PARTICULARATATI LINGVISTICE IN REDACTAREA

TEXTULUI PUBLICISTIC

I. Introducere

Presa isi focalizeaza in permanenta atentia asupra vietii sociale, culturale, economice, financiare si politice, pregatita in orice moment sa surprinda greseli, scandaluri, abateri de la legislatie sau morala. Informatia este esentiala pentru buna desfasurarea a activitatii presei. Totusi, dincolo de informatie, in discursul publicistic exista si o componenta afectiva.

Beneficiind de o difuzare indeajuns de larga in randul populatiei, presa poate manipula publicul, il poate influenta intr-un fel sau altul, in favoarea sau defavoarea unei personalitati publice sau a unui eveniment.

Stilul folosit de presa pentru a-si exprima ideile, stilul publicistic, se distinge de celelalte stiluri functionale ale limbii prin caracterul sau profund eterogen, atat sub aspect structural, cat si tematic. Acest stil prezinta, intr-o sinteza mereu adaptata la contextul social cotidian, noutate terminologica si constructii dense care pot alterna cu formule colocviale de adresare, cu exactitatea stiintifica si cu expresia evocatoare poetica. Discursul publicistic este eterogen pentru ca se adreseaza unui public numeros si pentru ca abordeaza subiecte din toate domeniile de activitate care prezinta interes pentru receptor.

Temele abordate de presa trebuie sa fie de mare actualitate si de puternic interes pentru publicul-tinta pentru ca acestea sa fie parcurse. Discursul publicistic isi propune crearea unui curent de opinie, manifestat in timp; este un demers de durata care trebuie conceput unitar si alcatuit sistematic.

In discursul publicistic, emitatorul este intotdeauna identificat (ziarul, editorialistul, redactorul, reporterul) si de asemenea receptorul, desi colectiv, este clar identificat de emitator. Relatia dintre emitator si receptor trebuie sa fie bilaterala, raspunsul receptorului manifestandu-se prin extinderea curentului de opinie indus. Aceasta relatie se bazeaza pe apropiere, afectivitate; este o relatie amiabila, care induce un cadru informal de manifestare. Relatia dintre emitator si receptor trebuie pastrata in permanenta vie, receptorul trebuie sa se simta in centrul atentiei ziarului respectiv, trebuie sa-si gaseasca raspunsul la intrebarile care il framanta.

Intentia emitatorului este sa-si extinda cat mai mult publicul-tinta, sa aiba un public numeros pentru a-si dovedi, in contextul celorlalte discursuri publicistice, intaietatea punctelor de vedere.

Daca discursul stiintific informeaza, iar discursul beletristic impresioneaza, atunci stilul publicistic este o impletire a celor doua, acesta informand impresionant.

III. Analiza de text

Articolul de scandal

Articolul de scandal este cel mai generos ilustrat tip de text din presa romaneasca. Dezvolta cu precadere functiile afectiva, fatica si conativa. Are adresare directa, prietenoasa, mimand relatia de clan, de grup, de gasca. Dezbate probleme de interes monden. Circa 90% din articolele de scandal vizeaza viata particulara a personalitatilor publice. Nu invoca surse de informatie si de aceea nu devine la fel de credibil precum celelalte varietati publicistice subiective. Isi concentreaza atentia atat asupra personalitatilor din viata culturala, social-politica, sau sportiva, cat si asupra celor apropiati lor. Piesa de rezistenta a acestui tip de articol este nivelul de scandal (fotografiile); de multe ori, articolul de scandal este alcatuit din mai multe fotografii decat text.

Scopul articolului de scandal este sa incite publicul si sa-i pastreze vie atentia asupra unor probleme minore. Redactarea sa este stridenta, accepta colocvialitati pana la limita lipsei de decenta, enunturi interogative, exclamatii abundente, apelative pline de familiaritate, vocative. Formularea este cat mai directa, apropiata de receptor. Se folosesc elementele oralitatii (constructii imperative, interogative, apelative, vocative, interjectii, expresii si locutiuni apartinand limbii vorbite). Emitatorul se erijeaza intr-un apropiat atat al personalitatii prezentate, cat si al receptorului.

O alta caracteristica a articolului de scandal este impartirea textului in fragmente tematice, pentru a pastra atentia cititorului pe tot parcursul lecturii. Sunt folosite citate, atat ale persoanelor direct implicate, cat si ale persoanelor care cunosc situatia; astfel mesajul devine credibil si cititorul are senzatia ca a patruns in viata eroului.

Nu exista in articolul de scandal artisticitatea exprimarii; el trebuie sa fie scris intr-un limbaj indirect.

Un articol este de scandal atunci cand aduce o informatie noua, necunoscuta pana in momentul respectiv.

Textul I abordeaza o problema de interes monden, avandu-l in vizor pe actorul Johnny Depp. Este prezentata o scurta intamplare din viata lui privata, un incident petrecut intr-un restaurant. Textul nu invoca nici o sursa de informatie (nici macar numele martorului nu este precizat), deci credibilitatea sa este redusa.

In mod normal, un articol de scandal ar trebui sa socheze in primul rand prin elementele extratextuale (imagine, fotografii, caricatura) si prin elementele intertextuale (titlu incendiar, subtitlu sau supratitlu sugestiv). Acest articol nu are nici supratitlu, nici subtitlu, dar are in schimb un titlu incendiar: "Johnny Depp casapeste chelneri". Verbul "casapeste" (un verb cu o tonalitate dura) a fost in mod special ales pentru a face senzatie inca de la o prima vedere a sa si pentru a-i intriga pe cititori sa parcurga si restul articolului. Deoarece verbul n-a fost pus intre ghilimele, socul initial al cititorului este si mai puternic; la prima vedere, fara o parcurgere a textului, se poate intelege termenul in sensul lui propriu, nu la figurat, asa cum ar trebui. De asemenea, acest verb denota o adresare colocviala, ca si cum emitatorul ar vorbi unui grup de prieteni. Titlu este de fapt o hiperbola, o exagerare in mare care vrea sa accentueze impactul mesajului cu receptorul; creeaza receptorului impresia unei realitati covarsitoare. De asemenea, denota increderea deosebita pe care emitatorul o are fata de referent.

Dupa cum se poate observa, articolul este de dimensiuni reduse, de aceea nici n-a fost nevoie de un mic text introductiv (sapou) in care sa se rezume continutul articolului.

Ca element intertextual, emitatorul a folosit un citat al unui martor al intamplarii petrecute in acel restaurant. Nu sunt insa precizate nici numele, nici functia martorului respectiv.

