LEONID DIMOV VIS CU BUFON

LEONID DIMOV VIS CU BUFON

Specificul speciei. Formula poetica a lui Leonid Dimov se caracterizeaza prin rafinament, narativitate, inventivitate verbala si pretiozitate. Alte trasaturi individualizatoare ale stilului acestui autor sunt: amestecul de comic si tragic, tendinta spre ermetizarea discursului poetic cu ajutorul unor simboluri opace, interesul pentru ingineria metrica sau pentru teatralizarea emotiilor.

Titlul poemului trimite direct la miscarea onirismului estetic pe care autorul a inaugurat-o la jumatatea deceniului sapte. in contextul acestei teorii, visul reprezinta un tip de discurs obtinut in urma unor asociatii imprevizibile dar si suportul unei largi alegorii. in Vis cu bufon autorul insceneaza o reverie in care figura principala este aceea a bufonului-personaj cu o simbolistica eterogena, putand reprezenta ideea de nebunie, prostia, libertatea deplina, viclenia, umorul, bucuria jocului. Prezenta bufonului sugereaza, insa, si sensul tragic al unei existente pentru care rasul si voia buna constituie doar un camuflaj. La Leonid Dimov scenariul poemului are caracter comic in timp ce substanta lui este grava.

Teme si motive. in Vis cu bufon se regasesc temele predilecte ale poetului: tema lumii ca teatru, tema jocului si tema reveriei. Ele vor aluneca insa intr-un plan secund pentru ca la mijlocul poemului autorul introduce cu extrema subtilitate, printr-o simpla aluzie ("Eu ma gandeam bineinteles la moarte'), tema mortii. Dispozitia ludica, crearea unui univers carnavalesc nu au decat rolul de a masca nelinistea determinata de presentimentul mortii.

Structura - compozitie. Poemul incepe cu o reverie culinara a eului liric, continua cu evocarea bufonului, o aparitie fantomatica si se incheie prin scena refugiului in cofetarie. Cele trei secvente se succed intr-o ordine cronologica, marcata la nivel formal prin prezent adverbelor de timp (,, cand a intrat; am inceput atunci'). Aceste relatii de tip cauza-efect, specifice textelor realiste contrasteaza insa cu universul straniu creat de poet. in prim-planul acestei lumi fabuloase se gaseste imaginea mascariciului regal, inaintand triumfator ("sunan din clopotei') sau furisandu-se cu viclenie (,, Un vulpoi de carpa cu coada usoara '). Amenintator prin inconsistenta (,, exista fara sa fie ') el este evitat de ceilalti (,, Toata lumea se facea ca nu-l stie') dar cu toate qcestea isi interpreteaza nestingherit rolul ("presara boare tulbure pe linguritele plate'). Consumarea in cascade a dulciurilor, lacomia pantagruelica din partea finala a poemului devine astfel o incercare de aparare in fata jocului bufonului, simbol al desartaciunii vietii si al mortii.

Analiza pe niveluri

Rigoarea formala (utilizarea rimei imperecheate, chiar daca se renunta la ritm), numarul mare de detalii, vocabularul variat sunt principalele elemente caracteristice ale discursului poetic a lui Dimov.

La nivel lexical, se remarca frecventa termenilor cromatici ("roz', " verzui', "galben '), utilizarea unor cuvinte apartinand unei diversitati de campuri semantice ("climateric', "prajituri', "cataifuri', "baclavale', "filozofie', "clopotei', "rotile'), dar si folosirea unor formule tipice de adresare ale eului liric catre ascultatorii sai (" Dar sa lasam gluma', " Era daca vreti').

Din punct de vedere morfo-sintactic se constata prezenta marcilor subiectivitatii ("eu ma gandeam'; "simteam'; "cresteam') si a

paralelismului sintactic (,,Pentru prajiturile de capsuni'; ,,Pentru prajiturile cu fistic ').

La nivel stilistic procedeul cel mai evident ramane enumerarea, dar din suprapunerea elementelor realului ia paradoxal nastere un spatiu ireal.

Receptarea critica

"Usurinta fanteziei lui Dimov induce adesea in eroare. Multe poezii par simple evocari sentimentale - impregnate de dulceata obiectelor cotidiene, de zgomotele strazii si ale casei, de un pitoresc vag balcanic - si sunt in definitiv niste parabole ingenioase ale mortii, vietii, incertitudinii sau fricii'.

(Nicolae Manolescu Literatura romana postbelica) (E.C.)