Grigore Ureche

Grigore Ureche

Desi nu e primul cronicar in limba roman (Teodosie Rudeanu inaugureaza scrierea in limba romana in Tara Romaneasca , la sfarsitul sec. Al XVI-lea , iar Eustratie Dragos logofatul facuse acelasi lucru in prima jumatate a secolului al XVII-lea in Moldova),Griogore Ureche este primul autor istoriografic al carui letopiset s-a pastrat in copii , manuscrisul autograf pierzandu-se.

Descendent al uni familii atestate inca in vremea lui Stefan cel Mare , cronicarul se naste , probabil, in 1590 , ca fiu al lui Nistor Ureche , boier moldovean si nobil polon, si al Mitrofanei . invata la scoala iezuita din Liov gramatica , retorica si poetica pe textele autorilor latini .

Formatia sa intelectuala e ,asadar de orientare umanista , autorii latini adaugand-se , probabil si clasicii greci.

Ocupa mai inatai demnitatea de logofat . Prin 1631 era spatar, Vasile Lupu il pastreaza ca spatar , apoi il numi vornic al Tarii de jos , in 1642 . Moare in 1647.

Grigore Ureche si-a scris Letopisetul Tarii Moldovei. in ultimii ani de viata. Aceasta cuprinde reconstituirea evenimentelor mai importante , in primul rand sirul domnitorilor , incepand cu anul 1359, adica de la intemeierea statului moldovean , pana la domina lui Aron Voda, in anul 1594.

Suresele de informare pentu letopisetul sau sunt de doua categorii :interne si externe. Cele externe ii au in vedere pe Ioachim Bielski cu a sa Cronica poloneza(''Letopisetul lesesc, cum il citea Ureche), pe Gerard Mercator , autoru al unei cronografii in limba latina , un fel de manual de istorie si geografie (''letopisetul latinesc ''). Sursele interne se opresc asupra lui Eustratie Dragos (''letopisetul moldovenesc'').

Cronica lui Grigore Ureche a ajuns la noi alterata de interventia celor trei copisti (Simion Dascalu, Misail Calugarul si Axinte Uricariul), care au adaugat manuscrisului autograf date si fapte nu intotdeauna corecte si de buna-credinta.

Cea mai scandaloasa interpolare ii apartine lui Simion Dascalul si se refera la asa-zisa origine talhareasca a romanilor , care s-ar trage din ''armata'' de talhari scosi din inchisori si trimisa de imparatul Romei craiul unguresc Laslau drept sprijin in razboiul acestuia cu tatarii .Se pare ca Simion Dascalul nu avea capacitatea sa citeasca corect un izvor , o sursa de informatie , pentru ca o dovedeste in alte imprejurari din letopiset , pe care le ''completeaza'' semanand confuzie. Era , altfel spus , ''om de multa nestiinta si de minte putina'', cum zice un adnotator al copiei sale.

Cat priveste originea romanilor , aceasta era limpede exprimata in evul mediu. In lucrarea sa Historia Panonica, cronicarul ungur de origine italiana Antonio Bonfini,afirma fara ezitare ca ''valahii se trag intr-adevar din romanidupa cum marturiseste pana astazi limba lor" si ca sunt "urmasii legionarilor si coloniilor aduse in Dacia de Traian si de ceilalti imparati romani".

Interpolarile celorlati doi copisti sunt, in general , corecte.Axinte Uricariul indrepta unele date inexacte ale lui Grigore Ureche , bazandu-se pe o sursa sigura :uricele (actele) domnesti.

Interpolarea lui Simion Dascalul privitoare la originea moldovenilor i-a indignat pe toti urmasii si continuatorii lui grigore ureche , Miron Costin , de pilda , simtindu-se obligat sa lamureaca acest lucru intr-o lucrare separata :De neamul moldovenilor din ce tara au iesit stramosii lor,in care polemizeaza peste timp cu neinspiratul copist si cu suresele lui, deformate de el sau deformate de catre altii din rea-credinta. In 1722, Dimitrie Cantemir inca mai polemiza , la modul foarte violent , cu interpolatorii lui Ureche si in primul rand cu Simion Dascalul , in Hronicul vechimei a romano-vlahilor : ''Vino acum aicea, cinstitule in basne Simioane , si teaca minciunilor Misaile. '',ii cheam el la judecata posteritatii. ''Talhari numai ai vostri parinti au fost si de la dansi poate fi v-ati invatat a fura adevarul istoriei ''. Ne-au parvenit totusi , peste timp , si copii fidele ale cronicii lui Ureche .Ele se datoreaza unor copisti munteni de la inceputul secolului al XVIII-lea.

