Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Particularitatile de constructie a unui personaj dintr-un basm cult: Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga

Basmul particularizeaza categoria fantasticului sub forma fabulosului si a miraculosului. Aceasta presupune ca personajul si lectorul accepta existenta unor alte legi ale naturii decat cele ale lumii reale, obiective, prin care supranaturalul poate fi explicat. Supranaturalul nu provoaca reactii de uimire sau teama. Fabulosul si miraculosul propune o lume care isi afla explicatiile in ea insasi.

In "Povestea lui Harap Alb", basm cult apartinand lui Ion Creanga, protagonistul trece printr-o serie de intamplari miraculoase. Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, dar si drumul initiatic al eroului, lucru ce-i da operei caracterul de bildungsroman.

Actiunea basmului este simpla, se desfasoara liniar, prin inlantuire si respecta modelul structural stereotip: o situatie initiala de echilibru (expozitiunea), un eveniment sau o secventa de eveniment care deregleaza situatia initiala (intriga), trecerea probelor (desfasurarea actiunii), actiunea reparatorie (punctul culminant) si rasplata eroului (deznodamantul).

Timpul si spatiul sunt nedeterminate; din punct de vedere spatial, actiunea debuteaza intr-un capat de lume si se sfarseste in alt capat. Actiunea este relatata de un narator omniscient, uneori subiectiv, care alterneaza naratiunea la persoana a III-a cu dialogul.

Eroul este construit dupa schema narativa a initierii. Aceasta presupune un traseu al devenirii prin sine si se realizeaza prin actualizarea unor trasaturi umane si supraumane, prin confruntarea cu un factor pertubator. Traseul devenirii coincide cu modificarea statului social al eroului.

Eroul insumeaza o serie de calitati umane exceptionale, insa nu are calitati supraumane, e construit mai degraba pe o schema realista. Are insa un cal nazdravan care vorbeste si poate zbura, este sprijinit de ajutoare, personaje fabuloase si grotesti. Lupta cu fortele raului, in final este ucis, dar este reinviat cu ajutorul unor obiecte magicei si descantece.

Personajul basmului parcurge un drum al initierii, la finalul caruia trebuie sa treaca intr-un plan superior al existentei.

Statutul initial al personajului este cel de neinitiat. El traieste intr-un orizont al inocentei, justificata prin tineretea sa: lipsit de experienta vietiii. Desi are calitati umane deosebite, aceastea nu sunt actualizate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care este supus. El apare in scena dupa ce fratii sai mai mari esueaza in incercarea de a-si asuma un destin de exceptie. Niciunul nu este destul de vrednic pentru a indeplini destinul de conducere propus de imparatul Verde, unchiul lor. Tristetea si rusinea tatalui provoaca autoanaliza celui mic. Secventa contine o caracterizare directa realizata de catre narator: "incepe a plange in inima sa lovit fiind in adancul sufletului de apasatoarele cuvinte ale tatalui sau [] sta el pe ganduri si nu se dumerea ce sa faca pentru a scapa de rusine".

Prin caracterizare indirecta se realizeaza apoi portretul spiritual al fiului inca neinitiat. Acesta nu se grabeste sa isi revendice drepturile, ci cauta in sine raspunsul la problema destoiniciei proprii. Ajutorul nazdravan apare sub forma unei batrane care cere milostenie. Aceasta face parte din categoria personajelor confidente si are rol important in initierea eroului.

Replica fiului, mijloc de caracterizarea indirecta, demonstreaza egoism si concentrare asupra sinelui: "acum am altele pe capul meu".

Insistentelor batranei tanarul ii raspunde cu opacitate, maniat, dovedind lipsa de cunoastere umana, pripeala.

Fiul nu vede inca dincolo de aparente - "tocmai de la una ca dumneata ti-ai gasit sa astept eu ajutor?", nu stie ca nu in infatisare se converteste cunoasterea si intelepciunea. Dupa insistentele batranei el ii da bani: "tine matusa, de la mine mai putin si de la Dumnezeu mult". Din aceste vorbe - mijloc de caracterizare indirecta - rezulta acum chibzuinta, fiul intelegand ca este o fiinta limitata.

Dovada bunatatii va fi rasplatita. Pentru a-si desavarsi destinul, trebuie sa treaca proba bunatatii. Celelalte insusiri se pot dobandi, insa bunatatea este innascuta. Drumul initierii fiului este o calatorie in sinele sau. Batrana isi ia in primire rolul de mentor si ii fixeaza fiului de crai traseul existential. Ii atrage atentia ca a face uz de valorile umanului inseamna a-ti deschide portile devenirii "ca sa vezi cat poate sa-ti ajute milostenia". Limita proiectului existential propus este pus sub semnul excelentei: "ai sa ajungi imparat, care n-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic". A conduce sub semnul iubirii, al gloriei si al cinstirii, a fi puternic prin milostenie este ceea ce il asteapta pe erou.

