Ilustreaza conceptul operational nuvela psihologica, prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza conceptul operational nuvela psihologica, prin referire la o opera literara studiata.

Nuvela este specia epica in proza aflata la intersectia dintre povestire si roman, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat, in care accentul cade asupra personajelor si a interactiunii dintre acestea.

v    dimensiuni intre povestire si roman;

v    atentie mai mare acordata personajului;

v    obiectivitate;

v    conflictul tinde spre o concluzie;

v    verosimilitate.

Nuvela psihologica se particularizeaza prin

● tema;

● plasarea situatiei conflictuale in constiinta personajului;

● prezentarea tensiunilor sufletesti;

● transformarile suferite de personaje in evolutia conflictului.

Nuvela "Moara cu noroc" de Ioan Slavici se anunta a fi o nuvela psihologica prin chiar tema sa: urmarile negative, consecintele nefaste pe care setea de inavutire le are asupra vietii sufletesti a individului, asupra destinului omenesc. Actiunea nuvelei surprinde infruntarea a doua personaje cu caractere puternice: carciumarul Ghita si samadaul Lica. Saracia devine la inceputul nuvelei motiv de puternice framantari dand lui Ghita un puternic sentiment de inferioritate, deoarece identifica saracia cu lipsa de demnitate. Vrand sa scape de saracie, Ghita doreste sa se imbogateasca, nu pentru a trai bine, ci, pentru a fi cineva. Abandoneaza linistea colibei si meseria de cizmar si ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, unde se muta cu intreaga familie. In momentul in care incepe sa-i mearga mai bine, apare un personaj ciudat, pe care Ana, sotia lui Ghita il intuieste ca fiind "un om rau si primejdios", Lica Samadaul. Ghita afla in scurta vreme ca la Moara cu noroc nu statea nimeni fara invoirea samadaului, iar carciumarul nu voia sa paraseasca locul pentru ca putea sa se faca "om cu stare". Aceasta dorinta asociata cu anumite evenimente neprevazute si imposibil de evitat l-a implicat pe Ghita in afacerile necurate ale lui Lica. Ajuns in fata judecatorului, naratorul surprinde conflictul din constiinta lui Ghita: "Nu putea tagadui c-a avut daraveli cu Lica si trebuia sa spuna toate cele petrecute, si din doua una: ori Lica ajungea sa fie dovedit si pus la pedeapsa, si atunci nici el, Ghita, ca om insotit cu un facator de rele, nu putea sa scape cu obrazul curat, ori Lica scapa si atunci Ghita trebuia sa se teama de razbunarea lui".

Setea de razbunare a lui Ghita, dupa ce judecata nu-l poate dovedi vinovat pe Lica, nu mai poate fi oprita. Se observa o transformare a personajului pe parcursul conflictului. Ghita se se degradeaza si psihic si fizic. La proces, Ana il vede pe sotul sau ca fiind un om slab, fara viata, doborat de greutati, imbatranise brusc, i se accentuasera ridurile, iar parul devenise carunt. Dupa multe framantari si ezitari, izvorate mai ales din prudenta, Ghita se hotaraste sa-l dea pe Lica prins caprarului Pintea. Cei doi se inteleg sa-i intinda o cursa, insa Ghita cade singur in ea, ratand orice prilej de a-l dovedi vinovat pe samadau, mai mult, pierzand-o pe Ana, sotia sa.

Intamplarile prin care trece personajul il framanta, il zbuciuma dureros, dar cu toate acestea, patima banului nu-l paraseste. El isi poarta cu consecventa povara propriilor slabiciuni, care-i determina destinul. Desi intelege ca in lupta cu Lica va fi cel invins, din dorinta de razbunare Ghita intra in conflict cu toata lumea lui, chiar si cu el insusi. Il vedem cum se frange si cade invins. Ceea ce impresioneaza nu sunt transformarile pe care le sufera caracterul sau, sfarsitul tragic, ci consecventa cu care isi sustine pasiunea si energia ce o degajeaza in lupta cu imprejurarile vietii.