Perioada formarii limbii romane

Perioada formarii limbii romane

Formarea poporului roman si a limbii romane reprezinta un proces complex si indelungat. In ceea ce priveste epoca de formare a limbii si a poporului roman s-au formulat mai multe ipoteze:

a. Romana si-a conturat caracterul individual pana in secolul al VIII-lea, inainte de exercitarea, asupra ei, a influentelor straine - teorie sustinuta de majoritatea lingvistilor romani: S. Puscariu, Th. Capidan, Al. Philippide, Al. Rosetti, D. Macrea, I. Patrut s. a. Acestia isi intemeiaza afirmatia pe trasaturile fonetice (asa-zisele legi fonetice) specifice numai elementelor latinesti, care ii confera limbii romane fizionomia de astazi si care nu au afectat elementele de alte origini. Structura gramaticala a limbii romane este preponderant latina. Pana la inceputul secolului al VII-lea romanitatea orientala era un tot unitar; Ovid Densusianu arata ca limba slava a conferit romanicii balcanice un caracter aparte, diferentiind-o de limbile romanice occidentale. S-a aratat ca principalele legi fonetice care au contribuit la formarea limbii romane nu au actionat in cadrul imprumuturilor slave, toate acestea fiind dovezi evidente ca limba romana s-a format mai devreme decat celelalte limbi romanice:

i. (accentuat) + m, n (in pozitie nazala) >a > i: lat. lana > rom. lana > lana; lat. campus > rom. camp > camp; dar: blana, hrana, rana (< sl. ) nu prezinta aceasta transformare.

ii. lat. -l- (intervocalic) > rom. -r-: lat. solem > rom. soare; lat. gula > rom. gura; dar: boala, coala, mila, poala (< sl. ) il pastreaza pe -l- in pozitie intervocalica.

iii. dentalele lat. t, d, s + iot > rom. t, (d)z, s: lat. tneo > rom. tin; lat. dico > rom. dzic > zic; lat. sdeo > rom. sed. Dar: gradina, ocroti, sila, sita (< sl. ) pastreaza aceste dentale nealterate.

iv. lat. -b- si -v- situate intervocalic au disparut: lat. hiberna > rom. iarna; lat. caballus > rom. cal; lat. ovis > rom. oaie; lat. sebum > rom. seu. Dar: aceleasi consoane, in acelasi conditii fonetice, se pastreaza in cuvintele de provenienta slava: grabi, poveste, slava etc.

v. lat. qu si gu + a > rom. p, b: lat. aqua > rom. apa; lat. lingua > rom. limba. Fenomenul, incheiat in secolul al VIII-lea, este prezent in toate dialectele romanesti.

vi. lat. ct, cs, gn > rom. pt, ps, mn (fenomen deja incheiat in secolul al VIII-lea): lat. lactem > rom. lapte; lat. coxa > rom. coapsa; lat. lignum > rom. lemn.

b. S-a formulat, fara argumente convingatoare, si opinia conform careia limba romana ar fi fost deja formata in secolul al VII-lea (adeptul acestei teorii este lingvistul V. L. Sismariev).