In ceea ce priveste figura de constructie folosita in realizarea acestui articol de scandal, se distinge paralelismul. Intregul enunt este construit pe baza asocierii referentului cu subiectul filmului "Piratii din Caraibe", cel mai recent film in care a jucat actorul Johnny Depp. Desi este vorba de un subiect de film, deci de o fictiune, se poate considera totusi ca face parte dintr-o realitate apropiata campului semantic al referentului, avand in vedere ca actorul a trebuit sa intre in pielea personajului pentru o buna interpretare a rolului sau. Emitatorul face aluzie la faptul ca actorul si-a intrat atat de bine in rol, incat si dupa terminarea filmarilor inca il mai interpreteaza. La nivelul constructiei, acest paralelism este o comparatie, constand in apropierea echilibrata, sustinuta pe parcursul articolului, fata de realitatea filmarilor la "Piratii din Caraibe". Scopul acestei figuri de constructie este de a-l denigra pe actor, de a-l prezenta intr-o lumina proasta intrucat din articol reiese faptul ca actorul n-ar mai fi in stare sa distinga platoul de filmare de viata cotidiana, realitatea de fictiune. De asemenea, emitatorul subliniaza si faptul ca actorul este violent si nu se poate controla, atacandu-l pe chelner doar pentru ca nu-i placuse budinca. Prin citatul unui martor neprecizat, se scoate in evidenta alta parte negativa a actorului, menita sa-l plaseze si mai jos in ochii publicului: dorinta acestuia de a-l ucide pe bucatar numai pentru ca nu facuse budinca buna.

La nivel morfologic, axa temporala folosita in articolul analizat este cea trecuta: "a ramas", "a jucat", "servea", "a luat", "s-a apucat" etc. Apare si o locutiune: "a ramas cu o meteahna".

Determinarile sunt post-substantivale, majoritatea neprepozitionale: "ambient medieval", "sabie ornamentala", "martor al intamplarii", "membrii echipei de filmare", "budinca extrem de proasta".

Pentru realizarea acestui articol, emitatorul a apelat la stilul indirect-liber, o forma mixta de coabitare a vorbirii indirecte (in textul de fata reprezentata de prima parte, in care emitatorul expune faptele petrecute) cu vorbirea directa (citatul martorului). Din vorbirea directa preia autenticitatea si spontaneitatea, datorita folosirii intocmai a celor mai semnificative citate. Preia de asemenea si participarea intens afectiva la momentul desfasurarii discutiei. Din vorbirea indirecta, aduce detasarea in timp si spatiu a locutorului fata de faptele povestite. Acest tip de adresare este cea mai uzitata in stilul publicistic deoarece ea asigura dezvoltarea componentelor afectiva si informationala, fara sa fie prejudiciata vreuna. Acest tip de vorbire marcheaza participarea intens afectiva a emitatorului, in ciuda faptului ca s-a asternut un timp intre petrecerea evenimentului si momentul redactarii.

Textul II trateaza o problema din spatiul monden romanesc, aceasta materializandu-se in persoana prezentatoarei de televiziune Mihaela Radulescu.

Spre deosebire de primul exemplu analizat, acesta apeleaza la mijloacele extratextuale: articolul este incadrat intr-un dreptunghi albastru, iar in coltul din stanga sus apare o fotografie a Mihaelei Radulescu. Pe prima pagina a ziarului apare o alta fotografie a Mihaelei, de data acesta insarcinata.

La nivel intratextual, titlul articolului, scris cu galben, este la vocativ, este un salut al evreilor, adresat Mihaelei: "Shalom Mihaela!". Din acest titlu, cititorul n-ar intelege direct despre ce trateaza articolul, daca n-ar fi vazut in prealabil titlul de pe prima pagina a ziarului care suna asa: "Copilul Mihaelei, crestin sau evreu?". Este un titlu eliptic de predicat ("va fi"), o interogatie care ar putea sa-i incite pe fanii Mihaelei sa citeasca articolul pentru a afla raspunsul. Daca luam in considerare interogatia "Copilul Mihaelei, crestin sau evreu?" ca titlu al articolului, "Shalom Mihaela!" ar fi subtitlul.

Textul propriu-zis este precedat de un sapou care rezuma continutul articolului, cele mai importante informatii. Citindu-l, ne putem da seama ce va urma sa fie descris mai detaliat in articol. Minitextul este scris bolduit. Pentru a iesi in evidenta.

Articolul este impartit de subtitluri pe trei fragmente tematice. Subtitlurile sunt bolduite si subliniate; doua dintre ele sunt eliptice de verb copulativ, respectiv de predicat: " [sunt] Cunostinte, nu [sunt] colege", "[se marita] Fara rochie de mireasa". Primul subtitlu, "A luat-o valul", este o expresie, dar aceasta nu a fost incadrata intre ghilimele.

Intertextual, sunt invocate citate ale Mihaelei dar si unul al Irinei Cajal, fiica fostului presedinte al comunitatii evreiesti din Romania, care vorbeste despre obiceiurile iudaice.

La nivel morfologic, articolul se inscrie atat pe axa temporala prezenta ("va purta", "va fi evreu", "problema este", "preiau" etc.), cat si pe cea trecuta ("a declarat", "a recunoscut", "a renuntat" s.a).

Determinarile sunt atat post-substantivale ("nume evreiesc", "traditia evreiasca", "linie materna", "aspectul religios", "sonoritatea numelui" s.a.), cat si antepuse ("singura problema", "falsa modestie", "viitoarea mamica", "foarte putine cazurile" etc.).

Sunt folosite expresii ("A luat-o valul", "la casa mare, nume pe masura") si locutiuni ("in momentul in care", "prin urmare", "in alta ordine de idei") etc.

Ca figuri de stil, intalnim in text epitete ("produsul iubirii"), metafore ("casatoriile curate"), comparatii ("evreu ca si tatal sau", "convertitii la iudaism sunt vazuti ca un fel de rude mai sarace si tolerate").

La nivel sintactic, multe constructii sunt eliptice: "[.] produsul iubirii dintre Mihaela si Elan va ramane roman si moldovean, dupa [cum este] mama, nici vorba de Itic [sa se numeasca Itic]", "Pe langa numele Schwanzerberg, nu poti sa pui un. [nume de] Gheorghe", "[E] just, la casa mare, [trebuie] nume pe masura".

Se face si o greseala de punctuatie: nu este folosita virgula pentru a desparti o apozitie de restul frazei ("prezentatoarea emisiunii "Secrete de familie" difuzata de Antena 1 ar trebui [.]"

O alta figura de cuvinte intalnita in text este aluzia. Redactorul face trimitere explicita la un sens major al realitatii (traditiile evreilor, pe care se pare ca Mihaela nu le cunoaste atat de bine pe cat ar trebui, avand in vedere ca tatal copilului sau este evreu). Se urmareste denigrarea prezentatoarei de televiziune, punerea ei intr-o lumina proasta. Aluzia este o figura de stil care are la baza ironia si o anumita disponibilitate spre umor a emitatorului. Deoarece aluzia poate fi construita si decodata numai pe baza unui univers de cunostinte comun atat emitatorului cat si receptorului, la finalul articolului este prezentata, sub forma de citat al unei persoane avizate, o parte din traditia iudaica, pentru ca receptorul sa nu mai aiba nici o indoiala ca Mihaela nu o cunoaste.

In interiorul articolului se produce o ruptura o data cu al doilea fragment, deoarece rivalitatea dintre ea si Andreea Marin nu are nici cea mai mica legatura cu viitoarea nationalitate a copilului.

