taberei de osti de la Vaslui de care se preocupa de paisprezece ani. Fratii Caliman marturisesc parintelui Nicodim ingrijorarea fata de scrisoarea pe care trebuie sa o duca parcalabului de Neamt. Aceasta cuprinde invitatia lui Ionut si Simion Jder de a participa la vanatoarea domneasca impreuna cu slugile lor, Onofrei si Samoila. Ionut si Gheorghe Tatarul pleaca la Timis si-i transmite vestea lui Simion prilej cu care afla ca fratele sau este indragostit de Marusca, fiica lui Iatco Hudici, cunoscuta cu prilejul inmormantarii parcalabului Albu cand, la rugamintea boierului, i-a insotit pentru a preveni rapirea Maruscai de Niculaies, fiul celui mort. Comisoaia, ii pofteste apoi pe Iatco si pe Marusca sa le fie oaspeti si sa se linisteasca, lotrii fiind pusi pe fuga de Simion. Comisul e fericit de dragostea lui Simion dar comisoaiei nu-i place jupanita fiindca e prea firava. La 2 septembrie 1472, cei doi Jderi intra in cetatea Sucevei. Sfintitul Amfilohie se intereseaza de sanatatea comisoaiei. Sosesc si Manole si starostele Caliman care trebuie sa primeasca porunci privind alaiul nuntii domnesti. Iatco Hudici ii invita pe boieri la masa pregatita de jupaneasa Anca. Apare si Marusca. Pana la aparitia Mariei Sale, Amfilohie le vorbeste boierilor despre misiunea domnului Stefan de a sluji crestinatatea. Stefan-Voda, urmat de doua sute de oameni, pleaca spre Ceahlau. Inaintea lui se afla vanatorii starostelui Caliman urmat de razesi din trei tinuturi. La masa de pranz, ciobanii aduc berbecuti grasi si putini cu branza iar cand incepe sa scada lumina, arhimandritul incepe slujba de seara. Voda afla ca este un obicei al ciobanilor sa lase intr-o ocnita a muntelui hrana pentru ca un bour alb sa o ia si sa o duca unui pustnic care traieste in munte. Ionut ajunge la Izvorul alb. Ii ies in intampinare trei monahi din gura pesterii de langa izvor. Maria Sa afla de la parintele Ioil ca a fost acolo un sfant schivnic insotit de bourul alb, un adevarat servitor al sau. Cu doi ani in urma, insa, borul s-a intors cu hrana inapoi, semn ca schivnicul nu mai traieste. Uneori bourul mai vine pe la schit. Dupa vanatoare, domnul se intoarce la Suceava pentru a pregati primirea doamnei Maria de Mangop. Imparatita vine la Cetatea Alba la 8 septembrie, isi ia ramas bun de la negutatorii genovezi si de la intregul alai si este intampinata de optzeci de tineri razesi din tinutul Lapusnei. La Iasi, in fruntea alaiului se afla Ionut Jder pe un cal alb. Preasfintitul Tarasie ii prezinta targul Botosanilor, viitorul targ al doamnei. Domnul o intampina la Suceava unde are loc slujba de vecernie dupa care are loc ceremonia nuntii.

Jitnicerul Niculaies Albu afla ca Maruscai ii este drag Simion Jder si hotaraste sa o rapeasca ajutat de sluga lui, Draghici. Vestea rapirii ajunge la Ionut, apoi jupaneasa Anca vesteste pe Voda si cere ca rapitorul sa fie prins si pedepsit. Domnitorul sta de vorba cu Simion si hotarasc prinderea acestuia si-i da carti de libera trecere spre tara leseasca. Ionut si treizeci de osteni trec peste Prut unde primesc veste ca arhimandritul si Simion s-au oprit la castelul lui pan Tadeusz. De la Halici, acestia urca pe Nistru, apoi merg la Liov unde traieste jupan Damian Par Negru care se pregateste sa se insoare cu jupaneasa Teodora, ramasa vaduva de putin timp. Simion si arhimandritul sunt primiti de jupanita Teodora cu multa bucurie. In timpul pranzului, Ionut si insotitorii lui vad venind iarna. Mos Onisifor morarul, unde poposesc acestia intelege ca oaspetii sai nu sunt calatori oarecare caci seara isi pun straji. Dimineata pornesc spre Volcinet, targ ce apartine boierului Mihu, dusman al lui Voda Stefan. Aici se ascund Niculaies Albu care o tine legata pe jupanita Marusca. Dupa ce i ii este scos calusul din gura, fata se zbate sa scape si, de frica sa nu moara, boierul hotaraste sa poposeasca cateva zile pentru odihna. In drum spre Rapile lui Behadar, Ionut si ai sai sunt atacati dar dusmanii sunt infranti. Il intalnesc pe Gogolea si mos Ilia si, fiind salvati de Jderi la Timis, acum hotarasc sa-i ajute in implinirea poruncii domnesti.    Simion vine si el in acelasi loc, se infrunta cu Niculaies Albu pe care il ucide. Pornesc, dupa eliberarea jupanitei spre Suceava, hotarati sa-l lege pe boierul Mihu pentru a fi pedepsit pentru judecata lui Stefan. Cu invoirea lui Voda, tatal adevarat al Maruscai, se pregateste nunta lui Simion cu jupanita.

