ION CREANGA - Repere biografice

ION CREANGA - Repere biografice

'A fost odata ' asa incepe orice poveste, asa ar putea incepe si povestea adevarata a scriitorului Ion Creanga al carui nume este astazi totuna cu lumea nemuritoare a povestilor lui, pagina de frumos si intelepcine in marea carte a literaturii romanesti.'

Se nascuse in 1839, intr-o familie de razesi din Humulesti, comuna aflata intr-o pitoreasca si bogata regiune din nordul Moldovei, asezata la Poalele dealurilor strajuite de Cetatea Neamtului, cuibul vitejilor plaiesiai lui Stefan cel Mare. Fiu al lui Stefan a Petrei si al Smarandei, fiica vornicului David Creanga din Pipirig. Nica isi petrece copilaria la Humulesti, unde asculta, in noptile de iarna, povestile spuse de batranii si bartanele satului:

'De cate ori n-an stat nopti intregi - va marturisi Creanga mai tarziu - ca sa ascult pe mos Ion sau pe lelea Catinca povestindu-mi povestea lui Fat- Frumos si a Ilenei Cosanzeana.'

Dupa ce primeste intaia invatatura de carte in satul natal, cu badita Vasile, dascalul bisericii. Nica este dus la Brosteni unde urmeaza cateva luni cursurile scolii primare a lui Alecu Balos, pentru ca in toamna aceluiasi an (1852) sa treaca la Scoala domneasca din Targu-Neamt unde ii are ca invatator pe Isaiia Teodorescu. Doi ani mai tarziu, in 1854. este trimis la Scoala de catiheti din Falticeni, iar in 1855 este admis la Seminarul din Socola (Iasi) pe care-1 frecventeaza pana in 1858. In 1859 Creangaeste hirotonist deacon.Nesimtindu-se atras de preotie, in ianuarie 1864, seinscrie la Scoala normala 'Vasile Lupu' din Iasi condusa de Titu Maiorescu, fiind institutor suplinitor inainte de a o termina.

Desi a fost un pedagog stralucit, care a introdus metode noi si a elaborat impreuna cu alti colegi, valoroase manuale scolare, pentru carea scris povestirile 'Inul si camesa', 'Acul si barosul', 'Cinci paini', totusi Ion Creanga a fost mutat de la o scoala la alta. ba chiar si suspendat temporar din invatamant, apoi reintegrat, in 1874. de Titu Maiorescu venit in fruntea Ministerului Instructiunii Publice si Cultelor.

In 1875. institutorul Creanga este inspectat de Mihai Eminescu, pe atunci revizor scolar.Ca si in cazul lui Slavici, pe care, cunoscandu-1 la Viena. ii recomandase revistei 'Convorbiri Literare', Eminescu descopera marele talent al lui Creanga si ii introduce la 'Junimea' unde povestitorul isi citeste primele lucrari literare.

lacob Negruzzi considera intrarea lui Ion Creanga la Junimea - 'o fericita achizitie'.

Cu toata deosebirea de pregatire intelectuala, intre Eminescu. cel trecut prin universitatile din Viena si Berlin, si Creanga cel descins din lumea Humuestilor si a catihetilor. s-a statornicit o sincera si durabila prietenie.

Odata descoperit de Mihai Eminescu si indemnat de acesta sa scrie Ion Creanga va publica, rand pe rand, in 'Convorbiri Literare', majoritatea povestilor sale: 'Soacra cu trei nurori'. 'Capra cu trei iezi', in 1875; 'Punguta cu doi bani', 'Danila Prepeleac', 'Povestea porcului' in 1876: 'Povestea lui Stan Patitul'. 'Povestea lui Harap Alb', 'Fata babei si fata mosneagului' in 1877, 'Ivan Turbinca' in 1878. Tot in 'Convorbiri Literare' publica Ion Creanga si povestirile: 'Mos Nichifor Cotcariul' in 1877 si 'Popa Duhu'in 1881.

Vibreaza in paginile lui Ion Creanga istetimea taranului roman, morala lui sanatoasa, bunul simt, umorul popular. Binele si raul se confrunta mereu, fie direct in viata satului, fie pe taramuri fantastice, stapanite de duhuri bune ori de duhuri rele si dreptatea si cinstea, harnicia, iscusinta biruie intotdeauna, pe cand trufia, prostia, lenea, lacomia sunt sortite gurilor de jivine flamande, ca si fata babei cea lenesa si naduroasa fara pereche.

Treptat, Ion Creanga paraseste taramul fantastic al basmului, coborand cu aceeasi stralucire artistica cu acelasi har nedesmintit in lumea intamplarilor reale, traite.

Intre 1881 si 1888 incepe sa-si scrie 'Amintirile din copilarie ^k'. opera de profunda originalitate pe care o dorea ca pe o carte deschisa a copilariei insasi, intrucat, marturiseste el : 'Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii, de cand e lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice'. Trei parti au aparut in 'Convorbiri Literare': partea I in ianuarie 1881; all-a in aprilie 1881, al 11-a in martie 1882; ultima parte, scrisa, se pare in 1888, a fost publicata postum, in 1892, odata cu aparitia primei editii a operei lui Creanga.

Scriitorul a mai publicat si povestirile 'Mos Ion Roata si Unirea' in Albumul Macedo - Roman in 1880 si 'Mos Ion Roata si Voda Cuza' in Almanahul Romaniei June din Viena in 1883

Dar viata i se apropie de sfarsit. Bolnav, se stinge la 31 decembrie 1889. la sase luni de la moartea singurului sau prieten. Mihai Eminescu, si este inmormantat in cimitirul 'Eternitatea'.

Ion Creanga ramane un scriitor original care transmite, atat prin 'Amintiri din copilarie', cat si prin povestirile si povestile sale, o marturie despre felul drept si intelept de a gandi si a trai al neamului sau, intr-o limba literara de neegalat, care pastreaza fondul popular ca pe bunul cel mai de pret.