Ca figura de constructie, in acest articol apare repetitia. Ideea principala a enuntului, dilema viitoarei nationalitati a copilului Mihaelei, este reluata sistematic, dar nu obositor, din diferite puncte de vedere (al redactorului, al vedetei si al unei cunoscatoare a obiceiurilor iudaice). Prin aceasta repetitie se asigura oferirea intregului volum de informatie astfel incat fiecare idee in parte sa fie la fel de importanta ca si cealalta. La nivel lingvistic, repetitia se bazeaza pe reluarea unei sintagme, dezvoltata insa de fiecare data in alt context.

Ca si in primul articol analizat, si aici este folosit stilul indirect-liber (atat vorbirea indirecta, cat si cea directa - citatele). Citatele sporesc autenticitatea si spontaneitatea. Vorbirea indirecta aduce detasarea in timp si spatiu a locutorului fata de faptele povestite.

Corespondenta deschisa directa

Aceasta varietate de text publicistic abordeaza teme de natura personala, de interes strict individual (un cititor anume se adreseaza redactiei unui ziar). Acest tip de text este interesant pentru masa de cititori sub aspectul rubricii la care se gaseste; publicul-tinta se regaseste individual in aceasta varietate publicistica si isi gaseste raspunsurile concrete, exacte la intrebarile si framantarile personale.

Atat emitatorul, cat si receptorul se disociaza in cate doua instante comunicative succesive, fiecare devenind pe rand emitator si receptor. Astfel, textul este alcatuit din doua parti: o parte care contine scrisoarea propriu-zisa, primita la redactie si o parte care contine raspunsul redactiei.

Din punct de vedere structural, se caracterizeaza prin simplitate, accesibilitate crescuta, expunere directa a referentului.

Sub aspectul redactarii, acest tip de text se desfasoara in sfera denotativa a limbajului. Predomina functia afectiva si cea referentiala. Corespondenta deschisa apeleaza la mijloace extratextuale standard, nediversificate, nespectaculos realizate. In interiorul textului se poate insera un fragment foto-copie din scrisoarea cititorului, demers care, prin reproducerea grafiei persoanei in cauza, il apropie pe cititorul colectiv de acel napastuit care a redactat scrisoarea intr-un moment de mare cumpana. Autenticitatea mesajului sporeste, succesul ziarului creste.

La nivel intertextual, sunt foarte importante anumite citate, care sa invoce pareri ale organelor competente, ale celor implicati in eveniment sau ale martorilor.

Textul nu este de foarte mare intindere, scopul lui fiind sa informeze impresionant. Nu reprezinta spectaculozitate la nivelul redactarii si nici la nivelul gradului de interes manifestat de publicul-tinta per ansamblu.

Intratextual, prima parte a corespondentei deschise directe are ca titlu fie numele expeditorului si orasul de origine, fie titlul dat de emitator scrisorii.

Textul III reprezinta scrisoarea plina de durere a unui tata care vrea sa salveze viata copilului sau si de aceea cere ajutorul ziarului. Raspunsul redactiei este foarte scurt si nu se adreseaza in mod direct celui care a trimis scrisoarea, ci celorlalti cititori ai ziarului, cu scopul de a le cere ajutorul pentru baietelul bolnav.

Extratextual, se apeleaza la o fotografie indoiusatoare in care tatal isi tine baietelul bolnav in brate. In coltul din dreapta sus al pozei apare un mic text explicativ: "Micutul Nico alaturi de tatal lui". Diminutivul "micutul" este menit sa impresioneze cititorii. Textul este incadrat intr-un dreptunghi rosu, iar deasupra este precizat, cu alb, "SCRISOAREA SAPTAMANII". In interiorul textului este inserat un fragment foto‑copie din scrisoare, pentru a-i apropia pe cititori de autorul scrisorii. Raspunsul redactiei este incadrat intr-un dreptunghi, pe fond rosu, cu scris alb; astfel iese in evidenta, este mai usor perceptibil de cititori.

In textul analizat nu apar citate ale organelor competente (in aceasta situatie - cadrele medicale) sau ale martorilor (rude sau prieteni apropiati familiei care cere ajutor), desi aceste elemente sunt importante in redactarea unui astfel de text.

Textul nu este de foarte mare intindere. Expeditorul scrisorii vrea sa impresioneze redactia pentru a primi sfatul sau ajutorul in problema care il preocupa. Nu reprezinta spectaculozitate la nivelul redactarii.

Textul poarta titlul pe care i l-a dat chiar emitatorul: "Inima lui Nico este in pericol". Titlul nu apare intre ghilimele. A doua parte nu are subtitlul "Raspuns", asa cum ar fi trebuit sa se intample. Numele expeditorului si orasul de origine apar abia la finalul scrisorii: "Ioan Teodorescu, Bucuresti".

La nivel stilistic, se remarca folosirea stilului confesiv. Acesta presupune o simultaneitate intre cele doua axe temporale (timpul trairii si timpul marturisirii). Sub aspectul raportului intre cei doi locutori, acestia se suprapun. Nimanui nu-i marturisesti mai adevarat decat propriului suflet. E foarte greu de gasit stil confesiv in stare pura. Acesta este propriu scriiturii subiective (memorii autobiografii, corespondente, jurnale). Redactarea se face la persoana intai. Ca marca specifica a acestui stil se remarca autenticitatea, realizata prin plasarea pe axa temporala prezenta ("sunt tatal", "va scriu", "avem nevoie", "are nevoie de ajutor"), pentru a asigura suprapunerea celor doua momente, timpul trairii si timpul marturisirii. Pe langa axa temporala prezenta, este folosita si cea trecuta: "s-a nascut", "nu i s-au dat sanse", "ne-am luptat", "nu am reusit", "a suferit", "ne-am rugat", "a suportat", etc.

Determinarile antepuse sunt menite sa induioseze cititorul: "o noua viata", "doua complicate interventii".

Textul este scris din suflet si adresat altor suflete, nu contine figuri de stil spectaculoase, exprimand numai realitatea induiosatoare si tragica in acelasi timp. Problema, boala copilului, este descrisa in termeni medicali (termeni de argou, incadrati in sfera tematica a scrisorii): "tetralogie Fallot cu atrezie pulmonara si colaterale majore aorto-pulmonare", "perinita", "hipospadias", "cateterism cardiac".

Textul apeleaza la bunatatea si mila oamenilor, este trist si impresionant: "Cu lacrimi in ochi va scriu aceste randuri", "baietelul nostru are nevoie de ajutorul dv. si al oamenilor cu suflet mare si nobil".

Ajutorul pe care il ofera redactia este acela de a deschide un cont in banca pe numele celui care a trimis scrisoarea, astfel incat doritorii sa poata contribui la salvarea vietii copilului.

Textul IV reprezinta scrisoarea unei femei care cere ajutorul redactiei pentru a rezolva o problema legata de nepoata sa: aceasta a fost abandonata de mama, iar matusa nu are posibilitati foarte mari de a o creste. De aceea intreaba redactia care sunt drepturile acestui copil.

