Interferente intre genurile gazetaresti

Interferente intre genurile gazetaresti

Fiecare gen gazetaresc are specificitatea sa pornind de la structura, mijloacele folosite si scopul urmarit. Asa cum am vazut, in functie de ponderea elementelor componente, creatia publicistica poarta denumirea de stire, reportaj, interviu, articol, cronica sau comentariu. Aceasta insa nu inseamna ca intre ele sunt niste granite bine delimitate ci dimpotriva exista destule interferente intre textele publicistice, mai mult sau mai putin perceptibile. Sa luam un exemplu. Ca gen publicistic comentariul il intalnim in paginile unui cotidian sau ale unui periodic alaturi de alte modalitati ale scrisului. El este prin excelenta un gen militant, exprimand o optiune de constiinta, o atitudine. Deosebirea fata de articol, o deosebire subtila, aproape imperceptibila, consta intr-o multitudine de nuante diferite, mergand de la selectia informatiei la ton, finalitate, stil. Plastica definitie data articolului, acest gen foarte cuprinzator, dupa unii teoreticieni ai presei de a fi un silogism dezvoltat, i se potriveste poate chiar in mai mare masura comentariului. Daca articolul isi propune sa expuna cititorului cu lux de amanunte, o tema, o situatie data, sprijinindu-se pe o inlantuire de fapte, date documentare, istorice etc., comentariul, facand o selectie a informatiilor pe marginea unui eveniment, isi propune sa demonstreze, sa explice si sa dezbata, folosind asociatiile si disociatiile de fapte si idei, din care cititorul desprinde in mod mult mai pregnant decat in cazul articolului o concluzie care inseamna, implicit sau explicit o luare de atitudine, un gest de angajare. Simplificand in mod exagerat, un articol poate afisa o oarecare "neutralitate" fata de faptele relatate, pe cand ceea ce da comentariului nota specifica este tocmai angajarea lui decisa, explicita. Diferenta intre articol si comentariu, uneori insesizabila, comentariul fiind mai curand o specie a articolului decat un gen separat (o ilustrare evidenta a intrepatrunderii genurilor publicistice) porneste deci de la informatie - de la modul ei de prelucrare - si depinde nu numai de necesitatea obiectiva a finalitatii materialului, dar si de factori subiectivi ca inteligenta, stilul, temperamentul redactorului. Aceeasi stire poate sustine in egala masura si una si alta din cele doua forme de exprimare, dupa cum a fost capabil s-o faca autorul respectiv. El poate anula semnificatia unui fapt prin platitudinea gandirii sau a stilului sau, sau din contra poate transforma un fapt aparent cotidian intr-o idee, intr-un simbol. Daca ar trebui alcatuita o ierarhizare a capacitatilor de prelucrare a informatiilor putem spune ca, incepand cu stirea, filiera continua cu nota comentata, articolul si in sfarsit comentariul, care lasa la o parte elementele informative adiacente pentru a urma un fir esential al demonstratiei. Comentariul poate fi deci forma superioara de talmacire a unui eveniment sau a unei idei. Ca urmare putem afirma ca, in timp ce articolul tine de genul informational, comentariul tine de cel interpretativ, de categoria materialelor care exprima un punct de vedere.

Sa luam un alt exemplu: modul cum evolueaza naratiunea in cadrul unui gen publicistic. Ea este prezenta si in reportaj, si in foileton si in comentariu. Dar in timp ce in primul imbraca forma descriptiva, in cel de-al doilea se bazeaza pe regula asocierii iar cel de-al treilea foloseste argumentul logic. Toate insa trebuie sa aiba ca numitor comun autenticitatea, veridicitatea, oportunitatea.

In afara acestor modalitati fundamentale de exprimare a opiniilor - genurile publicistice - majoritatea publicatiilor cuprind si alte forme de materiale, absolut necesare in economia spatiului tipografic: scrisori catre redactori, pagini speciale, rubrici permanente de intrebari si raspunsuri, jocuri distractive, anunturi, reclame si altele. Avand functii bine definite in sistemul mass-media acestea constituie un element component autonom care completeaza si uneori intareste actiunea specifica a presei, creind impreuna o noua calitate. Asa, de pilda, scrisorile adresate redactiei se pot constitui intr-un mijloc de corectare pentru publicatie, capabil in acelasi timp, sa starneasca interesul cititorului.

O pagina speciala poate consta dintr-un material sau o opinie critica, aici fiind permisa o mare libertate de opinie si de exprimare. De obicei cititorii gasesc in paginile speciale pareri contrarii acelora exprimate de publicatie ca o institutie.

In ultimul timp s-au extins rubricile de intrebari si raspunsuri, mai ales in ziarele locale, unde sunt abordate teme de la cele cu un interes limitat pana la cele foarte generale, schimbul de pareri fiind benefic si pentru cititori dar si pentru publicatie. O forma speciala a acestor structuri o constituie sondajele de opinie. Ele reprezinta o metoda de stimulare directa a ideilor dar si un gen de reportaj care s-a dovedit a fi in ultima perioada tot mai cautat.

Sintetizand, putem spune ca genurile publicistice sunt diferite (purtand un anume continut si o anume forma) dar si foarte apropiate (prin prezenta semnelor comune)

"Ziaristica clasica" a lui E.E.Kisch, unul din marii reporteri ai secolului trecut, a stabilit noua grupe de acte ziaristice: articolul de fond, articolele polemice, stiri cotidiene si rapoarte, marturii din salile de judecata, foiletoane, critica de film, referate muzicale, referate despre arta plastica si despre literatura. Apropiate ca forma ele difera din punct de vedere al continutului si al mesajului.

In unele lucrari ale unor autori rusi distingem urmatoarele genuri: articolul de fond, articolul de propaganda, revista presei, corespondenta, scrisorile cititorilor, informatia, schita, foiletonul, recenzia literara, teatrala si de film.

Numai aceste surse, ca si altele la care am recurs, evidentiaza (evident cu mici deosebiri) apropierile parerilor asupra structurii genurilor si a creatiilor publicistice in general. Si pentru a-l confirma pe Pierre Humberg, un bun cunoscator al fenomenului jurnalistic, am putea spune ca: "Fara rea credinta, polemica ar disparea vizavi de genurile gazetaresti daca fiecare ar scrie numai ce trebuie, cum trebuie si cand trebuie".