Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative

Exemplifica, apeland la o povestire studiata, doua dintre particularitatile limbajului prozei narative (la alegere din urmatoarea lista: "modalitati ale nararii", "marci ale prezentei naratorului", "limbajul personajelor", registre stilistice".

Modalitatile de narare se refera la raportul dintre narator si tipul de enuntare narativa si la prezenta sau absenta naratorului din evenimentele povestite.

In prima clasificare naratiunea poate fi homodiegetica sau heterodiegetica. In homodiegeza naratorul foloseste persoana I. In heterodiegeza este folosita persoana a III-a.

In a doua clasificare, prezenta naratorului in evenimentele relatate creeaza un text intradiegetic, in timp ce absenta lui poarta numele de extradiegeza`.

Marcile prezentei naratorului sunt: persoana I in cazul homodiegezei, persoana a III-a in cazul heterodiegezei.

Ciclul de povestiri sadoveniene "Hanu Ancutei" debuteaza cu propozitia "Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei". Naratorul martor, cel care a auzit istorisirile anuntate este unul homodiegetic, dar din cele noua povestiri nu reiese ca acesta ar fi participat la vreunul dintre evenimentele care compun ciclul. Astfel naratorul este extradiegetic, cu toate ca opera debuteaza sub semnul gramatical al implicarii naratorului.

Nu aceeasi situatie rezulta din prima povestire a culegerii, "Iapa lui Voda". Modalitatea nararii este homodiegetica. Marcile prezentei naratorului in spatiul evenimential sunt formele de persoana I. Implicarea naratorului in actiune se constituie in marca a intradiegezei.

Firul epic prezinta un singur fapt, si anume incercarea comisului de a-si gasi dreptatea la noul domnitor pentru o pricina legata de pamant. Naratiunea este axata mai ales pe episoadele prezentate: intalnirea lui Ionita cu un boier caruia i se confeseaza despre nedreptatile suferite, ideea nastrusnica despre ce trebuie sa faca domnitorul daca nu ii acorda petitonarului castig de cauza, dialogul dintre comis si domnitor, care nu era altul decat boierul din ziua precedenta. In ceea ce priveste personajele, acestea se afla in plan secund.

Pentru ca prezinta o intamplare in care a fost implicat, relatia dintre narator si beneficiarul comunicarii este directa si mai stransa decat in alte specii. Aceasta relatie se realizeaza prin folosirea persoanelor I si a II-a, ceea ce confera oralitate, si prin crearea unei atmosfere de suspans.

Constructia ciclului sadovenian "Hanu Ancutei" urmeaza modelul "povestirii in rama". Rama celor noua naratiuni este constituita din fragmentele initial si final ale volumului, unde naratorul este insusi autorul. El se exprima la persoana I, evocand cadrul spatial si temporal in care se afla drumetii: "Intr-o toamna aurie am auzit multe povesti la Hanul Ancutei"; "Se facu tacere la vatra si, cu totii privindu-ne, nu ne-am mai vazut obrazurile".