Textul apeleaza la elemente extratextuale: fotografia fetitei, tinand in mana scrisoarea. In coltul din dreapta sus al pozei apare un mic text explicativ: "Micuta Denisa Valentina nu primeste nici macar alocatia". Diminutivul "micuta" urmareste sa impresioneze cititorii. Textul este incadrat intr-un dreptunghi gri, in coltul caruia apare "SCRISOAREA SAPTAMANII". In interiorul textului este inserat un fragment foto‑copie din scrisoare, pentru a-l apropia pe cititorul colectiv de cel care cere ajutor. Spre deosebire de primul text analizat, aici raspunsul redactiei este precedat chiar de titlul "Raspuns" si este scris pe fond gri; se diferentiaza astfel de scrisoare.

Textul nu este de foarte mare intindere. Expeditorul scrisorii vrea sa impresioneze redactia pentru a primi sfatul sau ajutorul in problema care il preocupa. Nu reprezinta spectaculozitate la nivelul redactarii.

Titlul scrisorii este dat chiar de emitatorul: "Nepotica mea este abandonata de mama". Spre deosebire de titlul textului precedent, acest titlu este pus intre ghilimele. La sfarsitul scrisorii nu apar numele si prenumele expeditorului, ci numai initialele (M.I); in schimb, este precizat orasul de origine, Bucuresti.

La nivel stilistic, se remarca folosirea stilului confesiv, care presupune simultaneitatea intre timpul trairii si timpul marturisirii. Cei doi locutori se suprapun. Redactarea se face la persoana intai. Plasarea pe axa temporala prezenta ("sunt matusa", "este in grija mea", "are un an si patru luni", "nu pot sa ma ajute", "nu este rezolvat", "nu are nici macar alocatie", "o iubesc", "ma costa enorm sa o intretin" etc.) asigura atat suprapunerea celor doua axe temporale, cat si ideea de autenticitate. Pe langa prezent, este folosit si trecutul: "a ramas in grija mea", "le-am adus", "mama fetitei a plecat", "am botezat-o", "am depus", "a ramas fara serviciu" etc.

Comparatia "fetita frumoasa ca o papusa" este menita sa induioseze cititorul.

Determinarile sunt post-substantivale, majoritatea prepozitionale: "plasament familial", "alocatie de stat", "milioane de lei", "alocatia de plasament", "deal in Sighet", "Protectia Copilului", "mama fetitei", "locuinta cu chirie" s.a.

Textul este scris din suflet si adresat altor suflete. Nu contine figuri de stil spectaculoase si reflecta numai realitatea.

Sunt folosite expresii si locutiuni. "trebuie sa-si faca un rost", "a ramas in grija mea", "pur si simplu", "fara un adapost deasupra capului", "in disperare" s.a.

Textul apeleaza la bunatatea si mila oamenilor, este trist si impresionant: "Fetita nu are nici o vina ca s-a nascut", "Va rog sa ma ajutati sa se rezolve dosarul fetitei".

Redactia s-a interesat de cazul fetitei la organele avizate, dupa care a publicat raspunsul dat de acestea. Acest raspuns este redactat intr-un limbaj oficial, invocand nume ale unor institutii avizate: DGPC sector 4, serviciul Alternative, Comisia pentru Protectia Copilului etc.

In textul de raspuns al redactiei, axa temporala folosita este atat cea trecuta, cat si cea prezenta: "s-a adresat", "lasasera", "a considerat", "a fost transmis", "va analiza", "ii impiedica", "va institui", "va putea" etc.

Determinarile sunt post-substantivale: "matusa paterna", "situatia copilului", "anchetei sociale", "masuri de protectie", "domiciliul legal", "alocatia de stat" etc.

Editorialul

Editorialul nu prezinta o informatie noua pentru cititor si nici nu face o demonstratie in sensul dovedirii veridicitatii faptelor. Se pleaca de la un fapt deja cunoscut de publicul-tinta. Intre emitator si receptor se stabileste o comuniune sufleteasca. Editorialistul, prin atitudinea pe care o ia, raspunde asteptarilor interioare ale receptorului, prin faptul ca reprezinta punctul de vedere ideologic al ziarului. Printr-o adresare "de la suflet la suflet", emitatorul are puterea de a crea un curent de opinie.

Editorialul incita spiritul, da dreptate oamenilor si ii asigura ca ceea ce gandesc ei este bine. Puterea de convingere sta in textul propriu-zis. Focalizeaza atentia nivelul lingvistic, care este suficient de bine motivat pentru a nu avea nevoie de sprijinul nivelului extralingvistic. Editorialul nu are nevoie de titlu incendiar, subtitlu sau supratitlu, si cu atat mai putin de poze. Singura fotografie care poate aparea uneori alaturi de editorial este cea a autorului, insotita de precizarea numelui acestuia. Titlul este intotdeauna metaforic si foarte rar propozitional, acesta sintetizand atitudinea pe care autorul o are fata de referent: mai intotdeauna una ironica, batjocoritoare, de persiflare.

Editorialul nu este construit in fragmente tematice, insa, din punct de vedere structural, este foarte bine organizat si necesita in cea mai mare masura arta scriitoriceasca din partea emitatorului. De aceea, daca celelalte variante stilistice pot fi redactate de orice gazetar incepator, editorialul este apanajul unui redactor cu experienta si talent. Ofera spectaculozitate la nivelul redactarii prin figurile de expresie si de constructie. Se foloseste in cea mai mare masura de exprimarea conotativa si metaforica, scopul sau fiind a forma un curent de opinie mai degraba decat a informa.

In editorial este intotdeauna precizat numele emitatorului, spre deosebire de stire, de pilda, unde numele celui care semneaza este uneori trecut prin initiale, alteori asimilat agentiei de presa care emite stirea. In editorial se manifesta cu pregnanta personalizarea textului si se dezvolta la maxim functia poetica a limbajului.

Textul V este editorialul Luanei Muresan, redactorul sef al revistei "Unica".

Ca elemente extratextuale, intalnim fotografia autoarei in coltul din stanga jos, semnatura si functia ei, numele revistei si sloganul acesteia ("Pentru ca tu esti unica"). De asemenea prima litera este scrisa cu un font mult mai mare decat restul textului si nu cu negru, ci cu rosu.

Inca din titlu (pur si simplu "editorial", scris si cu litera mica), textul da semne de slabiciune in ceea ce priveste calitatea sa. Din cauza absentei titlului, cititorul nu-si poate face nici cea mai mica idee despre tema care urmeaza sa fie abordata. In mod normal, editorialul ar trebui sa aiba un titlu sugestiv, metaforic, sau plat, pe cand aici nu apare nici una din aceste variante.

Citindu-l, realizam ca este de fapt o evocare a unei personalitati artistice: actrita Dorina Chiriac. Dar si aceasta pseudo-evocare este brusc franta de prezentarea succinta a articolelor publicate in continuare, in revista. Nerespectandu-se o singura tema si intrandu-se in alte domenii, textului i se suspenda calitatea de editorial. Sfarsitul articolului nu este, asa cum ar trebui, o concluzie legata de subiectul de pana atunci, ci o trecere in revista a ceea ce vom putea citi in revista: zodiacul pe 2003, parfumul anului 2003, si chiar cate ceva despre o alta personalitate - Florin Calinescu.

