Ilustreaza conceptul operational basm cult prin referire la o opera literara studiata

Ilustreaza conceptul operational basm cult prin referire la o opera literara studiata.

Basmul este specia genului epic in care se nareaza intamplari fantastice ale unor personaje imaginare (feti-frumosi, zane, animale si pasari nazdravane etc.), aflate in lupta cu forte malefice ale naturii sau ale societatii (balauri, zmei, vrajitoare) pe care le biruie in cele din urma. Basmul isi are originea in creatia populara.

La cel mai simpu nivel de interpretare, basmult ar putea fi povestit astfe:

Doi frati (Verde-Imparat si Craiul) traiau, de multa vreme, la doua capete ale lumii, farasase mai vada (situatia initiala).

Primul, ajungand la batranete fara a avea descendenti in linie masculina, ii scrie fratelui sau, Craiul, cerandu-i pe unul dintre cei trei feciori ca urmas la tron (evenimentul care perturba echilibrul initial).

Cei doi frati mai mari ai Craiului aratandu-se dornici sa plece, tatal se imbrraca intr-o piele de urs si ii asteapta, pe fiecare, sub un pod. Speriati de "fiara", feciorii se intorc, pe rand, acasa.

Intr-una din zile, mezinul Craiului se intalneste, in gradina, cu o batrana care cersea (si care era sfanta Duminica). Milostiva de tanarul craisor, sfanta ii sfatuieste sa plece el la Verde-Imparat, insa numai dupa ce va cere calul si armele pe care tatal sau le avuse in tinerete.

Dandu-i ascultare, mezinul isi alege calul (supunandu-l la proba jaraticului) si le reda armelor tatalui sau vechile virtuti (prin indepartarea ruginii).

Pe urma "botezat" intru soare si luna (prin cele trei zboruri cosmice ale calului nazdravan), craisorul se pregateste de plecare, sfatuit fiind de tatal sau sa se fereasca de omul ros "si mai ales de cel span" (interdictia).

Prima etapa a drumului o constituie padurea-labirint in interiorul careia fiul craiului se intalneste, de trei ori, cu Spanul (care-l momeste sa si-l ia ca sluga). La a treia intalnire, oferta fiind acceptata, Spanul il invita pe naivul tanar sa coboare intr-o fantana ciudata, pentru a se racori; imediat insa tranteste capacul si-l sileste pe captiv sa accepte inversarea rolurilor. Asa devine craisorul sluga Spanului, cu numele de Arap-Alb (in schema narativa comuna, momentul se numeste : "Raufacatorul insala victima"). Asa ajung la Verde-Imparat.

Noua travestire functionand, Arap-Alb este supus la trei probe initiatice: sa aduca salatile din Gradina Ursului, apoi pielea (batuta intre pietre scumpe) a Cerbului fermecat si in final, pe chiarfata Imparatului Ros.

Pentru a trece de ultima incercare, Arap-Alb se intovaraseste cu cinci aparitii bizare reprezentand tot atatea intrupari ale fortei cosmice: Gerul (gerila), foamea (Flamanzila), setea (Setila); Ochila este Ciclopul din epoca homerica, iar Pasari-Lati-ungila este un Sagetator coborat pe pamant. Impreuna vor izbuti sa treaca prin incercarea (proba) focului (scena casa de arama), a apei ("cercati marea cu degetul" gandeaimparatul inaitea ospatului fabulos la care ii invita) si a recunoasterii fetei Imparatului Ros.

In final, intrucat fata divulga secretul lui Harap-Alb redevenind acesta este ucis de Span, dar renaste (stropit fiind cu apa vie si apa moarta) redevenind ceea ce fusese. In schimb, Spanul este omorat de calul nazdravan.

Sfarsitul este al tuturor basmelor: nunta lui Arap-Alb cu fata Imparatului Ros.

In afara schemei narative, "Povestea lui Arap-Alb" mai prezinta si alte semnari cu prototipul folcroric: confruntarea dintre principiul binelui si cel al raului, victoria celui dintai, existenta unui mezin care i se substituie lui Fat Frumos, prezenta unor ajutoare ale eroului pozitiv, prezenta fabulosului.