3. Oamenii Mariei Sale

Simtind ca nu-l mai ajuta puterea ca in tinerete, Manole Par Negru lasa slujba lui de la grajduri fiilor lui, Simion si Ionut Jder. Afland ca taberele Mariei Sale vor sta toata vara la Vaslui, jupaneasa Ilisafta este ingrijorata stiind ca vor merge acolo si barbatul si copiii ei in asteptarea bataliei lui Voda cu turcii. La curtea lui Manole soseste starostele Caliman primit cu multa dragoste de intreaga familie. Se perinda prin casa Ilisaftei nevasta unui argat care-i cere un sfat intr-o problema de familie, parintele Dragomir, dascalul Pamfil. Soseste si Ionut cu Zailic Uzum de la Bumesnic cu ursul negru pentru a-l calca pe Manole peste sale sa-i piara durerea. Manole e fericit observand grija urmasilor lui la grajduri caci stie ca victoriile lui Voda in lupta se pregatesc aici. Stefan Mester, foat om de credinta al lui Radu Voda si al doamnei sale, Voichita, aflat acum in slujba lui Stefan-Voda, vine sa-l cheme pe Ionut la Suceava pentru a primi porunca domneasca. Ionut il cunoaste acum pe slujitorul lui Stefan Mester, Grigore Doda pe care stapanul sau il salvase de la spanzuratoare luandu-l sluga. Mester ii spune in taina lui Ionut Ca Alexandrel vrea sa-l piarda pe acesta deoarece este invidios pe calitatile lui de barbat si ostean. El hotaraste ca pentru insarcinarea primita de a supraveghea calatoria doamnelor de la Suceava la Vaslui sa-i cheme in ajutor pe Samoila si Onofrei Caliman, supranumiti Sfarma-piatra si Stramba-lemne si sa ceara sfatul fratelui sau, parintele Nicodim. Postelnicul Niculai Mereuta din Pipirig ii gazduieste si le ofera o masa bogata. Lew preia pe doamna Voichita si doamna Maria si trec peste apa Moldovei dar in drum intre Roman si Baia sunt atacati de o ceata in frunte cu Atanasie Alvanitul, ostean care il purtase in brate le Alexandrel pe cand era copil. Prins, el marturiseste ca avea porunca de la Alexandrel sa rapeasca doamnele si sa le duca la manastire iar pe insotitori, sa-i omoare, apoi se sinucide injunghiindu-se. Venind la tabara de la Vaslui, Mester ii relateaza arhimandritului intamplarea din drumul lor spre Vaslui. Primit cu dragoste de Amfilohie Sendrea, Ionut afla de la acesta ca mama lui este Oana, sora arhimandritului, pe atunci calugarita cunoscuta tatalui sau, Manole acesta fiind ostean in acel timp. Ionut ii spune ca mama lui este comisoaia Ilisafta. Ionut il imtalneste in tabara pe mos Ilia Alapin care ii spune ca a incercat sa-si rascumpere pacatele luptand alaturi de Gogolea in armata lui Stefan. Afla ca Gogolea, aflat un timp in slujba lui Alexandrel, la Bacau, cerandu-i-se sa lupte impotriva celor de la Timis si refuzand, este pedepsit si se afla acum la Vaslui. Amfilohie Sendrea ii cere lui Ionut sa mearga la Sfantul munte si, trecand prin tara turcilor, sa afle ce pune la cale Mehmet Sultan impotriva crestinatatii si, trecand prin Braila sa afle ce uneltesc dusmanii lui Stefan, in special Agapie Ciornohut cel in casa caruia a fost ucis Bogdan Voda. Ionut promite lui Gogolea ca-l va elibera din beciul unde este tinut din porunca lui Alexandrel povestindu-i motivul dusmaniei acestuia. Cu ajutorul arhimandritului, Gogolea este eliberat. La Timis, este pregatit calul lui Stefan, Vizir, urmasul lui Catalan ingrijit chiar de Manole. Nicodim viziteaza pe Ilisafta si se bucura de armonia dintre femeile familiei: Candachia, Marusca si mama lui. Marusca naste un fecior care poarta numele lui Manole. Ionut pleaca impreuna cu Gheorghe Tataru spre Siret , coboara spre Isaccea, trec granita si ajung dupa mai multe peripetii la Sofia. In ziua inchinata mariei sale Mahomed, asista la luptele traditionale si Ionut primeste provocarea luptatorului Uzum pe care il invinge. Apoi incearca impreuna cu Gheorghe Botezatu sa se strecoare prin multime dar este prin de oamenii lui Hrana Beg caruia ii marturiseste ca merg la muntele Aton, la parintele Varlaam. El primeste carte de libera trecere care-l ajuta sa ramana pe traseul pe unde urmeaza sa vina