Un alt aspect care ar putea sugera o lipsa de respect din partea autoarei este faptul ca, vorbind de regizorul Pintilie, nu-i spune intregul nume, ci doar "Pintilie", de parca ar fi o simpla porecla. Se poate crede chiar ca nu-i stie tot numele.

Editorialul poarta amprenta ideologica a revistei: divertismentul. Textul abordeaza lumea teatrului si si vorbeste despre actori. Este prezentata pe scurt viata Dorinei Chiriac: cum a fost pregatita pentru actorie trei zile de profesoara de engleza, cum a jucat in filme si ce premii a castigat. Aduce mai mult a biografie decat a editorial.

Se introduce apoi si o "samanta de scandal", facandu-se apel la viata intima a actritei pentru a starni atentia cititorilor: "Te invit s-o cunoastem impreuna si, de ce nu, sa afli ce mai simte la cinci ani de la despartirea de "Vama Vechistul" Tudor Chirila. Formularea se face la persoana a doua singular, asigurandu-se astfel apropierea dintre emitator si receptor. Redactorul se erijeaza intr-un prieten al cititorului. Sintagma "de ce nu" accentueaza nevoia oamenilor de spectaculos, de scandal, de barfa.

In finalul articolului, transpare si ironia autoarei fata de teama lui Florin Calinescu de o conspiratie mondiala a femeilor. Intai spune ironic: "Auzi ce aberatie.." (ca o dezvinovatire totala de "acuzatia" lui Florin ca ar femeile ar fi conspiratoare), dupa care continua conspirativ, adresandu-se (parca soptit) numai femeilor: "Pst! Ramane pe maine, la 3, in locul stiut, da?"

Pseudo-editorialul mizeaza pe spectaculos, pe umor, dar si pe ironie. Incearca de fapt sa atraga atentia cititorului asupra celorlalte articole din revista.

Stilul este personalizat. Foloseste multe intrebari si exclamatii retorice, niste citate si, de asemenea, pomeneste cate ceva si despre colegii din redactie. Textul este redactat in stilul indirect, ceea ce presupune o anumita distantare in timp si spatiu a emitatorului fata de referent, intre timpul trairii si timpul relatarii. Stilul indirect implica mai multa cursivitate si atentie asupra desfasurarii logice a relatarii si mai multa grija fata de referent. Se produce o dedublare a instantei receptoare (receptorul 1 este cel caruia i se adreseaza emitatorul in momentul petrecerii faptului, iar receptorul 2, cel care asculta marturisirea faptului petrecut).

La nivel morfologic, axa temporala folosita este atat cea trecuta ("am inceput", "ne-am facut", "am cunoscut-o", "ai vazut-o", "a devenit un avantaj" etc.), cat si cea prezenta ("o poti vedea", "e genul de om", "te poti delecta", "ramane pe maine" s.a.).

Determinarile sunt post-substantivale: "dar neasteptat", "ziare straine de prestigiu", "directorul nostru", "Teatrul de Comedie" s.a.m.d

Sunt folosite expresii si locutiuni: "am ridicat din spranceana", "de la primul schimb de replici", "ne-a electrizat pe toti" (metafora), "vorbe de zile mari", "si-a castigat un nume" s.a.m.d.

Sunt folosite constructiile retorice si interjectiile, asigurandu-se astfel ideea de oralitate, de apropiere dintre emitator si receptor: "Hm? Cine-o fi, ce-o pati?", "Pst! Ramane pe maine", "da?".

Textul VI este un editorial scris de Mihai Valentin Neagu, editor coordonator al ziarului "Libertatea". Numele autorului, functia si poza acestuia apar sub titlu, in coltul din dreapta sus.

Titlul, "Mingea, la Blanculescu", este sugestiv pentru tema care va fi abordata; nu este incendiar sau spectaculos, ci metaforic, Blanculescu nefiind nicidecum un fotbalist caruia i-a fost pasata mingea. Titlul este eliptic de predicat: "Mingea [este] la Blanculescu". Cele doua unitati, text si titlu, se lumineaza reciproc. Titlul anticipeaza, iar textul decodifica, ilustreaza. Titlul, "Mingea, la Blanculescu", este si o silepsa oratorica, deoarece ne asteptam ca sensul sa fie propriu, dar pe parcursul textului, el devine figurat.

Editorialistul incepe prin a prezenta situatia din saptamana precedenta pentru ca oamenii sa aiba o raportare precisa a schimbarii produse. Referentul este destituirea din functia de ministru de resort a lui Mircea Beuran din cauza ca acesta plagiase niste carti de medicina.

Emitatorul foloseste o multime de figuri de stil, dovedindu-si astfel talentul scriitoricesc. Aceste figuri de cuvinte reprezinta resortul intern al spectaculozitatii adresarii, al sporirii impactului afectiv cu receptorul. Ele implica un grad sporit de subiectivitate si exprima punctul de vedere al emitatorului fata de referent si receptor. Vizeaza dihotomia conotatie‑denotatie, pe fundalul unei foarte bine gandite sintaxe a exprimarii (sintaxa propozitiei si a frazei).

Prima figura de stil care apare inca din titlu, in afara de metafora, este catahreza: se transfera asupra obiectului "minge" trasaturile esentiale ale "deciziei". Asemenea unui fotbalist care, imediat ce i-a fost pasata mingea, trebuie sa ia o decizie pentru buna desfasurare a jocului, si Blanculescu trebuie sa decida cum va continua activitatea Ministerului Sanatatii.

Pentru a descrie stadiul in care a ajuns sistemul sanitar, sunt folosite metafore: "sistemul sanitar e la pamant, fiind tinut artificial in viata" (termen ales chiar din domeniul medical), "opereaza in conditii de front" (face referire la conditiile grele), "corifeii Sanatatii" care "isi lafaie dosurile pe canapelele limuzinelor de lux" (se refera la cei care ocupa pozitii superioare in acest domeniu; cu alte cuvinte, tinerii entuziasti isi rup spinarile pentru a face bai pentru cei mai inalti in functie). Este folosit, ironic, si un termen argotic: "baga zilnic garzi pentru salarii de mizerie".

La sfarsitul editorialului apar si metonimiile bazate pe transferul semantic de obiect pentru profesie: "gulere albe" (oameni de afaceri, intelectuali) si "halatele albe" (medicii). "Gaturile negre" este o ironie, menita sa vina in antiteza cu metonimia "gulere albe"; aceste "gaturi negre" pot trimite cu gandul spre tigani, care sunt renumiti in materie de furt si inselaciune sau expresia poate a fost gandita in sensul de negru asociat cu maleficul, cu faptele ilegale.

Se poate observa si o sinecdoca a genului: se pleaca de la un amanunt (problemele din sanatate gravitau in jurul lui Beuran plagiatorul, la adresa caruia erau zilnic zeci de proteste) si se ajunge la un caz general (de fapt nu Beuran era problema, ci controalele declansate in sistem).

Axa temporala (prezentul si viitorul) arata ca intamplarea este recenta: " nu pot omite", "nu mai reprezinta", "opereaza", "lafaie", "nu are legatura", "ofera o explicatie", "avem o mafie", "a devenit". La inceput chiar se precizeaza si cand s-a petrecut intamplarea: "cu o saptamana in urma". Folosirea timpului prezent aduce textului veridicitate si actualitate.

