NICOLAE FILIMON - INFORMATII BIO - BIBLIOGRAFICE

Fiul protopopului Mihai si al Mariei, se naste la 6 septembrie 1819, la Bucuresti. Primele studii le face la scoala catihetica din curtea Bisericii Enii, cu dascalul Chiru, apoi scoala de cantareti bisericesti a calugarului rus Visarion. Se presupune ca ar fi urmat Scoala filarmonica infiintata de I.Heliade Radulescu in 1837. Indeplineste functia de epitrop la Biserica Enii. Ion Ghica sustine ca ar fi fost corist in trupa Henrietei Karl si flautist in orchestra. In 1857 este functionar la departamentul Cultelor iar din 1862 lucreaza la Arhivele Statului pana la sfarsitul vietii. Debuteaza cu un articol in "Nationalul"( 1857) iar in anul urmator, in acelasi ziar publica nuvela "Mateo Cipriani" sub titlul "Monastirea domenicanilor dupe colina Fiesole". Editorial, debuteaza cu "Escursiuni in Germania Meridionala. Memorii artistice, istorice si critice, opul I, odata cu Friedrich Staaps sau atentatul de la Schnbrunn in contra vietii lui Napoleon" (1860). Din 1861 colaboreaza la revista lui Ion Ionescu de la Brad, "Taranul roman". In "Revista romana" a lui Al.I.Odobescu publica romanul Ciocoii vechi si noi sau ce naste din pisica soareci mananca" (1862). In revista "Buciumul" publica cele mai multe din cronicile sale muzicale pentru care este cunoscut in epoca. Ultima aparitie este consemnata in ziarul "Dambovita" (ianuarie, 1865).

Creatia sa este romantica si pitoreasca, cu "intuitii balzaciene" si cu un neasteptat simt al limbii care il face lesne de citit pana astazi. Cultura sa muzicala, dramatica si cunostintele despre epoca se rasfrang in romanul "Ciocoii vechi si noi", o adevarata fresca sociala. Romanul este anticipat de nuvela "Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala" (1861).

Moare la 19 martie 1865, la Bucuresti.