DIDACTIC Nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi - compozitie, structura, subiect

PROIECT DIDACTIC

Seminarul Teologic Ortodox "Neagoe Voda" Curtea de Arges

Propunator: profesor

Data:23 octombrie 2006

Clasa : a X-a

Obiectul: Limba si literatura romana

Subiectul: Nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi - compozitie, structura, subiect

Tipul lectiei : lectie de receptare     a unei opere epice

Obiective operationale:

Obiective cognitive

O₁- sa cunoasca universul social-uman al epocii istorice descrise

O₂- sa prezinte subiectul, pe capitole si momente ale subiectului

O₃- sa distinga notele originale ale viziunii lui Costache Negruzzi pentru a fixa locul nuvelei "Alexandru Lapusneanul" in literatura romana

Obiective afective

O₄- sa participe afectiv la aspectele de viata cotidiana specifice epocii istorice descrise

O₅- sa disocieze faptele, intamplarile, personajele prin prisma normelor morale exemplare

Conditiile initiale ale clasei

Clasa este formata din 24 de elevi cu nivel mediu de pregatire. In ceea ce priveste deprinderea de a investiga universul unei opere literare, elevii reusesc sa desprinda notele definitorii sub indrumarea permanenta a profesorului

Strategia didactica

v    Metode si procedee de instruire: lectura explicativa, problematizarea, expunerea

v    Mijloace de invatamant : retroproiectorul, tabla

v    Materiale didactice: opera literara, fise, scheme

v    Forme de organizare a clasei: frontal, individual

v    Bibliografie: Costache Negruzzi, "Alexandru Lapusneanul", Editura Tineretului, Bucuresti, 1964;

Scenariul didactic

1. Organizarea colectivului de elevi. Captarea atentiei

Profesorul face prezenta clasei, asigura climatul de lucru. Profesorul incita curiozitatea elevilor, precizand ca scriitorul Costache Negruzzi este creatorul nuvelei istorice romanesti. De-a lungul mai multor ore, elevii vor trebui sa descopere argumentele care sa sustina aceasta afirmatie.

2. Anuntarea obiectivelor

Profesorul enunta obiectivele lectiei si scopul, conform proiectului. Astazi vom incepe studiul nuvelei istorice "Alexandru Lapusneanul" de Costache Negruzzi, referindu-ne la: geneza, compozitie, structura, subiect.

3. Reactualizarea cunostintelor prin conversatie frontala, explicatie

Elevii sunt atenti la intrebarile puse de profesor si raspund prompt.

Elevii vor observa ca activitatea literara a lui Costache Negruzzi poate fi impartita in trei perioade: 1821-1833 - face traduceri din autori clasici, cu scopul de a se deprinde sa scrie, fara intentia publicarii; perioada maturitatii 1833-1844 - colaboreaza la principalele reviste ale vremii ("Albina", "Alauta romaneasca", "Dacia literara", "Propasirea" etc.) si creeaza cele mai importante scrieri care vor fi reunite mai tarziu in volumul "Pacatele tineretilor". In aceasta perioada, maniera sa clasica capata tendinte romantice - foloseste satira, autoironia, imaginatia si sensibilitatea. 1844-1857 - activitatea sa creatoare se reduce, avand sporadice incercari in cateva drame de imitatie.

Urmarind datele biografice, elevii vor sesiza ca scriitorul Costache Negruzzi a scris opere inspirate din trecutul istoric ("Aprodul Purice" - primul poem istoric din literatura romana, "Sobieski si romanii", "Regele Poloniei si domnul Moldovei"), iar activitatea culturala desfasurata se incadreaza in generatia de la 1848. Confirmand dezideratul exprimat de Mihail Kogalniceanu in Introductie la "Dacia literara", nuvela apare chiar in primul numar al revistei (1840), cu titlul "Scene istorice din cronicele Moldaviei, Alexandru Lapusneanul". Scrierea porneste de la "Letopisetul" lui Grigore Ureche, cu unele licente istorice, si prezinta cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu (1564-1569).