Mehmet-Sultan pentru a afla ce vorbesc ienicerii in legatura cu ceea ce se pregateste. Ei afla despre taina tunurilor cele mari, informatie pe care si-o dorea domnitorul moldovean. Cei doi sunt atacati de lotri pe care-i invinge si-i leaga dar, afland ca unii dintre ei sunt din Tara Romaneasca, ii elibereaza cand ajung la Sfantul Munte. Coboara sa-l gaseasca pe parintele Stratonic. Dupa stau de vorba cu sfintii parinti, Ionut si slujitorul sau, impreuna cu Stratonic se reintorc in Moldova. La Timis sunt in toi pregatirile pentru botezul micului Manole, fiul lui Simion si al Maruscai. Ionut trece, urmand porunca domnului, pe la Braila unde se afla supusii lui Radu Voda aflati sub ocrotirea ismailitenilor. Gogolea si Ilia Alapin sunt, cum il instiinteaza Stratonic pe Ionut, la Braila, in slujba dusmanilor lui Voda pentru a-i atrage in capcana pe acestia si a-i duce in Moldova. Incercuiti de oamenii lui Ionut, acestia cad jertfa rascumparandu-si astfel pacatele.Gogolea are la capatai, in momentul mortii, pe parintele Nicodim. Adusi la domnie, Mihu si Agapie Ciornohut. Acestia sunt condamnati la moarte pentru uciderea lui Bogdan-voievod. Postelnicul Stefan si comisul Ionut Par Negru pleaca la Roman cu doua steaguri de razboi sa-i intampine pe solii papei si ai venetienilor. Seniorii venetieni cunosc faptele de lupta ale lui Ionut si, in drum, remarca frumusetea tarii si tristetea ei. Intreband despre Stefan, i se raspunde ca este un print adevarat si are invatatura Bizantului. Vazand horele si obiceiurile de inmormantare solii le remarca intelegand originalitatea culturii si datinilor poporului pe care il cunoaste acum. La 22 ale lunii noiembrie, parintele dominican Geronimo della Rovere vesteste pe sfantul papa vesti despre solia sa la curtea voievodului Stefan. Scrisoarea trimisa lauda ordinea pusa de Stefan in tara, prezinta viata de curte, pe apropiatii domnitorului ca Stefan Mester si arhimandritul Amfilohie Sendrea precum si credinta oamenilor Mariei Sale gata oricand sa apere tara si pe domn. Signor Guido este uluit auzind raspunsul cornurilor capitanilor de steag si racnetele razesimii in clipa atacului impotriva ostirii lui Hrana Beg. Buimaciti de somn, dusmanii sunt loviti cu toata fprta armatei lui Stefan. Hrana Beg insusi este prins dar este salvat de Ionut care-l recunoaste, drept rasplata a ajutorului primit in trecerea prin tara sa. Simion accepta eliberarea unora din cei prinsi, la cererea fratelui sau care ii propune ca acestia sa-l slujeasca pe Voda. In acest timp, armatele lui Soliman Beg hadambul ocupau tinuturile Putnei, Falciului si Bacaului inaintand spre apus. Steagurile conduse de comisul batran Manole pierdeau teren dar se retrageau dupa poruncile voievodului atragandu-i spre Vaslui unde este pregatit locul atacului decisiv. In preajma momentului final al bataliei, in timp ce poporul pregatea sarbatorile de iarna, Stefan-Voda ajuneaza ca semn al credintei in Dumnezeu si al supunerii fata de poruncile bisericii si se roaga pentru salvarea tarii de prada paganilor. Fiind ziua numelui Mariei Sale, sunt primiti ostasii sai credinciosi iar pe Hrana Beg il primeste ca oaspete si-l incredinteaza lui Ionut. Arhimendritul este ingrijorat dar martusiseste ca Voda este multumit de slujba lui Manole Par Negru si a fiilor sai. Navrapii, deliii, spahiii si achingiii izbesc la inceputul lui ianuarie oastea lui Alexandrel-Voda. Cad in batalie Samoila si tatal acestuia, starostele Nichifor Caliman. Oastea turceasa inainteaza spre mlastinile din campia Vasluiului unde se da o batalie pe viata si pe moarte. Cad in aceasta lupta Simion Jder si tatal acestuia, comisul Manole Par Negru. Dupa batalie, Stefan-Voda da porunca de post si rugaciune in pomenirea mortilor. Ilisafta afla cu mare durere despre moartea fiului si a sotului ei iar parintele Nicodim scrie in ceaslovul sau in care insemneaza evenimentele domniei lui Stefan, despre batalia din 1475 si moartea comisului Manole si a lui Simion Par Negru.