Amurg violet

Amurg violet

Poezia are structura unui pastel in care totul se reduce la o culoare: violetul.

a)       teme si motive simboliste: orasul, melancolia, tristetea

toamna - anotimp "decadent", al sfarsitului

targul - element al izolarii

natura - loc al corespondentelor

nevroze, obsesia, halucinantia

violetul culoare - obsesie - marcheaza trecerea autumnala de la viata la moarte, involutia (culoare intermediara)

culoare care inghite lumina, culoare a secretului, culoare de doliu

efectul straniu al generalizarii culorii

intensitenta coloristica imprima un aer ireal peisajului ca expresie a unei stari interioare

Violetul apare ca o culoare care ia in stapanire lumea, dimensiunea ei spatiala ("zavoi violet", "orasul tot de violet", plopii poarta odajdii violete), cea temporala (toamna e violeta, amurgul insusi e violet), dar si cea umana ("multimea toata pare violeta").

In cheie simbolica violetul se asociaza cu destinul (roata morii, semn al sortii are culoarea violeta), cu sufletul inspaimantat ("agonia violeta", "spaima violeta"), cu incendiul si frigul, forme contrastante ale mortii.

Substitut inca viu al negreului, violetul se inarca de toate semnificatiile acestuia, expresie cromatica a unei lumi in decadere.

b)       rolul refrenului (functie incantatorie, magica): confera o muzicalitate interiorizata inteleasa ca senzatie interioara. Natura e o proiectie a interioritatii.

Ritmul este constant, iambic dar versurile se grupeaza doua cate doua dupa masura (8 sau 11 silabe si rima imbratisata; 1 si 4 rima masculina, 3 si 2 rima feminina).

Pe un fundal monoton se reliefeaza trei distihuri simple care capata, prin izolare, aerul de a comunica un mesaj profund si obscur. Arta textului sta in compozitie. Fara refren se pierde puterea de fascinatie a poeziei.

c)       Conceptul de corespondenta: Folosirea sugestiei drept mijloc poetic de exprimare a corespondentelor a legaturilor ascunse dintre lucruri, prin cultivarea senzatiilor coloristice, muzicale, olfactive constituie o trasatura esentiala a simbolismului.

Teoria corespondentelor, curenta in cartile mistice, care propuneau chiar tabele de echivalenta intre microcosmos si macrocosmos, intre realitatea materiala si cea spirituala, intre zile, planete, pietre pretioase, metale, chiar intre litere si culori (Rimband) a ramas legata de celebrul sonet al lui Baudelaire. Corespondente (sau Corespunderi) devenit emblematic pentru poetii simbolisti.

Amurgului de toamna violet ii corespunde senzatia de involutie, de trecere de la viata la moarte. Strofa I: plopii - corespondentul imaginii singuratatii. Strofa II: multimea violeta - lume pe cale de extinctie. Strofa III: "voievozi cu plete", "Strabunii in palcuri violete" - subliniaza ideea trecerii spre moarte. Violetul devine o expresie, o imagine cromatica a acestei treceri.