FUNCTIILE LIMBAJULUI

FUNCTIILE    LIMBAJULUI

Functiile limbajului = comunicarea ideilor, exprimarea     atitudinilor, a afectelor;

- functia de comunicare = transmitere de informatii;

In procesul comunicarii verbale, exista sase factori constitutivi:

- emitator

- destinatar

- mesaj

- context

- cod

- contact

Functiile limbajului

- functia emotiva (expresiva) = accentul cade pe emitator

- functia conativa = trimite la destinatar

- functia poetica

- functia referentiala = trimite la context

- functia metalingvistica = clarifica codul

- functia fatica = mentine contactul intre interlocutori

- interdependenta manifestarilor emitator-destinatar; un contact psihofizic direct sau mediat; un cod comun celor doi interlocutori;

- transmiterea unei anumite intentii - vizibile, ambigue, deghizate - nu imbraca totdeauna forme directe de expresie;

- comunicarea verbala este dependenta si de situatia in care se produce (rolul indeplinit de fiecare participant, locul, momentul comunicarii);

- interactiunea comunicativa utilizeaza:

- mijloace lingvistice de codaj

- mijloace extralingvistice (nonverbale/paraverbale)

*elemente nonverbale:

- postura = tinuta corpului exprima atitudinea vorbitorilor fata de ceea ce comunica/fata de interlocutori;

- mimica = expresia fetei are rol important in intarirea/infirmarea mesajului verbal (fruntea, ochii, zona nasului, gura)

- gestica = miscarile capului (confirmare, infirmare, neincredere, dubiu)

- miscarile mainilor si ale picioarelor

- privirea = contactul vizual cu partenerul de discutie

- miscarile corpului = plimbatul, in timp ce partenerul vorbeste; balansarea de pe un picior pe altul, aranjarea hartiilor pe birou, a hainelor - toate acestea demostreaza dezinteres fata de tema discutiei;

*elemente paraverbale

- intonatia:

- modulatia vorbirii (ton ridicat/coborat)

- viteza vorbirii

- pauzele in vorbire

- intensitatea sonora

- rasul

- plescaitul, oftatul, gemutul

- dresul vocii, tusitul - neprovocate de raceala, demostreaza stare de nervozitate, tragere de timp;

Functia conativa (persuasiva/retorica) orienteaza enuntul catre destinatar(functia centrata pe receptor);

- din punct de vedere gramatical, se folosesc:

- pers.a II-a la pronume si verbe

- vocativul la substantive

- imperativul la verbe

- intonatie exclamativa/interogativa

Formele directe ale adresarii

- vocativele

-apelativele

- forme pronominale si verbale in adresarea nemijlocita

- imperativul si modurile sinonime(conjunctivul, viitorul prezent)

Formele indirecte ale adresarii (pentru evitarea caracterului vulgar sau a unei precizii exagerate):

- vorbirea aluziva

- eufemismul

- perifraza

- atenuatia (litota)

Aluzia = un cuvant este folosit pentru a se sugera o realitate, un eveniment cu semnificatie gene-

ral-abstracta;

- aluzia stabileste o concretizare a abstractiunilor ori un paralelism situational;

- aluzia apreciativa: Mihai Eminescu despre A.Muresanu: "preot desteptarii noastre,

semnelor vremii, profet"

- aluzia depreciativa: "Se crede un Einstein!"

- aluzia mitologica: "Apolo-i profesor de mandolina,/Pan lectii da de limbile moderne" -

Tudor Arghezi;

- aluzia istorica: "Mamaajunsese a crede ca am sa ies un al doilea Cucuzel, podoaba

crestinatatii" - I.Creanga (celebrul dascal si compozitor de muzica religioasa bizantina)

- aluzia biblica: "Insusi domnul naturei zisese altadata/Ca pentru-un drept el iarta Gomora

vinovata" - Gr.Alexandrescu.