Determinarile sunt post-substantivale, unele prepozitionale: "problemele din Sanatate", "ministerul de resort", "cadre universitare", "reprezentanti ai societatii civile", "conditii de front", "tacerea protestatarilor" etc.

Este folosit si un vocativ: "Beuran plagiatorul!" (aceasta este acuzatia redactorului la adresa lui Beuran).

La nivel lexical, in text sunt folosite neologisme: "graviteaza", "proteste", "plagiat", "ghiduri", "opereaza", "omite", "autoritate" s.a.

In ceea ce priveste figura de constructie, in acest editorial este folosita gradatia de la particular la general. Referentul este dezvoltat in cercuri concentrice, atat la nivelul informational, cat si la nivelul intensitatii artistice. Se urmareste astfel mentinerea atentiei, a interesului cititorilor pentru subiectul discutat si crearea unui suspans, a unei tensiuni interioare care se explica in finalul discursului. Este construit pe trei niveluri: se porneste de la detaliu (destituirea lui Beuran pentru ca a plagiat), se trece la un plan mai larg (stadiul sistemului sanitar si conditiile in care tinerii medici entuziasti trebuie sa lucreze) pentru a se ajunge la intreg (statul roman, care este stapanit de mafie).

In final, autorul este ironic: daca in urma controalelor efectuate in sistem nu se vor incheia dosare penale, se va ajunge la "acreditarea ideii ca, in Romania, mafia este atotstapanitoare".

Editorialul se incheie circular, cu aceeasi formula din titlu, dar de data aceasta fara elipsa verbului. Acum metafora este complet revelata: "Mingea e la Blanculescu", adica decizia ii apartine in totalitate. El va hotari daca Romania "va deveni cu adevarat un stat mafiot fara speranta".

Textul este construit pe baza antitezelor dintre valori si nonvalori, creand impresia unei lumi care se descompune, se denigreaza tot mai mult.

Stilul folosit in construirea editorialului este cel indirect. Acesta presupune o distantare in timp si spatiu a locutorului fata de referent, fata de timpul trairii si faptul relatat (timpul marturisirii). Stilul indirect implica mai multa cursivitate si atentie asupra desfasurarii logice a relatarii si mai multa grija fata de referent.

Interviul

Din perspectiva redactarii, interviul presupune o dublare a instantei emitente si a celei receptoare: E1 este intervievatorul, E2 intervievatul, R1 publicul si R2 intervievatul. Regula interviului este ca reporterul sa alcatuiasca intrebari scurte, concise si clare. Reporterul nu trebuie sa faca caz de propria lui pregatire profesionala si culturala, pentru ca el este supus atentiei publicului; el trebuie doar sa lanseze intrebarile, sa provoace confesiunea. Intrebarile trebuie formulate astfel incat raspunsul sa nu fie de tip "da" sau "nu". Daca nu exista o concordanta intre intrebari si raspunsuri, interviul pare trucat. Aceasta concordanta accentueaza impresia de autenticitate si da credibilitate relatarii. Intrebarile trebuie formulate politicos si cat mai aproape de intervievat, fara a se trece limita bunului simt. Raspunsurile trebuie sa contureze, prin insiruirea lor, o imagine cat mai completa a faptelor in discutie. Si acest lucru depinde tot de succesiunea intrebarilor. Aceleasi intrebari nu se repeta pentru a se primi acelasi raspuns; redactorul poate reveni tangential daca intervievatul eludeaza un raspuns clar.

Interviul face apel la elementele textualitatii. Este insotit de imagini sugestive in legatura cu intervievatul.

Interviul poarta amprenta subiectivitatii emitatorului pentru ca el este acela care dirijeaza fluxul de informatie. Emitatorul poate sa treaca sub tacere cu buna stiinta unele aspecte, sa nu puna anumite intrebari. El contureaza prin intrebarile lui profilul interviului.

Textul VII este un interviu luat solistului Emanuel Mirea. In acest interviu, reporterul atinge atat latura profesionala a solistului, cat si pe cea personala, intima (latura care ar putea interesa cititorii mai mult decat profesia).

Ca in majoritatea interviurilor, si aici se incepe cu un rezumat (sapou) al schimburilor conversationale initiale. Acest rezumat este scris cu albastru, spre deosebire de text, care apare cu negru.

Acest interviul este insotit de o fotografie a solistului si de numele sau ("Emanuel"), scris pe verticala, cu caractere mai mari decat restul textului, cu albastru si umbra rosie. Titlul este legat de viata intima a solistului, pentru a atrage atentia cititorilor asupra interviului si pentru a-i intriga sa-l citeasca: "Am o iubita din perioada liceului". De asemenea, acest titlu poate sugera o calitate a solistului: fidelitatea (reporterul incearca astfel sa creasca stima si admiratia solistului in ochii cititorilor).

La nivel intertextual, sesizam o abatere: titlul (Am o iubita din perioada liceului) nu este pun intre ghilimele, fapt incorect, avand in vedere faptul ca aceasta afirmatie ii apartine intervievatului si nu redactorului, deci este un citat.

In minitextul initial, in care se rezuma interviul (sapou), axa temporala folosita este cea trecuta: "s-a lansat", "a activat", "a insemnat", "ii era coleg", "i-a infipt", "a mers", "s-a lansat", "l-a avut", "nu a fost dezamagit". Apar insa si cateva verbe la prezent: "spune", "nu se mai poate lauda", "are", "se ocupa", "nu are de gand", "nu suporta".

Sunt folosite si locutiuni: "a mers mai departe" (pentru "a continuat"), "cu toate acestea" (pentru "totusi"), "nu are de gand (pentru "nu intentioneaza").

Tot la nivel morfologic, determinarile sunt post-substantivale, cele mai multe fiind prepozitionale: "despartirea de Stigma", "parasirea trupei", "coleg de trupa", "plan sentimental", "perioada liceului". Apar si cateva determinari antepuse. "dureros moment", "cel mai bun prieten", "fosta trupa".

O alta abatere este aceea ca n-au fost folosite ghilimelele de rigoare pentru "i-a infipt" (in primul rand face parte din citatul solistului pentru ca se precizeaza ca "el insusi marturiseste" si in al doilea rand nu i-a infipt stiletul pe la spate la propriu, ci este doar o expresie pentru inselatorie).

Intervievatorul apeleaza si la o expresie pentru artisticitatea relatarii: "a-si pune pirostriile" (pentru "a se casatori").

Numeralele nu abunda: "26 de ani", "trei ani".

In ceea ce priveste pronumele, observam folosirea pronumelui demonstrativ de apropiere ("aceasta") intr-un limbaj popular, colocvial ("asta").

La nivel sintactic, remarcam o abatere: elipsa ("asta, pentru ca" - lipseste verbul "se intampla").

In partea "interactiva" a interviului (secventa conversationala de intrebare-raspuns), reporterul a ales intrebari scurte, clare si la obiect: "Ai vrut sa fii cantaret?", "Ai studii muzicale?", "De ce nu ti-ai facut trupa?" etc. Raspunsul difera ca intindere, dar nu este totusi foarte lung.