Inocenta, lipsa de experienta in a vedea dincolo de aparente, se manifesta la alegerea calului. Personaj nazdravan, cu calitati supranaturale, calul acumuleaza functiile de initiator si de adjutant.

Aparitia sa respecta un anumit tipar: la inceput este cel mai urat, jigarit si rapciugos, apoi, dupa ce mananca jar, se transforma intr-un cal aratos, cu puteri supranaturale - zboara, vorbeste, detine cunostinte inaccesibile eroului. In descoperirea calului de catre erou se poate vedea o proba pregatitoare, caci initial, feciorul il trateaza cu dispret si cu violenta. Rasplata ia forma unei lectii de viata. Dupa ce se transforma intr-un cal mandru, acesta il ia pe erou si zboara cu el pana la luna si soare, incat pe acesta il trec "toate grozile mortii". E o lectie pe care i-o da calul, anume ca nimic in viata nu ramane nerasplatit, binele cu binele, raul cu raul, "vorba ceea: una pentru alta".

In drumul sau eroul se intalneste de trei ori cu omul span, care intruchipeaza imaginea raului. Prima data feciorul tine cont de sfaturile tatalui sau si ii refuza oferta de a-i fi calauza. A doua oara, Spanul are alta infatisare, nu-l recunoaste, dar il refuza iarasi. A treia oara, aflat intr-un moment de cumpana fiul de crai accepta ajutorul Spanului. Spanul insusi are un rol foarte important in initierea protagonistului, el fiind considerat raul necesar.

Ceea ce ii lipseste inca fiului si ceea ce nu poate capata decat prin experienta este cunoasterea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparente. Inocenta si credulitatea nu sunt defecte, ci doar caracteristici, de pe urma carora va avea de suferit.

Naiv, acesta cade in capcana spanului si ii devine sluga (scena fantanii). Aceasta il numeste pe fiul craiului Harap-Alb, ce inseamna "sluga de origine nobila". Din acest moment, el duce un traseu al umilintei, in urma caruia va putea culege roadele.

Pus in situatia de a aduce salata din gradina ursului, Harap-Alb se intristeaza. Este descurajat si se autocompatimeste, insa calul il ajuta sa treaca peste acest moment imbarbatandu-l. Primeste, de asemenea ajutorul Sfintei Duminici care s-a dovedit a fi batrana pe care se milostivise mai demult.

Proba aducerii capului cerbului il pune din nou pe erou fata in fata cu Sfanta Duminica. Harap-Alb accepta acum ca si binele si raul sunt date spre desavarsirea sinelui. Batrana indrumatoare il invata ca suferinta e data pentru a putea intelege suferinta altora. Un conducator nu poate fi iubit si slavit fara a cunoaste suferinta supusilor sai "cand vei ajunge si tu odata mare si tare, ii cauta sa judeci lucrurile de-a fir-a-par si vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii ce e necazul."

Ultima proba, aceea a aducerii fetei imparatului Ros presupune un sir de incercari, pe care eroul il depaseste ajutat de diverse personaje cu puteri supranaturale: craiasa furnicilor, craiasa albinelor, Setila, Ochila, Flamanzila, Pasari-Lati-Lungila si Gerila.

In ciuda ajutorului, esenta eroului o constituie calitatile sale. Faptul este evidentiat de Sfanta Duminica, prin caracterizare directa. Important este, nu ajutorul propriu-zis, ci deschiderea ochilor catre sine insusi pe care i-o faciliteaza: "fii incredintat ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta Harap-Alb."

In final, Harap-Alb se intoarce cu fata de imparat. Acum incep sa cada mastile si se instaureaza ordinea. Fata divulga identitatea lui Harap-Alb, care este recunoscut ca erou. Spanul ii taie capul, dar si el la randul lui este ucis de calul nazdravan. Harap-Alb este reinviat cu ajutorul unor obiecte magice si se trezeste ca dintr-un somn lung. Este o inviere la o alta identitate, aceea de imparat iubit. Rasplata eroului consta in casatoria cu fata de imparat si regatul unchiului sau.

Spre deosebire de basmul popular, unde personajele au puteri supranaturale, Harap-Alb nu dispune de asemenea calitati. El trece probele datorita personajelor adjuvante. Calitatea sa esentiala este bunatatea.

In basm, supranaturalul este o modalitate de a face naturalul mai uman.

Harap-Alb este un erou care exceleaza prin puterile lui umane ci nu cele supranaturale. El este asemenea oamenilor, fara dimensiuni fabuloase, misterul nefacand parte din structura sa psihologica. Scriitorul doreste ilustratea unor valori etice, prin intermediul unui fantastic umanizat.