Profesorul le va cita elevilor, ce scria Costache Negruzzi in 1845, in "Ochire retrospectiva (Scrisoarea XIX)" cu privire la istoria Moldovei: "Acesta, sub numele de Alexandru Lapusneanu, va sparge cuibul si va strivi acest furnicar de intriganti ce facea si desfacea domni. Dar oare fapta lui fost-a de folos poporului? Ba, caci ranele lui erau atat de adanci, apasarea despotica il ovilise intr-atata, incat pastorii lui Dragos si ostasii lui Stefan nu erau acum decat niste sclavi ingiositi a unei boierimi desfranate, care ii trata si ii vindea ca pre vite. In adevar, Lapusneanul retezase trunchiul, dar odraslele cresteau, si nu era el omul care sa stie a li seca puindu-le stavila pre insusi poporul; pentru aceasta fapta lui fu judecata de cruda, si el de tiran."

4. Dirijarea invatarii

Profesorul alcatuieste pe tabla o schema. Deoarece elevii au avut ca sarcina anterioara lectura nuvelei, sunt angajati in dezbaterea subiectului acesteia prin conversatie frontala, explicatie, lectura selectiva.

Definitia nuvelei: opera epica culta in proza, mai intinsa decat schita sau povestirea si mai redusa ca dimensiune decat romanul, cu un singur fir narativ, cu un conflict concentrat si cu o actiune mei complicata la care participa mai multe personaje, accentul cazand pe caracterele acestora, nu pe actiune.

In peisajul literar pasoptist scriitorul inaugureaza aceasta specie literara, nuvela, realizand prin creatia sa un model ce intruchipeaza perfectiunea care, de obicei, se atinge intr-un proces de creatie de lunga durata.

Prin lectura selectiva si folosind conversatia este fixata compozitia operei.

Compozitional, nuvela se apropie de genul dramatic mai mult decat de cel epic, capitolele putand fi asemanate actelor dintr-o piesa de teatru.

Subiectul nuvelei este riguros structurat in patru capitole precedate de cate un moto.

Capitolul I (Daca voi nu ma vreti, eu va vreu.) cuprinde expozitiunea si intriga, prezentand sosirea in tara a lui Alexandru Lapusneanul, cu ajutor turcesc, pentru a-l inlatura pe Tomsa, si a-si relua tronul. Este intampinat de un grup de patru boieri, care-i cer sa paraseasca pamantul romanesc, sub pretextul ca poporul nu-l mai doreste. Protagonistul le respinge pretentiile si le comunica viitoarele masuri ce le va lua impotriva boierimii, amintindu-le faradelegile pe care le-au savarsit: "Voi mulgeti laptele tarii, dar au venit vremea sa va mulg si eu pre voi." Constient de gravitatea amenintarii, Motoc incearca sa se alieze domnitorului, vazand ca nu e cazul sa si-l faca dusman: "Motoc ii saruta mana, asemenea cainelui care, in loc sa muste, linge mana care-l bate. El era multumit de fagaduinta ce castigase; stia ca Alexandru-voda o sa aiba nevoie de un intrigant precum era el."

Capitolul II (Ai sa dai sama, doamna!) contine desfasurarea actiunii. Tomsa fuge in Muntenia, iar Lapusneanul este intampinat cu bucurie si speranta de catre popor, care nu avusese timp in prima domnie sa-i vada reala fata. Dar, odata urcat pe tron, Lapusneanul incepe lupta impotriva boierilor care-l tradasera. Ii ucide fara mila la cea mai mica plangere sau banuiala, ii deposedeaza de averi si, sfatuit si ajutat de Motoc, pune la cale noi razbunari. Doamna Ruxanda, induiosata de lacrimile vaduvelor si ale orfanilor si speriata de amenintarile unei vaduve, se hotaraste sa imbuneze inima crudului voievod si-i cere sa inceteze varsarile de sange. Lapusneanul se arata la inceput neinduplecat, parand apoi a se potoli, a se linisti, dupa ce facuse un gest necugetat de amenintare la adresa doamnei, punand mana pe jungher, si ii fagaduieste ca de poimaine se va lasa de omoruri si, pentru a doua zi, ii promite un leac de frica.

