MIRCEA CARTARESCU CIOCNIREA

MIRCEA CARTARESCU CIOCNIREA

Context literar. Lider al generatiei poetice optzeciste, Mircea Cartarescu practica o poezie ironica, ludica, parodica si livresca, ancorata-n cotidian si in biografie, caracterizata prin refuzul metaforei si al stilujui inalt, prin exilarea tehnicii si prin demitologizarea marilor teme consacrate de traditia literara. Toate aceste particularitati explica incadrarea sa in tabara postmodernistilor.

Prin stil si viziune el adera la noua poetica pe care, de altfel, a si descris-o si a analizat-o intr-o lucrare de referinta: Postmodernismul romanesc.

Specificul speciei. Ciocnirea este o poezie hiper-realista, o imagine a lumii si a cotidianului, dar si a poeziei de dragoste, nu lipsita de profunzime.

Titlul textului traduce raportarea directa, nemijlocita a poetului la realitate (ciocnirea privirii de toate elementele mediului citadin) si sugereaza in acelasi timp impactul sentimentului erotic asupra fiintei {ciocnirea celor indragostiti).

Teme - motive. Dand dovada de inventivitate si imaginatie asociativa, poetul alcatuieste in volumul Totul o harta anatomica a realitatii. El exploreaza lumea cu privirea, cerceteaza Bucurestiul cu strazile si cladirile lui, retine freamatul cotidian. Ochiul sau atent descrie obiectele, le inventariaza detaliile cu precizie extrema, stranie, suspecta.

Structura - compozitie. in Ciocnirea, realul sufera insa metamorfoze, schimbari halucinante, terifiante: ,,telefonul murise', "receptorul duhnea a formol'', microfonul era "plin de viermi', iar de ,, /ita bobinelor isi prinsese paianjenii panza'.

In plan tematic, izotopiile dominante ale acestei poezii sunt iubirea si, in imediata ei vecinatate, moartea, proiectate in spatiul familiar al capitalei.

Obiectele proliferante ale orasului sunt comprimate " Turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare/ incalecand asfalturile', intr-un efort titanic, indragostitul trage de firul

telefonului, "incolacindu-l pe brat' si aduce fereastra iubitei in dreptul ferestrei sale.

Ciocnirea erotica este mistuitoare {"arzand cu trosnete ca dati cu benzina'), prin contopire fizica si spirituala, cei doi refac imaginea perfecta a androginului {"ne-am apropiat din ce in ce mai mult/pana ne-am imbratisat strivindu-ne buzele/ pulverizandu-ne hainele, pieile, amestecandu-ne inima').

in Ciocnirea, versurile sunt inegale, nu se mai organizeaza in canturi, strofe, ci se distribuie in grupaje asimetrice, legate totusi intre ele prin enjambament. Autorul neglijeaza scrierea cu majuscula, nu marcheaza inceputul unei fraze noi, dar in poezia sa se poate descoperi un nucleu epic, un fir narativ care orienteaza lectura.

Analiza stilistica

Ciocnirea are un caracter expozitiv care se justifica prin utilizarea ostentativa a unui anumit regim verbal. Sonoritatea stridenta, insistenta a gerunziului, plasat la inceputul versurilor {"incalecand, turtind, pulsand, pulverizand, mancand, arzand') tine de o strategie a acumularii si a intensificarii prin care poetul sugereaza apropierea celor doi indragostiti.

La nivel lexico-semantic acelasi efect se obtine prin selectarea si combinarea unor termeni apartinand unor campuri semantice diferite (microfon, surubelnita, carcasa, telefon, receptor / paianjeni, furnici).

Nivelul figurilor de stil. Poetul inregistreaza cu voluptate si scrupulozitate imagini ale toposului citadin (farmaciile, cofetariile), fixeaza cateva repere ale capitalei {"consiliul popular', "strada latina', "foisorul de foc', "statuia lui C. A. Rosetti', in asa fel incat convertirea limbajului la regimul metaforei hiperbolizante abia mai este sesizabila: "arzand cu troznete, ca dati cu benzina/ arzand cu gheturi albastre, cu stalactite de fum/ cu ceara sfaraietoare, cu seu orbitor').

Procedeul stilistic de baza al poemului ramane totusi enumeratia. Din aglomerarea detaliilor realiste, necesare simularii unei sinceritati absolute rezulta paradoxal un peisaj fantastic: "turtind farmaciile, cofetariile; pleznind tevile de canalizare/ incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case '.

Receptare critica

"Dintr-un poem al frustrarii erotice si dintr-unul al formelor intrate in delir, Ciocnirea ajunge un poem al proiectiilor fantasmatice, in care concretetea privita cu lupa se dovedeste fragila precum decorurile de mucava. Aici totul este posibil - caci deasupra oricarui eveniment se situeaza ochiul inteligent al poetului.'

(Mircea A. Diaconu, Poezia postmoderna) (E.C.)