GEORGE CALINESCU - ENIGMA OTILIEI

GEORGE CALINESCU ENIGMA OTILIEI

Context literar. Enigma Otiliei este un roman obiectiv. Din

punctul de vedere al continutului, faptele sunt prezentate cronologic, in cauzalitatea lor, naratiunea fiind astfel una liniara. Ca element de tehnica literara, trebuie mentionat ca naratorul unui roman obiectiv este omniscient si omniprezent.

Romanul a aparut in 1938 si este al doilea roman al lui George Calinescu. dupa Cartea nuntii (1933).

Criticul considera ca romanul proustian, in voga in epoca interbelica la noi, nu este in acord cu mentalitatea romaneasca a epocii. De aceea el revine ia o specie aparent depasita, romanul balzacian, care presupune tipologii'.■ Titlul initial al cartii a fost Parintii Otiliei.

Specificul speciei. Prin tematica, Enigma Otiliei este un roman citadin, iar prin tehnica narativa el asimileaza experiente ale romanului modern (lirism, estetica etc.).   

Titlul. Editorul a fost cel care a propus schimbarea titlului initial al

cartii. Noul titlu - Enigma Otiliei - evidentiaza povestea de dragoste,

in care Otilia ramane pentru Felix o enigma. Scriitorul insusi face

aceste consideratii despre titlu: "Nu Otilia are vreo enigma, ci Felix

cred' ca are. Pentru orice tanar de douazeci de ani, enigmatica va fi

cea care il respinge, dandu-i totusi dovezi de afectiune'.

Tema romanului este viata burgheziei bucurestene de la inceputul

XX-lea.

Rezumat

Actiunea incepe in iulie 1909, cand tanarul Felix Sima, fiul unui medic militar din Iasi, vine la Bucuresti, la unchiul sau, ca sa urmeze medicina. in urma mortii ambilor parinti, Costache Giurgiuveanu devenise tutorele tanarului.

in casa unchiului sau, el o cunoaste pe Otilia, vara lui, pe Leonida Pascalopol, protector al Otiliei si prieten cu mos Costache, si pe membrii "clanului' Tulea - Aglae, sora lui Costache, Simion si Aurica.

Felix devine un observator atent al "intamplarilor', din cele doua familii: Aglae si Aurica, nemaritata, o urasc pe Otilia; Pascalopol ii satisface cu indulgenta parinteasca Otiliei mici capricii (cadouri, plimbari in oras cu trasura); Titi, baiatul familiei Tulea, cam retardat. are pasiunea de a reproduce ilustrate; Olimpia, cea de-a doua fata a lui Simion Tulea si a Aglaei, nu se poate casatori cu Stanica Ratiu, deoarece Simion ^lu^vrea sa-i dea zestre. Desi ii administra averea ramasa de la parinti, mos Costache refuza, din zgarcenie, sa-i dea lui Felix bani pentru cursuri.

Invitati de Pascalopol, Felix si Otilia petrec o perioada la mosia lui de la Ciulnita. indragostit de Otilia, Felix ii cere ca dovada de iubire sa nu-l mai vada pe Pascalopol, ceea ce duce la-o discutie intre acesta si Felix.

Situatia Otiliei era nesigura. Desi ii folosea averea, Costache Giurgiuveanu ezita s-o adopte si nu-i face nici testament de frica Aglaei. Aceasta pandea orice miscare a batranului, fiind convinsa ca averea lui ii revine de drept.

Prin mijlocirea lui Stanica, Felix o cunoaste pe Georgeta, intretinuta unui general, cu care are o relatie. intre timp. Otilia accepta invitatia lui Pascalopol si pleaca la Paris, pentru o vreme. Simion Tulea se imbolnaveste si familia il interneaza intr-un ospiciu.

Otilia se intoarce de la Paris si reia prietenia cu Felix. Mos Costache se gandeste la viitorul Otiliei si cumpara materiale de constructie, intentionand sa-i faca o casa. Batranul are insa un atac de apoplexie, iar familia Tulea, inclusiv Stanica, ii ocupa casa pentru a-l supraveghea. Mos Cpstache tinea banii sub saltea si amanase de mai multe ori sa-i predea lui Pascalopol pentru Otilia.

Stanica banuia ca batranul ascunsese banii undeva si, intr-o zi, ramas singur cu mos Costache, ii fura banii provocandu-i moartea.

Casa ii ramane Aglaei, iar Otilia nu primeste nimic. Ajuns bogat, Stanica se desparte de Olimpia. Otilia se casatoreste cu Pascalopol si pleaca la Paris.