In capitolul III (Capul lui Motoc vrem.) actiunea atinge punctul culminant. Ducandu-se la biserica, dupa sfarsirea liturghiei, Lapusneanul tinu o cuvantare desantata boierilor, indemnandu-i la iubire si vestind inceputul unor vremi de liniste. Ca semn al impacarii, el ii pofteste pe boieri la curte la un ospat. Singurii care nu dau curs acestei invitatii sunt Spancioc si Stroici. La curte asistam la scena decapitarii celor patruzeci si sapte de boieri. In acelasi timp la poarta palatului domnesc se aduna gloata care cere capul lui Motoc, pe care-l considera vinovat de toate relele indurate. Crutat initial, Motoc este dat de domnitor in mainile multimii dezlantuite. Apoi din capetele celor ucisi face o piramida, acesta fiind "leacul de frica" promis doamnei Ruxanda, care lesina vazand o asemenea grozavie.

Capitolul IV (De ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu) constituie deznodamantul actiunii, din care aflam ca timp de patru ani Lapusneanul nu mai taiase nici un boier, dar nascocise alte schingiuiri. Nelinistit ca Soancioc si Strici trecusera Nistru si nu putusera fi prinsi, domnitorul se muta in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea de aproape, dar aici el se imbolnaveste grav si isi exprima dorinta de a se calugari, daca va scapa din boala. In timpul unei crize, mitropolitul, crezand ca voievodul se stinge, il calugareste, dandu-i numele de Paisie, si il proclama domn pe fiul lui Lapusneanul, Bogdan. Trezit din letargie si vazandu-se calugarit, Lapusneanul se infurie strigand: "de ma voi scula, pre multi am sa popesc si eu" si-i ameninta pe toti din jurul sau, intre care se aflau doamna Ruxanda si Bogdan, feciorul ei. Spancioc si Strici, inapoiati de curand, o indeamna pe doamna Ruxanda sa-i dea otrava, iar aceasta, speriata ca viata ei si a copilului sau este in primejdie si incurajata de mitropolitul Teofan, care-i promite iertarea lui Dumnezeu, savarseste actul criminal. Dupa scurt timp, voievodul moare in chinuri, in mainile calailor sai.

Nararea faptelor se face in mod obiectiv, respectand, in general, izvorul de la care s-a pornit, insa scriitorul isi ia cateva libertati in privinta unora dintre personaje (Spancioc si Stroici murisera de mult pe pamantul strain al Poloniei, conform "Letopisetului") si a actiunilor intreprinse de acestia, cu scopul de a asigura coerenta structurii narative si de a mentine intensitatea conflictului dintre domnitor si boieri.

Costache Negruzzi este neintrecut in a re-crea culoarea locala a epocii istorice in care se petrec actiunile. Cu ajutorul descrierii realizeaza un inegalabil portret doamnei Ruxanda. Prin numeroase arhaisme ne prezinta vestimentatia personajelor, obiceiurile, limbajul si atmosfera epocii evocate.

Dialogul ocupa, de asemenea, un loc privilegiat in structura nuvelei, fiind una dintre modalitatile de seama prin care sunt reliefate trasaturile personajelor. De aceea, in functie de atitudinea si insusirile personajelor, el se poarta cand tensionat sau cinic, cand insinuant si ironic, cand sincer si disperat. Folosirea cu precadere a dialogului in relifarea insusirilor personajelor, mai ales ale lui Alexandru Lapusneanul, se explica prin faptul ca autorul pune accentul, ca in orice nuvela, asupra conflictului si a caracterizarii complexe a personajului principal, prezentat in evolutia sa.

Concluzii: Datorita complexitatii personajului principal, datorita conflictului puternic si tensionat, datorita unitatii compozitionale inchegate si echilibrate, nuvela "Alexandru Lapusneanul" poate fi alaturata marilor realizari din literatura universala, fapt ce l-a determinat pe George Calinescu sa afirme ca ea "ar fi devenit o scriere celebra ca si "Hamlet", daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale". Valoarea ei incontestabila este dovedita si de faptul ca i-a ispitit pe multi alti scriitori de a o folosi ca izvor de inspiratie pentru creatiile lor: Mihai Eminescu, Ion Pillat sau George Mihail Zamfirescu.

5. Asigurarea feedback-ului si evaluarea se realizeaza pe intregul parcurs al orei, prin aprecieri verbale.

6. Asigurarea retentiei si a transferului

Ca activitate independenta acasa li se va propune elevilor sa caracterizeze un personaj din nuvela istorica "Alexandru Lapusneanul", la alegere.