In prima replica a solistului, se remarca o greseala in ceea ce priveste redactarea textului: despartirea gresita in silabe ("am partic-ipat", in loc de "am parti-cipat").

O alta greseala, de data aceasta din partea exprimarii solistului este in fraza "N-as mai fi fost credibil, daca Emanuel de la Stigma ar fi cantat intr-o trupa". In primul rand, persoanele verbale nu corespund (primul verb este la persoana I, iar al doilea la persoana a III-a). In al doilea rand, se foloseste gresit virgula inaintea conjunctiei "daca" (aceasta este tot o greseala de redactare, deoarece solistul cand a facut declaratia nu a vorbit cu virgula).

O alta greseala de redactare apare in propozitia "Nu cunoastem din perioada liceului", unde pronumele "ne" a fost inlocuit din graba cu negatia "nu".

Sunt folosite si locutiuni: "am avut ocazia", "in ceea ce priveste", "a avut loc", "mi-am pus toate visele", "sa o iau de la capat" etc.

Determinarile sunt post-substantivale, cele mai multe prepozitionale: "Festival de Muzica pentru Tineret", "trupa de rock", "personalitatea muzicala", "studii muzicale", "momente dificile" etc.

Numerale nu abunda nici aici: "de la opt ani", "clasa a noua", "prima tentativa", "'93", "'97", "25 de ani".

La nivel sintactic, remarcam o serie de abateri: raspunsurile "Da", "Nu", "Foarte mult" sunt eliptice de predicat.

La nivel stilistic, remarcam folosirea stilului direct. Cei doi locutori (reporterul si intervievatul) participa nemijlocit la actul discursiv, situandu-se in timpul si spatiul desfasurarii faptului. E o suprapunere totala intre timpul scriiturii si timpul trairii. Acest stil este activat de cateva functii esentiale ale limbajului: functia afectiva (participarea intensa a fiecarui locutor la construirea unui act discursiv), functia fatica si functia conativa (prin intermediul lor se pastreaza in permanenta viu canalul de comunicare). Astfel este asigurata oralitatea, discursivitatea si desfasurarea relativ fluenta a dialogului dintre cei doi locutori. Nu presupune existenta functiei poetice, care implica un grad sporit de artisticitate. Discursul publicistic face apel la secventele de vorbire directa tocmai pentru a spori impresia de autenticitate. Apeland la modalitatile vorbirii directe, interviul pastreaza formele de manifestare lingvistica ale acesteia: linia de dialog (aceasta apare insa doar in fata intrebarilor puse de reporter).

Textul VIII este un interviu cu prezentatoarea de televiziune Cosmina Pasarin. Spre deosebire de interviul precedent, acesta vizeaza numai viata personala a vedetei, lucruri mai intime, tabieturile sale.

Ca asemanare cu interviul analizat mai sus, se remarca existenta sapoului care rezuma schimburile conversationale initiale, si acesta scris cu albastru.

In partea dreapta, apar cateva elemente extratextuale: doua fotografii ale vedetei si numele si prenumele sau, scris intr-un arc de cerc, cu galben si albastru. Titlul este un citat rostit de Cosmina, scris cu rosu pentru a iesi in evidenta si incadrat intre ghilimele (corect, fata de interviul precedent, unde nu erau puse ghilimele, desi erau tot vorbele artistului).

La nivel morfologic, axa temporala folosita este cea prezenta: "marturiseste", "spune", "responsabil este", "se intampla", "devine nervoasa", "te duci", "te relaxezi" etc. Mai rar, apar si verbe la trecut: "eram mai mica", "aratam", "am inceput", "eram foarte slaba" s.a.

Determinarile sunt post-substantivale, cele mai multe prepozitionale: "prezentatoarea buletinului meteo", "regim alimentar drastic", "salile de fitness", "conditia fizica", "programul de fitness", "amestec din tarate", "galbenus de ou" s.a.m.d.

Numeralele sunt folosite pentru a conferi mai multa precizie relatarii: "pe la 15 ani", " o data pe luna", "de doua-trei ori pe saptamana", "pana acum sase luni", "cel putin opt ore pe zi" etc.

In ceea ce priveste pronumele, observam folosirea pronumelui demonstrativ de apropiere ("acesta") intr-un limbaj popular, colocvial ("sensul asta").

La nivel sintactic, sesizam enunturile eliptice: "Si nu [a ajuns la formele pe care si le-a dorit] datorita vreunui regim alimentar drastic, ci a nenumaratelor ore petrecute in salile de fitness", "Fac [fitness] cam de doua-trei ori pe saptamana", "Nu [tin regim], pentru ca nu am nevoie", "Dar la cosmetica [te duci des]?", "Da, [dorm] cel putin opt ore pe zi" s.a.m.d.

Intr-unul din raspunsurile Cosminei, apare o greseala de exprimare: "am inceput vremea la Pro Tv" - ea nu a inceput vremea, ci a inceput sa prezinte vremea.

Ca stil, este folosit stilul direct. Locutorii (reporterul si intervievatul) participa nemijlocit la actul discursiv, situandu-se in timpul si spatiul desfasurarii faptului. Timpul scriiturii si timpul trairii se suprapun. Prin acest stil razbate atat functia afectiva a limbajului (participarea intensa a locutorilor la construirea actului discursiv), cat si functiile fatica si conativa, prin intermediul carora se pastreaza in permanenta viu canalul de comunicare. Astfel se asigurata oralitatea, discursivitatea si desfasurarea relativ fluenta a dialogului. Nu se remarca functia poetica, aceasta implicand un grad sporit de artisticitate. Secventele de vorbire directa sporesc impresia de autenticitate. Interviul pastreaza formele de manifestare lingvistica ale vorbirii directe: linia de dialog, dar numai inaintea intrebarilor puse de reporter.

Stirea

Stirea este o varietate publicistica obiectiva, care se distinge prin impartialitate in informare si dezvoltarea enuntului pe baza componentei informationale. Stirea trebuie sa fie concisa si la obiect. Pentru a-si atinge scopul, are o intindere redusa. Daca depaseste anumite limite de redactare, stirea respectiva isi va diminua impactul de persuadare asupra receptorului. Acest tip de articol trebuie sa raspunda la intrebarile: ce, unde cand, cum? De asemenea, trebuie sa mentioneze sursa de informatie. Se dezvolta pe un spatiu foarte restrans si nu presupune comentarii din partea emitatorului. Nu trebuie sa existe o atitudine subiectiva.

Se disting mai multe tipuri de stiri: financiare (masuri financiare de ultima ora), interne (politica interna), externe (politica externa sau alte evenimente zguduitoare), de divertisment, economice (actiuni, masuri cu caracter economic), culturale (concerte, lansari de carte, vernisaje, premiere), sociale (actiuni de protest, luari de cuvant in fata multimii), turistice (deschiderea de noi obiective turistice, tarife de sezon, servicii turistice oferite).