Felix isi continua studiile si ajunge medic si profesor universitar. intalnindu-l, dupa cativa ani, pe Pascalopol in tren, Felix afla de la el ca se despartise de Otilia, care se recasatorise. Privind o fotografie pe care i-o aratase mosierul, Felix au o mai recunoaste pe fata

..nebunatica' de odinioara. Revenit intr-o duminica pe strada Antim. la casa lui mos Costache, Felix retraieste clipa, cand venise prima data aici, si isi reaminteste, vorbele cu care il intampinase batranul: "Aici nu sta nimeni!'

Structura - compozitie. Romanul debuteaza balzacian cu precizarea timpului si a locului actiunii. Venirea lui Felix in strada Antim, in casa lui Costache Giurgiuveanu, este simetrica cu finalul, cand Felix, revenind in acel loc, isi reaminteste cuvintele cu care il intampinase odinioara unchiul sau: ,,Aici mi sta nimeni''.

Descrierea minutioasa a locuintei, prezentarea principalelor personaje (Otilia, mos Costache, Pascalopol, Aglae) prin portrete, care vor fi dezvoltate pe parcurs, evidentiaza, in spirit realist, legatura dintre individ si mediu.

Subiectul romanului evolueaza pe doua planuri: pe de o parte, viata lui Felix si iubirea pentru Otilia, iar pe de alta parte, existenta familiilor Giurgiuveanu si Tulea.

Incipitul balzacian ("seara de la inceputul lui iulie 1909' - strada Antim) creeaza impresia de autenticitate, dar, in acelasi timp, anticipeaza doua laitmotive ale romanului: problema paternitatii si mostenirea.

Instantele comunicarii (autor, narator, personaj). Creator de tipuri eterne, George Calinescu a optat pentru un realism de tip balzacian, Ia fel ca in romanele Bietul loanide sau Scrinul negru.

Naratorul este clasic, omniscient si omniprezent; el relateaza la persoana a 11l-a. Prezenta lui este evidenta din primele randuri, cand ii realizeaza lui Felix un portret fizic si, ca un cunoscator, da detalii arhitectonice si de atmosfera.

Felix este personajul-narator. El percepe evenimentele si semnificatia lor. Cititorul patrunde o data cu personajul in universul romanului.

Caracterizarea personajelor. Tipuri si relatiile dintre ele

Titlul initial al romanului, Parintii Otiliei, indica mai bine intentia
autorului de a crea categorii eterne.

Reprezentand tipul zgarcitului, Costache Giurgiuveanu este comparabil (cel putin partial) cu Harpagon, al lui Moliere, sau cu Hagi-Tudose, personajul lui Delavrancea. Portretul sau fizic ("capul atins de o calvitie totala, fata aproape spana, buzele intoarse in afara si galbene de prea mult fumat') indica varsta si decrepitudinea personajului. Pe de o parte, iubirea pentru Otilia si, pe de alta parte, teama de Aglae il fac pe mos Costache sa fie ezitant. Preocupat de soarta Otiliei, pe care ar fi trebuit s-o infieze, batranul vrea sa depuna bani la banca pentru ea si sa-i construiasca o casa. Atacul de apoplexie impiedica realizarea intentiilor.

Celelalte personaje il apreciaza diferit pe Costache: Aglae si Stanica il supravegheaza pentru a pune mana pe avere, Otilia il considera "un om bun', dar "cam avar', Pascalopol il priveste cu intelegere si prietenie, iar Felix este contrariat de comportamentul sau.

Mos Costache traieste drama omului singur si neajutorat, care, vazandu-se deposedat de bani, nu mai vrea sa traiasca.

Otilia este un personaj realizat prin tehnica "oglinzilor paralele'': Felix o vede "adorabila, atragatoare, culta, talentata, o fata superioara', Pascalopol, "o mare strengarita cu un temperament de artista', mos Costache o numeste "fe-fetita' si o soarbe "umilit' din ochi, Stanica o elogiaza ("desteapta fata, stiu ca se descurca in viata'), iar Aglae o considera "o stricata'.

Portretul ei fizic sugereaza tineretea si distinctia: ,, 18-l9 ani, fata maslinie, cu nasul mic si ochii foarte albastri'.

Eroina cumuleaza o serie de trasaturi contradictorii: copilaroasa si matura, expansiva si interiorizata, rationala si impulsiva. Comportamentul ei este derutant atat pentru Felix, tanarul in formare, cat si pentru Pascalopol, batranul blazat.

Fire complexa, plina de neprevazut, libera in atitudini si capricioasa, ea are o influenta magica asupra celorlalti. Are puterea de a se autoanaliza, gasindu-se "mediocra' si constienta de relativitatea frumusetii "noi nu traim decat cinci-sase ani! Pe urma am sa capat cearcane la ochi, zbarcituri pe obraz', ii spune ea lui Felix.

