LA TIGANCI - MIRCEA ELIADE

LA TIGANCI - MIRCEA ELIADE

Profesorul de muzica Gavrilescu calatoreste cu tramvaiul venind de la o lectie de pian de la eleva sa, Otilia Voitinovici. Cativa tineri povestesc despre calatoria lui Lawrance in Arabia si despre caldurile indurate de acesta. Profesorul isi aminteste ca si-a uitat partiturile la Eleva sa si coboara din tramvai. Dupa ce rateaza doua tramvaie, se retrage la umbra din fata gradinii tigancilor. O fata oachesa il invita inauntru luandu-l usor de brat si Gavrilescu este intampinat de racoare si liniste. Condus la bordei, o baba care pare a-l astepta, ii propune sa aleaga intre trei fete: o nemtoaica, o evreica si o tiganca. Barbatul respinge ideea de a alege nemtoaica si plateste trei sute de lei pentru tiganca, evreica si grecoaica. Isi socoteste in minte cate lectii de pian ar trebui sa faca pentru a recupera aceasta suma. Ii explica babei ca el este un artist si, numai pentru pacatele sale a ajuns un biet profesor de pian. Intra intr-o camera incarcata cu paravane, fotolii, covoare intr-un amestec ciudat. Ajuns acolo este avertizat sa nu bea prea multa cafea dar, calcand pe covoarele moi, in semioscuritate, se simte fericit si tanar amintindu-si imaginea femeii iubita in tinerete. Incearca sa identifice cele trei fete dar o sete chinuitoare il impiedica Bea apa proaspata adusa de una din fete si-i revine in memorie imaginea colonelului Lawrence asociind setea sa chinului colonelului care a traversat pustiul. Fetele ii imputa ca evita identificarea lor. Dupa ratarea primului raspuns, este prins intr-o hora a ielelor si cade intr-un somn profund. Desteptandu-se, el are senzatia ca se afla intr-un alt spatiu, lucrurile cunoscute anterior aflandu-se asezate in alta ordine. Grecoaica, fata identificata ca tiganca se afla la picioarele lui si-i redesteapta dorinta din tinerete de a vizita Grecia impreuna cu iubita sa, Hildegard. Isi exprima dorinta de a canta la pian si este condus printre mobile, paravane si incaperi stranii intr-o alta camera in care se afla un pian. Langa acesta stau sprijinite doua fete. Incercand sa cante la pian, ii revine in minte tragedia vietii sale, povestea studentiei cand a cunoscut pe Elsa, scurta sa aventura erotica, lipsa banilor ducand la o despartire neprevazuta si la ratarea casatoriei cu frumoasa nemtoaica. Gavrilescu simte nevoia sa retraiasca aceste momente ale tineretii povestind tinerelor din fata lui clipele traite atunci dar acestea ii spun ca nu mai are timp, ca trebuie sa le ghiceasca aceasta intrand in ritualul casei. Ele il supun la alte probe in urma carora profesorul ar trebui sa simta bucuria momentului trait dar acesta rateaza fiecare incercare. El se vede infasurat intr-un giulgiu si cade intr-o stare de letargie, apoi se trezeste imbracat in salvari si o tunica galben-aurie. Avand tot mai acut senzatia ratarii, el vrea sa evadeze din camera si parcurge labirintul orbecaind printre lucruri. Aude deodata zgomotul tramvaiului si o vede pe baba asezata la masuta cu picioare scurte bandu-si cafeaua. Se vede in strada, revenit la viata de dinaintea intrarii in curtea tigancilor. Aflat in tramvai aude iar discutia despre aventura colonelului in Arabia, scoate o bancnota taxatorului dar ii este refuzata deoarece bancnota este retrasa din circulatie de mai mult timp. Ajunge in strada Preoteselor in care o cauta pe doamna Voitinovici si afla ca aceasta nu mai locuieste la aceasta adresa. Ajuns la propriul domiciliu, afla ca sotia lui, Elsa, l-a asteptat mai multi ani dupa care a plecat in Germania. Constata ca sederea sa la tiganci a durat doisprezece ani si revine la acestea. Aici lucrurile sunt neschimbate. Baba se afla in acelasi loc, cu cafeaua in fata si-i recomanda sa caute usa cu numarul 7 deoarece este tarziu si toate fetele s-au culcat, singura care nu doarme niciodata fiind nemtoaica. Parcurge holul cu multe usi, uita numarul cautat, bate apoi la una,, la intamplare si deschide usa unei camere slab luminate. O gaseste acolo pe Hildegard care ii declara ca-l asteapta de mult, iar el ii declara ca a fost la berarie. Barbatul retraieste momentul despartirii de fata. O ia de mana, traverseaza curtea si urca intr-o birja cu care pornesc fara graba spre padure spre admiratia birjarului care fluiera usor calului. Hildegard ii prinde mana in mana ei in timp ce Gavrilescu o priveste incordat. El ii marturiseste ca se intampla cu el ceva ciudat, ca are senzatia ca traieste un vis dar fata il linisteste spunandu-i ca toti visam si sfarsitul incepe ca o cufundare in vis.