GEORGE COSBUC NU TE-AI PRICEPUT

GEORGE COSBUC NU TE-AI PRICEPUT

Context literar. Aceasta idila cosbuciana se incadreaza in neoclasicism.

Titlul trebuie perceput ca un repros adus de o tanara iubitului ei, timid. De altfel, titlul este reluat la fiecare inceput de strofa, devenind laitmotivul textului.

Ca si in alte texte, tema este iubirea si modul de comportare al tanarului sau al tinerei de la tara.

Structura - compozitie. Poezia se organizeaza ca un monolog sau ca un dialog imaginar al fetei care ii reproseaza iubitului sau ca nu face el primii pasi in iubire.

Fata se adreseaza lui Sorin, declarand ca asteapta din partea lui gesturi tandre, declaratii de iubire sau chiar o cerere in casatorie.

Poezia cuprinde patru strofe care au o structura aproape identica, incep cu reprosul "Nu te-ai priceput!', urmeaza argumentele fetei si se incheie cu o concluzie, "Ca tu mi te-ai priceput, care exprima supararea tinerei.

Discursul liric este punctat de interogatii si exclamatii retorice care redau tensiunea interioara a fetei indragostite: "Dar de unde stii'.'', "Ca eu tot fugeam de tine?', "O, mi-i drept, nu-i drept, Sorine!'

in final, fata concluzioneaza:

.. Tu sa fi-nceput iubitul,

Ca-i faceam eu ispravitul -

Tu cu painea si cutitul

Mori flamand, nepriceput!'

Analiza stilistica

Nivelul morfo-sintactic. Adresarea se realizeaza, de data aceasta, din partea fetei indragostite. Acest lucru este redat prin folosirea vocativelor Sorine! si a verbelor la persoana a Il-a singular: nu te-ai priceput, tu-mi umblai, tu sa ft-nceput, m-ai fi cerut.

Falsul dialog cu flacaul iubit da un ritm alert textului, redand mai bine starea psihica a fetei care se revolta fata de timiditatea flacaului.

Nivelul lexico-semantic. Apar regionalisme care reflecta spatiul rural in care se dezvolta aceasta pura poveste de iubire: mandra, sfios, catam, viclenie, manie, ispravitul.

Nivelul figurilor de stil. Frazele sunt sacadate, punctate de interogatii si exclamatii, ceea ce demonstreaza precipitarea si "ciuda' fetei care nu indrazneste, ea insasi, sa faca primul pas in iubire.

Epitetele surprind trasaturile celor doi indragostiti: "ca-s mandra', "umblai sfios'.

Lipsa altor figuri de stil face ca textul sa dobandeasca originalitate si, mai ales, autenticitate, autorul intentionand sa redea naturaletea si sinceritatea sentimentelor acestei tinere.

Discursul ei decurge firesc, ca o discutie pe ulita satului sau la o sezatoare.

Receptare critica

"Cosbuc este intr-adevar poetul taranimii pentru ca cea mai mare parte a poeziei sale nu este decat o transcriere lirica a vietii rurale. Si, niai mult decat al taranimii propriu-zisa, el este poetul satului, ale carui ro'atfe aspecte se gasesc raspandite in creatia sa lirica si in parte in cea epica/'

(Octav Sulutiu, George Cosbuc) (L.C.N.)