Valoarea cronicii lui Grigore Ureche ete, inainte de toate , documentara.Este prima oara cand ce l interesar poate gasi laolata , intr-un letopiset, informatii , daca nu indestulate, in orice caz suficiente pentru a-si face o imagine cat de cat satisfacatoare despre istoria primilor 235 de ani ai statului feudal moldovean, de la intemeiere, conform legendei cunoscute cu vanarea bourului(1359), pana la adoua domnie a lui Aron-Voda(1594) .Cantitatea de informatii variaza in functie de sursele pe care autorul le-a avut la indemana.

Primele domii sunt expediate , ca intr-un pomelnic , pe o perioada de peste 40 de ani . Astfel , dupa domnia de numai 2 ani a lui Dragos intemeietorul : 

''pre urma lui Dragos Voda, au statut la domnie fiiu-sau, Saa voda si au tinut domnia 4 ani si au murit .Dupa moartea lui Sas voda , au tinut domniia fiiu-sau, Latco voda 8 ani.

Pre urma lui Latco voda au domnit Bogdan voda 6 ani .

Dupa domnia lui Bogdan voda au domnit Patru voda, ficiorul lui Musat, 16 ani.

Dupa dansul au domnit frati-sau, Roman voda, trei ani ''

Letopisetul se invioreaza insa , sub raport informational , pe masura ce ne indepartam de anul intemeierii.Incep sa apara date despre luptele pentru putere intre fiii lui Alexandru cel Bun, chiar daca foarte concis consemnate.Apar amanunte de localizare temporala :Bogdan a fost decapitat de fratele sau Patru Aron ''intr-o vineri la rasaritul zorilor''.

Se ajunge astfel la domnia lui Stefan cel Mare , careia cronicarul ii acorda mare atentie si-i rezerva un spatiu intins :din cele 154 de pagini cate numara letopisetul lui Grigore Ureche in editia din 1955 a lui P.P.Panaitesc, 25, adica o sesime , ii sunt consacrate acestuia.

In persoana gloriosului voievod , Grigore Ureche afla tipul ideal al eroului asa cum il concepeau reprezentantii Renasterii.E adevarat ca mobilul razboaielor purtate de Stefan celmare nu era dobanditrea gloriei, ci apararea tarii si mentinerea independentei acesteia .Sa intamplat insa ca, datorita politicii sale de a se sprijini pe mica boierime si pe razesi , mai toate aceste razboaie sa demonstreze vitejia in lupta a ostasilor si, implicit, a comandantului lor ,care dovedeste de nenumarate ori geniu militar in adoptarea strategiei celei mai potrivite.E, de aceea, oaecum firesc ca Grigore ureche sa puna accentul tocmai pe aceasta insusire , chiar daca ea poate parea-si este de altfel -supralicitata de catrea biograful ilustrului voievod.

Pentru Grigore Ureche ,Stefan este un razboinic viteaz :''fiindu-i aprinsa inima lui de lucrarile vitejesti ,ii parea ca un an ce n-a avut treaba de razboi, ca are multa scadere, socotind ca inimile voinicilor , in razboaie ca un leu ce nu-l poate imblanzi nimeni si el odihnea altora ii parea ca-i este cu paguba.''

Cronicarul extrage aceste considerente mai ales din razboaiele pe care Stefan le-a dus impotriva crestinilor -cu Tara Romaneasca, cu secuimea, neintelegand , intr-o epoca in care moldova devenea dependenta de imperiul otoman, sensul strategic al acestora :crearea unui sistem de aparare al crestinatatii impotriva pericolului turcesc.De altfel, nici contemporanii ui stefan nu intelesesara , la vremea respectiva sensul politicii de solidarizare a crestinilor duse de voievodul moldovean.

Ca mai toti cronicarii, Grigore Ureche are constinta limpede a istoricului si nu a scriitorului.El nu face in chip programat literatura , ci istorie.Evocarea domniei lui Stefan scoate insa la iveala insusiri artistice in consemnarea evenimentelor .Cronicarul e incurajat si de unmultirea izvoarelor si tonusul paginilor creste, autorul devine ''mai indraznet in caracterizari, mai amanuntit in descrieri si schite de nuvele'', cum apreciaza Al. Piru.S-ar zice ca paginile consacrate lui Stefan cel Mare au declansat la Grigore ureche resursele acumulate in timpul studiilor la universitatea umanista din Polonia.