Exista insa si multe deosebiri care revela caracterul de basm cult al operei in discutie:

Intinderea mare a textului (care este alcatuit dintr-un lant de "micro-nuvele")

curgand una cu cealalta.

Fabulosul este tratat in mod realist, povestile lui Creanga fiind caracterizate prin

"originala alaturare a miraculosului cu cea mai specifica realitate" (G. Calinescu).

Bunaoara, Spanul se comporta ca un om viclean, esenta lui democica fiind dezvaluie numai atunci cand coboara in fantana si-si striga numele: "Chima raului pe malul paraului!"

Tot asa, cele cinci aparitii bizare (care-l vor insoti pe Arap-Alb in ultima parte a alatoriei sale), se comporta, vorbesc si se cearta ca niste tarani humulesteni; in plus fiecare schita de portret cu prinde o trimitere la fiinta umana: "o dihanie de om" (Gerila), "o namila de om" (Flamanzila), "o aratare de om" (Setila), "o schimonositura de om" (Ochila), "o pocitanie de om" (Pasari-Lati-Lungila).

Ca si in "Amintiri din copilarie", personajele sunt vazute prin supradimensionare;

in plus, trasaturile lor sunt grotesti "avea niste urechi clapauge si niste buzoaie groase si dabalazate. Si cand sufla cu dansele, cea de deasupra se rasfrangea in sus, peste scafarlia capului, iar cea de dedesupt atarna in jos, de-i acoperea pantecele" (Gerila).

Dincolo de substratul autohton, se intrevad in acest basm si o seama de ecouri din

mitologie. Astfel, Ursul (care simbolizeaza clasa razboinicilor) este adormit cu fiertura de "somnoroasa" data de sfanta Duiminica; in acest mod, apa din fantana devine apa Lete a uitarii.

Tot asa, Cerbul (a carui privire poate ucide) trimite la capul Meduzei (din mitologia greaca); in plus nestemata pe care o poarta in frunte, aminteste de perla frontala (din simbolismul hindus) care le confera luptatorilor atributul eternitatii.

Prin anihilarea Ursului si prin uciderea Cerbului, Arap-Alb reediteaza mitul Crengii de aur, preluand de la invinsi atributele razboinicului si privilegiul eternitatii.

Inca de la inceput, vorbind despre drumurile pe ape si pe uscat, autorul introduce in

basm cunoscuta metafora a drumului (care ii strabate toata opera). Calatoria lui Arap-Alb fiind labirintica, ne-am putea intreba daca aceasta nu este o aluzie la mitul Ariadnei.

Prezenta unor personaje "deghizate" incepe dupa primul paragraj, prin cuvintele

autorului: "Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii" Cuvintele subliniate amintesc de mitul autohton al ursitoarelor (care ii menesc destinul fiecarui nou-nascut); cele trei zane ale soartei au atributii bine stabilite (una toarce, alta deapana si a treia taie firul vietii), primul "personaj" deghizat fiind chiar autorul.

Sub pana sa, inpamplarile care constituie drumul formarii unui tanar se succed, facand din acest basm un bildungsroman.

Tot o "ursitoare" este si Sfanta Duminica (deghizata in cersetoare); panza alba in care

este invaluita atunci cand se ridica in vazduh, aminteste de panza Penelopei (care i-a "tesut" destinul lui Ulysse); Sfanta in ajuta pe Arap-Alb in toate marile lui incercari.

Dupa unele opinii, spanul este elementul malefic, dupa altele, este un petagog "deghizat", ajutandu-l pe tanar sa se maturizeze: "Pentru ca Arap-Alb sa devina om, Spanul trebuie sa fie <<rau>>. El va disparea doar cand rostul i se va fi implinit"(Fl. Ionita). Acelasi rol l-ar avea si calul.

Chiar fiul craiului se "deghizeaza" in sluga, pentru a fi initiat; Harap-Alb tine locul lui Fat Frumos, dar nu este echivalent cu acesta: nehotarat, lipsit de experienta ("boboc in treburi de acestea"), naiv si usor de inselat, milos si supus, el va suferi o "moarte" simbolica (in fantana) pentru a se naste ca o sluga. Din aceasta postura modesta va deveni Stapan al timpului si erou civilizator (ca Prometeu).

Toate aceste deosebiri ii confera operei in discutie caracterul de basm cult.