"Moara cu noroc" - o nuvela solida cu subiect de roman

Moara cu noroc

Ioan Slavici

De cele mai multe ori, oamenii sunt tentati sa faca o alianta compromitatoare, pornind de la principiul ca pentru a-ti depasi conditia trebuie sa te angajezi in actiuni riscante. In realitate, orice compromis, oricat de neinsemnat, atrage dupa sine alte compromisuri.

Subiectul nuvelei lui Slavici are in centru compromisul si consecintele lui.

Ioan Slavici este situat de istoricii literar iin randul marilor clasici ai literaturii romane, dupa Eminescu, Creanga si Caragiale. Comparativ cu acestia insa, contributia lui Slavici la dezvoltarea literaturii romane este mai mica. Tudor Vianu scria in "Istoria literaturii romane moderne" ca Slavici invita, dupa "fastuosul banchet" al lui Eminescu, Creanga si Caragiale, la "un ospat mai sarac".

Desi debuteaza cu o piesa de teatru, "Fata de birau", desi scrie si romne - cel mai cunoscut fiind "Mara", nuvelistica reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei sale. Volumul "Novele din popor", aparut in 1881, contine titluri precum: "Padureanca", "Budulea Taichii", "Popa Tanda","Moara cu noroc" -o capodopera a genului.

Nuvela este opera epica in proza, cu dimensiuni situate intre povestire si roman, cu un singur fir epic urmarind un conflict unic, care are o tendinta mai mare de obiectivare decat povestirea. Accentul se pune in nuvela pe conturarea personajului principal, nu pe actiune. Naratiunea se face de obicei la persoana a III-a, observandu-se atitudinea obiectiva, detasata a naratorului fata de cele narate (viziune "dindarat", proza cu focalizare zero sau nonfocalizare).

"Moara cu noroc" este o nuvela realista si psihologica.

Autorul surprinde cu finete lumea satului transilvanean aflat intr-un moment de tanzitie: formarea micii burghezii rurale, patrunderea relatiilor de tip capitalist in mediul rural.

Este o nuvela psihologica deoarece autorul analizeaza in mod magistral consecintele nefaste pe care setea de imbogatire le are asupra individului.

Este de remarcat, ca o caracteristica a scrisului lui Slavici, caracterul etic, atitudinea moralizatoare. Autorul isi pedepseste exemplar personajele care se abat de la drumul drept.

Titlul nuvelei este simbolic, evident ironic - pentru ca Moara cu noroc este "cu noroc"doar pentru cei care recurg la mijloace necinstite pentru a-si depasi conditia materiala.

Nuvela este alcatuita din saptesprezece capitole, avand o actiune care se desfasoara cronologic, de la Sfantul Gheorghe si pana in primavara urmatoare, de Paste.

Cuvintele batranei, soacra lui Ghita (rostite ca o prevestire, la inceputul nuvelei) au valoarea unui moto: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Acest preambul gnomic atribuit unui personaj reprezentand intelepciunea si experienta vietii sta la baza intregii actiuni, fixand destinul pesonajelor in functie de respectarea sau nerespectarea lui.

In linii foarte generale, subiectul nuvelei ar putea fi povestit astfel:

Ghita - cizmar sarac dintr-un umil sat transilvanean - incearca sa-si depaseasca modesta conditie sociala.In acest scop, arendeaza hanul din locul numit "Moara cu noroc", asezat intr-o vale situata la rascruce de drumuri, in apropiere de Ineu; aici se va muta impreunacu Ana (sotia), batrana (mama Anei) si cu cei doi copii si va incepe sa munceasca schimband infatisarea locului. Catva timp, lucrurile merg bine, pana in momentul sosirii lui Lica Samadaul - personaj demonic, hot si ucigas, care-i impune carciumarului sa-i devina complice: "Eu voiescsa stiu totdeauna cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si ce face, si voiesc ca nimeni in afara de mine sa nu stie. Cred ca ne-am inteles?!"

Fire slaba si oscilanta,Ghita va fi dominat de forta malefica a Samadaului: primeste de la Lica sase porci (despre care stia ca sunt furati), ii imprumuta bani, il gazduiste intr-o noapte cand este pradat arendasul (si cand Lica pleaca si se intoarce la han imbracat femeieste), la judecata, se trezeste spunand ceea ce voia Lica, salvandu-l.

Eroarea carcimarului isi are izvorul in permanenta oscilatie intre bine si rau; ar dori sa-l dea pe Lica pe mana jandarmului Pintea, dar nu poate renunta la mirajul castigului: "Dar Ghita nu voia sa plece, nu-l lasa inima sa paraseasca locul in care in scurt timp putea sa se faca om cu stare". Asa se face ca, primind de la Lica bani furati spre a-i schimba, Ghita ii duce lui Pintea, dar nu-i spune ca jumatate din ei sunt ai sai.

Pe masura ce trece timpul, iar banii se inmultesc, Ghita este tot mai dornic de inavutire: amana aducerea dovezilor in mana jandarmului, ba chiar se gandeste sa fuga in lume ca sa-si salveze aceasta neasteptata avutie; totodata, spaima ca Lica ar putea veni sa-l prade si imaginea femeii ucise de Samadau in padure, ii sfasie fiinta.

De Paste, cand Ana nu pleaca la rude, asa cum planuisera, Ghita se hotaraste sa-l anunte pe Pintea, lasandu-si sotia ca momeala pentru Lica.

La intorcere, il vede pe Lica plecand si isi da seama ca a ratat orice sansa de a-l dovedi vinovat si, mai grav, onoarea familiei sale fusese intinata.

Gelos si infuriat, Ghita o va ucide pe Ana. Este la randul sau ucis de Raut, unul din oamenii Samadaului. Lica se sinucide, izbindu-se de un copac, pentru a nu fi prins de Pintea. Focul care mistuie hanul si apa (furtuna) au rol purificator.

Cuvintele batranei din final explica ceea ce s-a intamplat prin predestinare: "Simteam eu ca nu are sa iasa bine, dar asa le-a fost data".

Se observa de aici ca subiectul nuvelei se organizeaza in jurul conflictului central, care este unul psihologic: lupta care se da in sufletul lui Ghita intre patima inavutirii si fondul lui initial cinstit.

Conform opiniei lui Calinescu, "Moara cu noroc" este "o nuvela solida cu subiect de roman".