SONET ("Afara-i toamna ')

SONET ("Afara-i toamna

Context literar. in numarul din 1 octombrie 1879 al revistei "Convorbiri literare' Eminescu a publicat sapte sonete, intre care acesta este primul. Ca si alte creatii eminesciene, si aceste poezii cu forma fixa sunt romantice prin tema si imagistica.

Titlul. Eminescu nu a dat cate un titlu sonetelor sale, publicate in 1879, ci le-a numerotat. Ramanand la un titlu generic, Sonete, poetul a vrut probabil sa precizeze felul creatiei, pentru ca tematica este aceeasi in toate: se revine asupra temei iubirii si naturii.

Structura - compozitie. Eminescu pastreaza structura clasica, italiana, a sonetului, de doua catrene si doua tertine, conturand doua planuri: unul exterior, al naturii, si altul interior, spiritual, al iubirii si al lecturii.

Cele doua planuri sunt aparent antinomice: "toamna', "grei picuri', "frunza-mprastiata' releva aspectul trist al naturii,/in timp ce in spatiul intim al incaperii {"stai visand la foc, de somn/sa picuri') domina linistea, calmul, caldura.

Prezenta iubitei sporeste starea de fericire, mai ales ca aceasta are gesturi line, pline de farmec si feminitate: ea citeste "scrisori din roase plicuri', simboluri ale retrairii clipelor trecute, sau isi petrece timpul "cu dulci nimicuri'. Gesturile tandre sunt sugerate de "fosnirea^ unei rochii', "un pas moale' sau de "maini subtiri si reci mi-acopar ochii'.

Analiza stilistica

Nivelul morfo-sintactic. Discursul poetic se realizeaza de pe pozitia unui contemplator (observator). Acesta prezinta sub forma unei line confesiuni exteriorul - natura -, si interiorul - miscarile feminine si starea sa de visare dulce. Acest lucru este evident in folosirea verbelor la persoana a II l-a, cu valoare impersonala: "Afara-i toamna', "afara-izloata', a verbelor la persoana a doua: "tu citesti', "gandesti', "n-ai vrea' cu referire la prezenta feminina si la persoana I vizandu-l pe contemplator: ma uit, visez, aud.

Nivelul lexico-semantic. Limbajul familiar necesar conturarii atmosferei calde dintr-un interior calm este realizat cu ajutorul unor lexeme populare: zvarle, picuri, zloata, nime.

Nivelul figurilor de stil. Epitetele surprind trasaturi definitorii celor doua universuri create: "frunza-mprastiata',. "grele picuri', "roase plicuri', "dulci nimicuri', "basmul vechi', "moale pas', "mani subtiri'.

Calmul prezent in spatiul interior al incaperii inseamna nu numai refugiu de dezlantuirea naturii, ci si crearea unui cadru propice visarii. Apare motivul visului dirijat:

,, Si eu astfel ma uit din jet pe ganduri.

Visez Ia basmul vechi al zanei Dochii;

In juru-mi ceata creste randuri-randuri;

Intrarea in vis inseamna si intoarcerea in istorie, in timpurile legendarilor daci ocrotiti de zana Dochia. Cufundarea in vis si legenda produce o detasare de spatiul concret, o accedere intr-un spatiu spiritual mirific.

Ruperea de realitate este marcata de sintagma metaforica ,,//; juru-mi ceata creste randuri-randwi'. ,,Ceata' simbolizeaza si intrarea intr-un spatiu nedefinit, marcat de mister si legenda.

Cufundarea in basm, trecut, istorie este insa intrerupta, realitatea, concretul se simt in prezenta femeii: "fosnirea unei rochii', "un pas moale'. Se revine de la starea de visare la bucuria de a trai plenar iubirea.

Receptare critica

"Si aici este extrem de limpede modul in care poetul pune in conjunctie prezentul empiric si trecutul reminiscent, situandu-se totodata intre nediterentierea virtuala a proiectului si realizarea efectiva; lucrurile pe care le desemneaza autorul nu sunt inca, dar stau sa fie', pentru ca evocarea nu realizeaza, ci i-realizeaza, nu e o tehnica figurativa, ci, mai degraba, des-figurativa.'

(Iulian Boldea, Poezia clasica si romantica) (L.C.N.)