Otilia oscileaza intre Felix si Pascalopol, doua ipostaze masculine, optand, in cele din urma, pentru mosier, care ii putea asigura o existenta linistita.

intre Otilia, pe care o vede Felix la inceput plina de farmec si de candoare, si femeia din fotografia din final (" o doamna foarte picanta, gen actrita intretinuta, dar care nu mai era Otilia, nu era fata nebunatica un aer de platitudine feminina stingea totul', este viata unei eroine moderne.

Felix este tipul intelectualului in formare. Portretul lui fizic este prezentat in prima pagina a romanului: " un tanar de vreo optsprezece ani', cu fata "juvenila si prelunga, aproape feminina', cu o culoare "maslinie' a obrazului si o taietura "elinica' a nasului.

Fire rationala, cu un spirit de observatie foarte dezvoltat, Felix este cel care observa si analizeaza, perspectiva lui fiind cea dominanta, intelegand ca studiul este pentru el unica sansa, el merge la universitate, publica articole in reviste de specialitate si ajunge medic apreciat si profesor universitar.

Simpatia lui pentru Otilia devine, in timp, dragoste. Purtarea contradictorie a fetei, familiaritatea dintre ea si Pascalopol, precum si plecare lor, neasteptata, la Paris sunt manifestari care-l surprind,

tacandu-l banuitor si gelos. Otilia revine, si prietenia lor se reia. Dupa moartea lui mos Costache, ea se casatoreste insa cu mosierul, iar in sufletul lui Felix va ramane amintirea unei iubiri romantice si enigmatice.

Particularitati stilistice. Romancierul foloseste tehnici artistice diferite, care apartin: clasicismului (prin arta scenica, si unitatea caracterologica a personajelor), romantismului (prin lirismul iubirii dintre Felix si Otilia) sau realismului (prin crearea tipologiilor, prin prezentarea in detaliu a strazii, a arhitecturii caselor, prin prezentarea veridica a societatii bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea).

Scriitorul are capacitatea de a plasticiza detaliul, de a evidentia semnificativul, adesea intr-un limbaj neologic.

Receptarea critica

"George Calinescu considera ca platitudinea e conditia normala a femeii [] Nu exista o enigma a femeii in romanul lui Calinescu, tocmai pentru ca o explicatie ni se da (si inca cea mai plata cu putinta), interzicandu-ni-se astfel jocul tuturor interpretarilor posibile.' (Alexandru George, Semne si repere)

"Comicul din Enigma Otiliei este esential rezultatul procedeelor critice folosite de prozator.'

(Nicolae Manolescu, Arca lui Noe)

Fragment semnificativ comentat

,,/n aceasta obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casa nu era prea inalta si aproape nici una nu avea cat superior. Insa varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii (opera indeobste a zidarilor italieni), marimea neobisnuita a ferestrelor, in raport cu forma scunda a cladirii, ciubucaraia, ridicula prin grandoare, amestecul de frontoane grecesti si chiar ogive, facute insa clin var si lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, si uscaciunea, care umfla lemnaria, faceau din strada bucuresleana o caricatura in moloz a unei strazi italice. '

Enigma Otiliei este un roman citadin si balzacian prin: tema (problema mostenirii), titlul initial {Parintii Otiliei), clasificarea personajelor pe specii, constructia epica, motive narative etc. In sensul realismului balzacian, strada, casa, interiorul, deci mediul, explica evolutia si caracterul personajelor. Viata este studiata precis, in spiritul stiintelor naturale.

Actiunea romanului este plasata in primele decenii ale secolului XX, in Bucuresti.

Dupa indicarea timpului actiunii ("intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909'), in fragmentul de mai sus este descrisa strada Antim pe care se afla casa lui Costache Giurgiuveanu. Descrierea detaliilor de arhitectura a caselor se face minutios. Prin aceasta tehnica a

amanuntului se sugereaza atmosfera in care evolueaza personajele romanului.

Detaliile de arhitectura a caselor arata copia, prostul-gust, kitsch-ul. Sintagme ca: ,,varietatea cea mai neprevazuta a arhitecturii marimea neobisnuita a ferestrelor ' ciubucaria ridicula prin grandoare amestecul de frontoane grecesti umezeala ' indica un spatiu apasator, nefiresc, ciudat, ,,o caricatura', cum noteaza autorul.

Ambianta poate sugera o umanitate aflata in decrepitudine, cu o viata sordida, parodica. (G.A.)