"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi" - Demonstratie - roman subiectiv, modern

"Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"   

Camil Petrescu

1.Elemente de modernitate in romanele lui Camil Petrescu

Camil Petrescu, reprezentant de seama al orientarii moderniste, a innoit romanul romanesc interbelic prin cele doua romane ale sale: "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"(1930) si "Patul lui Procust"(1933).

Considerand romanul o experienta, se bazeaza pe cunoasterea directa prin traire personala pentru redarea aspectului original al realitatii.

Autenticitatea romanului este data de faptul ca singura realitate evocata la persoana I singular este cea cunoscuta: "Sa nu descriu decat ceea ce vad, ce inregistreaza simturile mele. Nu pot vorbi onest decat la persoana intai."

Substantialitatea presupune o abordare prin cunoastere a esentei impusa de complexitatea realului.

Prozatorul se sincronizeaza in opera sa cu psihologia, filozofia si literatura moderna universala. Preia fluxul memoriei si memoria involuntara de la Marcel Proust si pshihologia lui H. Bergson.

Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor lui Camil Petrescu, intelectuali analitici si autointrospectivi, hipersensibili, intransigenti si inflexibili moral. Luciditatea "nu omoara voluptatea reala, ci o sporeste".

Relativismul reiese din multitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect, aceluiasi concept, aceleiasi norme morale.

Un alt element de estetica al romanului este anticalofilismul (impotriva spiritului cizelat, artistic), aparand ca "tic verbal" prezentul pur.

Romanul, publicat in acelasi an in care a fost scris, este un tablou al societatii romanesti din perioada primului razboi mondial.

2. Demonstratie - roman subiectiv, modern

Camil Petrescu, reprezentant de seama al orientarii moderniste, a innoit romanul romanesc interbelic prin cele doua romane ale sale: "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi"(1930) si "Patul lui Procust"(1933).

Romanul este specia epica in proza de mari dimensiuni, cu un numar mare de personaje complexe, actiundea desfasurandu-se pe mai multe planuri narative.

Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica. Naratiunea la persoana I presupune existenta unui narator implicat (identitatea intre planul naratorului si al personajului).

Textul narativ este structurat in doua parti precizate in titlu, care indica temele romanului. Daca prima parte reprezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate (dintre Stefan Ghiorghidiu si Ela), partea a doua, construita sub forma unui jurnal de campanie, urmareste experienta de pe front, in timpul primului razboi mondial.

Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional, actiunea primului capitol fiind posterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I. Sunt puse in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ: timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire).

Intocmai ca la Proust, un eveniment exterior (aici, discutia de la popota) declanseaza rememorarea unor intamplari dintr-un "timp pierdut". Camil Petrescu analizeaza si interpreteaza trecutul, mariajul cu Ela (studenta la Litere, crescuta de o matusa). Echilibrul vietii modeste pe care o duceau este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste de la unchiul sau.

A doua exprerienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta razboiul. Frontul inseamna haos, masuri absurde, invalmaseala, dezordine. Drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii. Intors acasa, la Bucuresti, dar simtindu-se detasat de Ela hotaraste sa o paraseasca: "I-am scris ca ii las absolut tot ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri."

- caracterizare Stefan Ghiorghidiu -

Relatarea si povestirea sunt inlocuite in porza moderna cu analiza si interpretarea, de unde impresia de epic evenimential sarac in favoarea analizei. Stilul anticalofil pentru care opteaza romancierul sustine autenticitatea limbajului.

Romanul e povestea unei iubiri situate sub semnul geloziei si care se epuizeaza in cadrul experientei traite de naratorul-personaj in circumstantele primului razboi mondial.

3.Caracterizarea lui Stefan Ghiorghidiu

Stefan Ghiorghidiu este protagonistul si personajul-narator al romanului "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi". El traieste ca toate personajele lui Camil Petrescu, drama luciditatii si a aspiratiei spre absolut.

Protagonistul traieste doua experiente "definitive" pentru formarea lui ca om: dragostea si razboiul.

Prima dintre aceste experiente de cunoastere e traita sub semnul incertitudinii si reprezinta un zbucium permanent - "monografia indoielii". Iubirea reprezinta pentru el un proces de autosugestie. Sentimentul lui pentru Ela se naste din admiratie si duiosie. Pasiunea se naste din orgoliu. Tot din orgoliu Gheorghidiu incearca sa o modeleze pe Ela dupa propriul ideal de feminitate.

Student la filozofie, Stefan Ghiorghidiu este un intelectual care traieste in lumea ideilor, a cartilor si care are impresia ca s-a izolat de realitatea materiala imediata. Declansandu-se criza matrimoniala si fiind o natura reflexiva si hipersensibila, personajul sufera pentru ca are impresia ca este inselat.

A doua experienta fundamentala, cea a confruntarii directe cu moartea, anuleaza experienta iubirii, mai ales ca este vorba de o experienta colectiva. Confruntat cu situatii-limita, protagonistul se autoanalizeaza lucid inainte de a participa la lupta: "Stiu ca voi muri, dar ma intreb daca voi putea indura fizic rana care imi va sfasia trupul".

Tehnicile specifice analizei psihologice moderne sunt asociate in roman autoanalizei lucide asupra statilor sufletesti, reactiilor si sentimentelor (monologul interior, memoria involuntara, fluxul constiintei).

"Eroul lui Camil Petrescu este un psiholog al dragostei - luciditatea si precizia analizei lui se inrudesc cu a marilor moralisti." (Perpessicius)

4.Drama intelectualului

Romanicer, prin excelenta citadin, Liviu Rebreanu aduce in literatura romana tipul intelectualului lucid care gandeste si se framatnta, observa, analizeaza si judeca tot ceea ce-i afecteaza direct sau indirect principiile si existenta: "cata luciditate, atata constiinta, cata constiinta, atata pasiune si, deci, atata drama."

Stefan Ghiorghidiu, personajul-narator, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul, superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Criza de identitate e declansata de conflictul dintre esenta sa (psihologica, morala) si aparenta sociala, impusa prin conventie.

Problema intelectualului este, de fapt, drama constientizarii (a drumului spre constiinta de sine), a incompatibilitatii dintre realitatea sociala si idealurile individuale, aducand in actualitate anticul dicton al lui Socrate: "Cunoaste-te pe tine insuti.", care la Camil Petresci devine "In afara de constiinta, totul e bestialitate.".

De aceea toate experientele esentiale sunt etape ale drumul spre interior al autorului, iar episoadele sunt alese in functia de problema interioara a protagonistului. El simuleaza si disimuleaza spre a-si dovedi superioritatea.

Stefan Ghiorghidiu face parte din categoria intelectualilor insetati de absolut, reprezentand un tip de personaj impus in literatura romana de opera lui Camil Petrescu.