Pentru Petru Rares , de pilda, sunt povestite cu lux de amanunte peripetiile prin care acesta trece in timpul pribegirii lui in Ardeal . Pentru Alexandru Lapusneanu, Grigore Ureche creioneaza planul unei adevarate nuvele, incat se constata ca negruzzi l-a putut descoperi cu usurinta cand si-a scris , la 1840, capodopera.

In linii generale ,Alecsandri isi va gasi si el subiectul dramei Despot-voda tot in letopisetul lui ureche si, de asemenea legenda pentru poemul eroic Dumbrava Rosie.

La inceputul secolului nostru , valoarea cronicii lui grigore ureche ca sursa de inspiratie pentru literatura moderna nu se epuizase Barbu Stefanescu Delavrancea, gaseste aici punctul de plecare pentru trilogia sa dramatica consacrata Moldovei.

Lupta dintre Ivan Potcoava , banuit a fi frate cu Ion-voda cel Cumplit , si Petru Schiopul, descrisa si ea in letopisetul lui Ureche , furnizeaza dacte lui Mihail Sadoveanupentru Soimii (1904) si Nicoara Potcoava (1952).

Altfel spus , in letopisetul sau , opera de istorie , cum spuneam , si nu de scriitor , Grigore Ureche face dovada formatiei sale umaniste si, deopotriva , a talentului sau.El pune istoriografia nationala in stransa relatie cu beletristica .In letopisetul sau gasim primele pagini de literatura .Intaiul element artistic usor sesizabil in paginile cronicii il constituie portretele , celebrul portret al lui Stefan cel mare nefiind singurul. Petru Rares :''.era om cuvios si la toate indraznet si la cuvantu gata ,de-l cunostea toti ca iste harnic sa domneasca tara''.

Bogdan cel Tanar Lapusneanu :'' Nici la carte era prost , la calarie sprinten , cu sulita la balca nu prea lesne avea protivnic, a sagita din arc tare, nu putea fi mai bine.Numai ce era mai di treaba domnii'lipsiia, ca nu cerca batranii''..

Petru Schiopul :''.vrednic, cum se cade , cu ditoate podoobilee cate trebuiesc unui domn de cinste , ca boierilor le era parinte, pre care-i la cinste mare-i tinea si din sfatul lor nu iesiia. Tarii era aparatoriu , spre saraci milostivu, pre calugari si pre manastiri intariia si miluia , cu vecinii de prin prejur vietuia bine, de avea de la toti nume bun si dragoste.''.

Al doilea element artistic consta in dinamizarea faptelor consemnate orin naratie .Ureche nu le noteaza pur si simplu , ci le insufleteste prin comparatii. Le pune in miscare prin dialogul protagonistilor. Or , povestirea , dialogul sau vorbirea directa nu intra in randul instrumentelor istoricului , ci sunt procedeeale literatului.

Comparatile si schimburile de replici in dialog sau pur si simplu replici reinvie intamplarie, plasticizeaza judecati de valoare, furnizeaza date despre caracterele umane ce populeaza cronica..

Formatia umanista dobandita in Polonia l-a condus pe Grigore Ureche la ideea ca limba si poporul roman sunt de origine latina, ca '' de la Ram ne tragem''. Argumentele cronicarului sunt precumpanitor lingvistice :''.de la ramleni, cele ce-zicem latina, paine, ei sic panis, carne, ei zic caro, parinte, pater, al nostru, noster si altile multe din limba latineasca, ca de ne-am pre amaruntu , toate cuvintele le-am intalege''.

Intuitia umanista il conduce pe Grigore Ureche spre o idee inca mai importanta :unitatea de neam si de originea romanilor : ''In tara Ardealului nu lacuiesc numai unguri, ce si sasi peste sama de multi romani peste tot locul, de mai mulu-i tara latita de romani decat de unguri.Rumanii, cati sa afla lacuitori la Tara ungureasca si la Ardeal si la Maramorosu, del la un loc santu cu moldovenii si totii de la Ram sa trag''.

Astfel Grigore Ureche devine al doilea umanist care afirma unitatea neamului si originea comuna a tuturor romanilor , fiind precedat de Nicolaus Olahus, primul umanist roman, contemporan cu Renasterea europeana.