HAGI TUDOSE - BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

HAGI TUDOSE - BARBU STEFANESCU DELAVRANCEA

Jupan Hagiul fuge din biserica auzind cum cititorul vorbeste despre cei care isi aduna comori in ceruri. Cititorul povesteste ca Hagiul nu da un banut in cutia bisericii desi acasa ingroapa cazane cu aur desi nu are decat o nepoata pripasita pe langa el sa-i pazeasca cocioaba in timpul plecarii sale la hagialac. Hagiul se hraneste cu putin gustand o maslina din piata sau sterpelind niste icre sau o feliuta de pastrama spunand de fiecare data "scump, scump, vremuri grele!" Scurteica hagiului s-a scurtat tot taind din poale sau din turul pantalonilor ca sa carpeasca pe unde e rupta. Ca sa-si bata joc de el, paracliserul lasa o firfirica pe jos dar, de teama sa nu i se vada turul renunta cu lacrimi in ochi la aceasta. Iarna hagiul tremura de frig, nu taie porc spunand ca-i face rau si nici nu vopseste oua de Pasti spunand ca se strica fiind prea multe, miel nu taie pentru ca miroase a oaie. Copil fiind, el aduna ban cu ban renuntand la simit iar apoi, devenind calfa, mananca paine cu braga si ajunge parte cu stapanul care, observand ca la 30 de ani Tudose pare a fi mult mai batran, il ia la masa la el si-i propune sa-l insoare. Tudose respinge ideea caci copiii cer mancare iar nevasta rochii, fuste, plimbare. Ramanand singur stapan al pravaliei, Tudose admira zidurile, acoperisul acesteia ca pe un copil. Zavoraste usile si obloanele, admira pravalia si pleaca obosit dar fericit spre casa. Casa este in mijlocul unei gradini stufoase. Intra si incuie usa grabnic, aprinde o lumanare dar o stinge repede sa nu se consume caci poate gandi si pe intuneric. El gandeste la risipa facuta de fostul stapan al pravaliei iertand calfele sau ucenicii si dand de pomana cersetorilor. Gandul la un posibil jefuitor il face sa sara din pat. Aprinde candela care arde pocnind avand prea putin ulei. Asa isi petrece viata hagiul pana ajunge la batranete: fara foc, fara fiertura, neiubind pe nimeni. La varsta cand batranetea nu-i mai permite sa castige, vinde gaitanaria caci intelege ca afacerea nu mai merge. Pleaca la hagialac gandind ca va obtine prin aceasta un castig si se intoarce hagiu. Vinde batranelor si celor care asculta uimiti despre minunile vazute la Sfantul mormant, lemn sfant ca sa-si recupereze cheltuiala calatoriei. Seara, deseori se cearta cu sine socotind banii adunati si nereusind sa evalueze cam cati bani a adunat, dar isi infraneaza tentatia de a-i numara sau de a pronunta cifra certa care corespunde averii sale, de frica sa nu-i auda cineva gandurile. Pe la optzeci de ani, dupa ce nu-l duruse nici macar un dinte, intr-o iarna grea, gasindu-l aproape inghetat pe hagiu, nepoata, Leana, primeste de la acesta un banut de aur cu care cumpara lemne. Face un foc zdravan la cere se incalzeste, in sfarsit, si fata dar hagiul transpira si o cearta pe Leana spunand ca va da foc casei. Bolnav, batranul nu accepta propunerea fetei de a aduce un doctor sustinand ca atat cat cere un doctor nu platesti muncind toata viata. Dupa trei zile de friguri, Hagiul cere o ciorba de gaina cerandu-i sa cumpere o gaina care sa fie mica si grea. Leana pregateste masa si hagiul o priveste cu lacomie. Supa, cu bulgari de grasime galbena il face pe batran sa simta o bucurie de copil flamand. Incepe sa manance cu pofta dar, simtind gustul coclit al lingurii de cositor, ii cere fetei o lingura de lemn, apoi simte ca acest gust este al banilor si o alunga pe fata cerandu-i sa stinga focul si sa arunce ciorba, sa dea bucatelele inapoi si sa aduca macar jumatate din banii cheltuiti. El cere sa taie coada cotoiului caci, fiind prea lunga, pana intra in casa se raceste odaia. Leana fuge din casa de teama hagiului dar pe la miezul noptii i se pare ca in camera se taraste cineva de-a busilea, dibuie pe intuneric si deschide incet usa uimita de banii pe care ii vede. A doua zi, intrand in odaie, il gaseste pe hagiu in camasa, trantit cu fata in jos pe aur, ingropat in galbeni, cu ochii inchisi. Leana incepe sa planga dar muribundul aude si trupul batranului se cutremura si reuseste sa ceara fetei sa nu priveasca banii caci ochii fura. Apoi, capul ii cade intr-o parte, mainile i se infig in bani si adoarme pe veci. La scaldatoare, de pe frunte si de pe piept, ii sunt cu greu dezlipiti banii ramanand rotocoalele lasate de acestia. Leana il ingroapa cu alai si mare bogatie incat lumea, socotind cat costa o asemenea inmormantare spune ca hagiul ar muri vazand cheltuiala facuta.