Subiectul stirii trebuie sa fie interesant, iar interesul este starnit de tot ceea ce tine de chestiuni de ordin financiar, legislativ, probleme cu repercusiuni financiare etc. Exista stiri care prezinta o noutate, dar nu socheaza (stirile cu continut financiar, economic, legislativ). Exista de asemenea si stiri echilibrate. Accentul cade pe insolit, dar stirea trebuie sa aiba un motor verosimil, nu fictional. Multe dintre subiectele minore devin importante prin hiperbolizarea naratiunii.

Exista o relatie intre paratext si text: titlul trebuie sa fie incitant, dar sa nu ucida continutul. Expresivitatea titlului trebuie sa atinga limita superioara.

Naratiunea trebuie sa fie concentrata si redusa, chiar daca exista o intriga, un punct culminant si un deznodamant.

Stirea trebuie sa aiba un crescendo si deznodamantul trebuie sa contrabalanseze titlul, sa inchida, ca o scurtcircuitare a orizontului de asteptare.

In general, stirile se disting prin prezenta marcilor extratextuale: imagini sugestive, simboluri, grafice, schite, harti, tabele s.a.). De asemenea, ca marca intratextuala, se remarca si prezenta supratitlului sau a subtitlului. Si elementul intertextual este prezent prin citate reprezentative rostite de diferite personalitati.

Pe plan morfologic, stirile se disting prin utilizarea preponderenta a prezentului indicativ si prin numeralelor cardinale propriu-zise, scrise atat in cifre, cat si in litere, prezenta lor in cifre fiind mai sugestiva. Prezenta numelor proprii (toponime, omonime) confera autenticitate informatiei. Frazele sunt alcatuite din cateva propozitii principale la care se adauga, uneori, o subordonata temporala sau atributiva. Topica standard (regenta - propozitii subordonate) trebuie respectata.

La nivel lexical, aceste texte contin atat neologisme (nespecializate semantic), cat si cuvinte din fondul principal lexical, expresii colocviale.

Textul IX ofera cititorilor informatii in legatura cu verificarea efectuata de pompieri in cadrul bisericilor. Este o stire la ordinea zilei, care prezinta o noutate, dar nu socheaza.

Articolul apeleaza la elemente extratextuale. Sunt prezente doua fotografii (una mai mare si alta mai mica), in care se pot vedea pompierii verificand extinctoarele si preotul care asista la acest proces. Textul este scris pe un fond diferit de restul articolelor (rosu, cu caractere albe).

Articolul este redactat obiectiv, concis si impartial, dezvoltand componenta informationala. Pentru a-si atinge scopul, intinderea sa este redusa. Emitatorul nu face comentarii personale, subiective.

Ca element intratextual, nu apare decat titlul, constand intr-o propozitie fara figuri de stil: "Pompierii au verificat extinctoarele din biserici". Titlul nu este eliptic.

Si elementul intertextual este prezent, printr-un citat al sefului pompierilor, care ofera cateva recomandari si sfaturi pentru prevenirea incendiilor.

Pe plan morfologic, stirea se distinge prin utilizarea axei temporale prezente ("nu ocolesc", "vor fi asaltate", "trebuie", "izbucneste", "e duhovnicul", "a ascultat", "recomanda" etc.). Prezenta numelor proprii (preotul Vasilica Barleanu, gen. Aurel Udor, brigada Dealul Spirii) confera autenticitate informatiei.

Determinarile sunt post-substantivale, unele si prepozitionale: "controalele pompierilor militari", "locasurile de cult", "incendiu de la lumanari", "usile bisericilor", "masini parcate la intamplare" s.a.

Sunt folosite si cateva locutiuni: "mai ales", "in preajma", "nici macar", "cu privire la" etc. Apare si o metafora, pusa intre ghilimele: "duhovnicul salamandrelor bucurestene".

La nivel sintactic, remarcam lipsa virgulei inaintea si dupa complementul de timp: "Pentru ca [,] de Paste [,] bisericile vor fi asaltate de crestini".

Pentru realizarea acestui articol, emitatorul a apelat la stilul indirect-liber (vorbirea indirecta coabiteaza cu vorbirea directa - citatul pompierului). Din vorbirea directa preia autenticitatea si spontaneitatea, datorita folosirii intocmai a celor mai semnificative citate. Din vorbirea indirecta, aduce detasarea in timp si spatiu a locutorului fata de faptele povestite. Acest tip de adresare asigura dezvoltarea componentelor afectiva si informationala.

Textul X este o stire legata de felul in care politistii vor asigura linistea si ordinea publica cu ocazia sarbatorii de Pasti. Nici aceasta stire nu socheaza, ci doar informeaza.

De data aceasta, nu se face apel la elementele extratextuale. Articolul nu este insotit de fotografii, iar textul este scris pe acelasi fond pe care sunt redactate si celelalte articole (alb, cu caractere negre).

Articolul este obiectiv si impartial, dezvoltand componenta informationala. Pentru a-si atinge scopul, intinderea sa este redusa. Emitatorul nu face nici un comentariu.

La fel ca in textul analizat mai sus, nici aici nu avem decat titlul ca element intratextual. Acesta este o propozitie fara figuri de cuvinte sau elipse: "Peste 1.400 de politisti vor asigura linistea si ordinea publica de Pasti". Titlul contine un numeral cardinal, redactat cu cifre, care confera mesajului mai multa precizie.

Spre deosebire de textul precedent, aici elementul intertextual nu apare. Nu sunt redate citate ale politistilor.

Pe plan morfologic, este folosita axa temporala prezenta ("vor asigura", "se vor desfasura", "se estimeaza", "vor avea in vedere", "pot genera", "vor fi patrule" etc.).

Numeralele cardinale propriu-zise, scrise in cifre, abunda: "peste 1.400", "186 de biserici", "14 catolice", "8-12 aprilie". Prezenta lor in cifre este mai sugestiva.

Determinarile sunt post-substantivale, unele si prepozitionale: "politisti bucuresteni", "ordinea publica", "profanare a locurilor de cult", "perioada sarbatorilor Pascale", "manifestatii religioase", "oamenii legii", "infractiunilor cu violente", "furturilor din buzunare" s.a.

Sunt folosite si locutiuni: "vor avea in vedere", "de asemenea", "in permanenta".

La nivel lexical, se remarca folosirea gresita a unui cuvant: "lacas de cult", in loc de "locas de cult".

La nivel sintactic, propozitiile sunt in general coordonate. Remarcam lipsa virgulelor dupa complementele de loc: "In perioada 8-12 aprilie, la bisericile si lacasele de cult din capitala [,] se vor desfasura slujbe", "In noptile de vineri si sambata, in zona Patriarhiei si a Pietei Unirii [,] vor fi patrule".

In alta propozitie, acordul se face gresit: "[.] oamenii legii [.] vor avea in vedere prevenirea infractiunilor cu violente, furturilor din buzunare si actele de profanare a locurilor de cult". Atributul "actele de profanare" nu a fost acordat cu substantivul determinat: "prevenirea".

BIBLIOGRAFIE

TEHNICI DISCURSIVE, PUBLICISTICE SI PUBLICITARE, Olga Balanescu, Editura Ariadna '98, Bucuresti