Eufemismul = substituirea termenilor care capata conotatii negative, pentru ca desemneaza obiecte/fapte considerate indecente/periculoase/ofensatoare, prin cuvinte/sintagme care au o semnificatie de baza pozitiva, neutra;

- atenuarea expresiei unei idei pentru substituire sau perifraza (ex. "Omul acesta nu este lipsit de calitati")

- este menit sa se evite expresiilejignitoare, crude, triviale, impudice;

- tipuri de eufemisme:

- din motive magice

- din decenta

- din motive politice

- cu timpul eufemismele preiau conotatiile negative ale cuvintelor inlocuite;

a muri = a se duce intr-o lume mai buna

orb = nevazator

negri = afro-americani

- eufemismul recurge la antifraza, sugerand, atenuand intelesul real al unui cuvant, prin sensul lui antonimic; ex.: Ielele, care sunt zane rele, sunt numite "Frumoasele"

Perifraza = un termen unic este substituit cu o secventa de cuvinte sau cu o locutiune;

ex. Roma = cetatea eterna

diavolul = uciga-l toaca

- functia literara a perifrazei este expresiva:

- cu rol eufemistic: "S-a dus intr-o lume mai vesela" = a murit

- cu rol metaforic: "Al vietii vis de aur (=iubirea) ca un fulger, ca o clipa-i"-M.Eminescu

!!Atentie! a nu se confunda cu parafraza, care este un comentariu, o dezvoltare a unei idei/notiuni/enunt

Atenuatia = figura de gandire, inrudita cu eufemismul, o exprimare reticenta a unei idei;

ex.: "Nu e chiar asa de nestiutor"

- se realizeaza prin negarea contrariului unei idei:

ex. N-a trecut mult (=a trecut putin)

Nu e un las (=e un curajos)

*Toate sunt forme de disimulare a intentiei reale a emitatorului in comunicare.

Functia poetica a limbajului

Limbajul artistic este caracterizat prin:

- trasatura conotativa

- caracter individualizat

- unicitate, inovatie la nivelul expresivitatii

- bogatie lexicala

- sensuri multiple ale aceluiasi cuvant

- releva puterea artistului de a figura proiectii imaginative noi, formulate intr-un mod expresiv;

- are o functie cognitiva, subordonata functiei poetice; realizeaza o forma specifica de cunoastere, numita estetica, generatoare de frumos artistic;

- stilul beletristic prefera sensurilor proprii/de baza pe acelea secundare si,mai ales, pe cele figurate, care alcatuiesc adevarate serii sinonimice, chiar pletore semantice (inlantuiri)

Caracteristicile artei literare, datorate functiei poetice:

- originalitatea si noutatea limbajelor;

- varietatea lexicala obtinuta prin nuantarea sinonimica si prin combinari novatoare de cuvinte si sensuri;

- valorificarea termenilor antilirici, reconsiderati de estetica uratului;

- gasirea unor surse de peticitate in formularile intentionat prozaice sau in sintagme preluate din stiinte(postmodernismul, de exemplu);

- reactivarea vocabularului pasiv al limbii; actualizarea arhaismelor, a regionalismelor, a cuvintelor si expresiilor populare;

- innoirea continua a formelor artistice prin apelul la neologisme si la unitati frazeologice neobisnuite;

- folosirea figurilor de semnificatie(a tropilor), ca si stilul publicistic (cronica, recenzia, pamfletul);

- stilul beletristic face apel la imaginea artistica, transfigurand, prin functia sa poetica, realitatea; imaginea artistica este o fictiune, o plasmuire literara, o conventie intre artist si receptor;

- limbajele operelor de valoare, particularizate prin functia sa poetica, au devenit modele de exprimare, contribuind la formarea si evolutia limbii literare romanesti;

Anacolutul = discontinuitate sintactica tipica exprimarii orale; continuarea unei structuri sintactice prin alta echivalenta ca semnificatie, dar incompatibila ca forma; anacolutul este o greseala de exprimare; exemplu: Maria ii e frica de caini - in loc de: Mariei ii e frica de caini.

- stilul beletristic utilizeaza functiile centrate pe:

- emitator (scriitorul)

- mesaj (opera de arta)

si este dominat de functia poetic-estetica si de functia emotiv-expresiva a limbajului literar;

- functia poetica (estetica sau literara) se concentreaza asupra mesajului artistic transmis de emitator; reprezinta functia predominanta a artei verbale;

- functia emotiva (expresiva), centrata asupra emitatorului, are ca scop exprimarea atitudinii vorbitorului fata de continutul enuntului;

- caracteristici formale pentru marcarea participarii afective a vorbitorului:

- interjectii

- persoana I la verbe si pronume

- intonatia interogativa/exclamativa

- lungirea emfatica a sunetelor